2,033 matches
-
una de către un eunuc-căpetenie, care avea un asistent ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate cu flori de piersic. Veni un grup de eunuci, aducând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi urmează exemplul. Mă simt copleșită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apucă de mâini și le pune pe pieptul său: Trebuie să mă crezi când îți spun că sunt cu un picior în groapă. De la o vreme, îl văd pe tatăl meu mai des ca oricând. Ochii îi sunt roșii și umflați, mari ca niște sâmburi de piersică. Vine să-mi reamintească obligațiile pe care le am... Încă de când eram copil, tata mă lua cu el când ținea audiențele. Îmi amintesc mesagerii care veneau la el, cu robele ude de transpirație. Caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele care nu se simt bine, își trimit eunucii cu și mai multe daruri. În camera mea, cadourile se strâng în grămezi până la tavan. Însă în spatele fețelor zâmbitoare zace invidia și gelozia: ochii umflați sunt dovada plânsului și a nopților de nesomn. Știu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată în sinea mea când Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au Întărâtat la bătaie, alții s-au Înțeles omenește, au tăiat vitele și-au Împărțit carnea, cei mai mulți s-au temut și nu s-au atins de proprietatea care nu se știa bine cui aparținea, o grămadă au rămas cu buza umflată, i-au Înjurat pe ceilalți și s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o vreme, Învățase să le facă singur. Îi văzuse pe țiganii de pe Argeș cum clădeau și cum ardeau cuptoarele de cărămidă. L-a ajutat, poate, și norocul, dar le-a furat ălora meșteșugul și i-a lăsat cu buza umflată când l-au căutat să facă afaceri cu el. Lut galben se găsea și la noi În sat căcălău și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plin de căcat!”; „Baronu zburător!”. După asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare. Au fost și Încăierări, dar nu s-a lăsat cu ochi umflați și nici cu prea mare râcă. Acolo s-au Întâmplat cele mai frumoase zboruri din viața mea. Mi-era frică, dar fascinația plutirii o Învingea. Mi se suia inima În gât, nu auzeam nimic, simțeam aerul strecurându-mi-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea pedepsită cum se cuvenea. Mucosul, slăbănog și cu ochii umflați, s-a așezat picior peste picior la masa celor mari, și-a turnat un pahar cu vin, a băut, cumpătat, numai jumătate, și-a aprins o țigară, a tras câteva fumuri. Ceilalți se uitau la el cu uimire și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spune că și eu am ajutat-o. Tata este și mai fericit. Eu sunt cuminte toată ziua. Seara, o ajut pe mama să-și dea cu ceai de mușețel la ochi. O Încurajez și-i spun că nu sunt așa umflați și nici vineți. Mama plânge. Se uită În palmă, unde se află doi dinți. O mângâi și-i spun vorbe bune. Ea nu mai plânge. Mă duc și la tata, ca să nu mai fie supărat. Îi curăț și Îi pansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete și albul ochiului roșu și Împestrițat de schijele fierbinți de pucioasă, nu uita, după ce curăța locul rănit cu ceai de mușețel și după ce-l ungea cu niște vaselină subțire și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încet, dar neîntrerupt; ar fi venit și Căloii și apoi cine știe ce lucruri frumoase s-ar fi putut Întâmpla. Florea Cucu mai apucă să-și Închipuie că viscolul se potolise și că el se saltă vioi, având, totuși, grijă de pântecele umflat, și o ia la picior către satul ale cărui fumuri de pe hornuri i se părea că-i gâdilă nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coceni, Îi convinsese să-și dea cu toții chiloții jos, ca să vadă ce are fiecare acolo. Băieții, când o văzuseră despuiată, se cutremuraseră, căci ea nu le semăna Întru totul: În loc de ce aveau ei, la Floare se zărea o crăpătură, așa, umflată. Rușinați, se acoperiseră repede și câtăva vreme o ocoliseră. Apoi, Însă, uitaseră mărunta Întâmplare și o chemaseră din nou la jocurile lor de băieți. Mai târziu, când ei Începuseră să se uite după fete și să suspine cu gânduri - curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit, băi taică?!”. Suplinitorul Hristu, tată de familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și plin de suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să vadă că din coamă - amestecătură de păr, ciulini și nămol - răsăriseră fire subțiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, în chip de toiag, își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit în lupta pentru apărarea castelului - și porni, șchiopătând, spre poartă. Îi convocă pe apărători la adunare, se urcă în turnul cu acoperiș al porții și-și cuprinse cu privirea forțele. Avea mai puțin de o mie de soldați, excluzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde-i Ashimori? Ca răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică mâneca dreaptă, pentru a-și ascunde lacrimile. Ceilalți doi nu plângeau, dar nu-și puteau acoperi pleoapele umflate. — S-a întâmplat ceva? Mitsuharu era cu desăvârșire calm, iar cei trei își reveniră repede. Parcă s-ar fi așteptat să se confrunte cu focul, dar nu vedeau decât apă. Mitsuharu le observă ochii umflați, dar el, unul, rămase neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-și puteau acoperi pleoapele umflate. — S-a întâmplat ceva? Mitsuharu era cu desăvârșire calm, iar cei trei își reveniră repede. Parcă s-ar fi așteptat să se confrunte cu focul, dar nu vedeau decât apă. Mitsuharu le observă ochii umflați, dar el, unul, rămase neclintit. — Într-adevăr, continuă Mitsuharu, și eu sunt îngrijorat că această întoarcere neașteptată înseamnă că Seniorul Nobunaga a fost ofensat în vreun fel. De ce a fost concediat Seniorul Mitsuhide de la supravegherea banchetului? Primul răspunse Dengo: — Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată lungimea și lățimea ei se săpau deja canale. Pe șantierul pentru Cetatea începeau deja să apară dughenele improvizate ale negustorilor. Privind spre mare, la portul Sakai și gura Râului Yasuji, se vedeau sute de corăbii aducând pietre, cu pânzele umflate aproape atingându-li-se între ele. Hideyoshi stătea pe locul unde avea să fie construită fortăreața principală și, întorcând capul spre uscat, văzu miile de muncitori și meșteșugari din toate breslele. Oamenii aceia lucrau zi și noapte în schimburi, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui miluiți săracii de ei, că or fi trecut prin grele chinuri, de au ajuns așa. Ca niște oameni grijulii, ce sunt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu două puncte în loc de ochi, o linie verticală în locul nasului și o linie curbă cu vărfurile, degajat trase în sus, într-un zâmbet generos... Voinicul zâmbește pe sub mustăți, învingător, spre ceilalți copii... Nu pot să-i las așa cu buza umflată și îmi plimb ochii peste toate desenele, împărțind laude în stânga și în dreapta...Limbile lor se dezleagă ca prin minune. Purtăm o discuție mult prea amicală... -Știi de ce te iubim noi, domnișoara? Și răspunsurile vin în avalanșă, din toate părțile: -Pentru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ei are trei copii, soția a plecat mânată de bătăile lui și scandalurile nesfârșite. Era cizmar și mai aducea câte un ban în casa... Acum au rămas pe drumuri... Și din când în când, își șterge cu dosul palmei ochii umflați și înroșiți în așteptare... Cât cinism!... Ce aștept?... Să fur din ghearele morții un cadavru și să-l redau lutului nesătul. Să-l fur din burta pârâului și din gura peștilor.Îmi amintesc de copiii care s-au înecat în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]