1,021 matches
-
scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd și alta parcă desprinsă dintr-un basm, cu obloane la ferestre și o turlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Iași, trecând prin zona sa industrială. Acolo toamna soarele bate usturător, și orașul pare alintat de o tristețe înecăcioasă. Tomeștiul are două părți: cea săracă, plină de mizerii și cea în care se ridică noi case, mici, cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie lăsată în pace. Știu pentru că mi-a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
reușești. Ești cu barca pe apă și trebuie să vâslești și să ajungi undeva, la o anumită oră. Vâslești și vâslești, dar nu reușești. Atunci, ce e de făcut ? Ții vâsla în apă. O ții și o lași să se unduie; simți mângâierea apei. Plutești în derivă și atingi, din când în când, o piatră pentru a-ți mai modela cursul. Acum toată apa ți se pare lină, calmă, iar cerul snin. Furtuna a trecut. Căci nu în câte greutăți am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe, multe ori, și se sărută des, cu duioșie, pe vecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din cafenea s-au întors către ușa de la intrare. Intrase Julia, iar acum înainta încrezătoare, mișcându-și șoldurile ca o adevărată Jessica Rabbit, perfect conștientă de efectul pe care-l producea asupra celor care o urmăreau. Părul blond i se unduia dintr-o parte în cealaltă, la fel ca al femeilor din reclamele cu „Pentru că meritați“. În urma ei venea Susan, care era îmbrăcată cu un tricou pe care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească nimic“. Femeia arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea de jos a rochiei se mula pe popoul apetisant, terminându-se într-o trenă care se unduia în spatele Juliei, strălucind la orice pas. Femeia o cumpărase cu o zi înainte și plătise pentru ea echivalentul deficitului național al unei țări de dimensiuni mai mici. Sau, mai curând, James plătise această sumă. —Bărbații voștri au făcut cunoștință între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite în totalitate de orice altă formă de viață. Nici tropăit de animale, nici unduit de plante - nu că ar fi existat vreo adiere care să le legene. Acest paradox i-a împiedicat pe gorfi timp de mai multe milenii să poată determina cât de avansată era de fapt civilizația lor, neavând standarde de evaluare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pot uita gurile lor deschise larg, În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și capetele Înaintate, bălăngănite În ritmul lălăielii. Asta Însemna să fii ”de gașcă”. Ne țineam pe după umeri și ne unduiam ca pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată: Nu mă duc la Carolina/ Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină ea la mine/ Ș-apoi om vedea de-i bine/Ș-apoi om ve deaaa” - aici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scape de blugii și de cămașa pe care simțise cum le îmbibă de nădușeală. Toată dimineața supraveghease vopsirea unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o mare frunzărită de vânt. Se oprise din treabă și se uitase până departe, în hăul zării, iar atunci, de la fereastra mansardei, făcuse la fel: măsurase în jur neclintirea însorită și, dintr-odată, știu că, pe vrute sau nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a plăcut, chiar, să aud că își petrecea cea mai mare parte a timpului în arhive și biblioteci, dar blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase și dezbrăcate care dansau, unduindu-și soldurile păcătoase în fața lui. Spre treizeci de ani, s-a hotărât să nu se mai lupte cu ispitele cărnii, a lepădat rasa de călugăr, după care s-a călugărit din nou și, din nou, a renunțat să mai stea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară despre mireasă. El ceru un pahar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o cuprindea acoperind-o cu trupul lui mare și o răsucea încet. Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind și stropșindu-se. La urmă, o ducea moale ca pe-o treanță până la marginea streșinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu-și șoldurile în fața mașinilor în trecere. — Când se publică articolul? zise Janey, pe care o cam suspectam că o place pe Violet. Janey se înviorase în mod vizibil și nu puneam lucrul acesta pe seama șampaniei. Ea nu bea decât vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind printr-una din acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să privesc Îndărăt, vedeam În urma mea săteni Încremeniți În diverse posturi În care-i surprinsese trecerea mea, de parcă eu eram Sodoma și ei erau femeia lui Lot. Un deceniu mai târziu, În Alpii maritimi, am observat odată cum iarba se unduia șerpuind În urma mea pentru că un polițist rural gras se târa pe burtă după mine, ca să vadă dacă nu cumva pun capcane pentru păsări cântătoare. America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat bușitura aceea pe ring, am recunoscut domnișoarele mele americance În ghirlanda de „fete“ Înlănțuite unele de celelalte, cu voci ascuțite și lipsite de rușine, unduindu-se toate de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga, ridicând simultan zece picioare identice lansate din zece corole de volane. Am reperat fața Louisei mele - și mi-am dat seama imediat că totul se terminase, că o pierdusem, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de acces limitat. Mă străduiam să-l conving pe judecător că absențele prelungite în străinătate ale femeii se justificau prin sarcinile de serviciu sau ceva de genul ăsta și, în vreme ce-i puneam întrebări, îi priveam mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și cu mine vom discuta puțin nu peste multă vreme. Am privit cum îi dă felicitarea și spune câteva cuvinte pe care fata nu le auzi prea bine, apoi m-am uitat în altă parte când s-a-ntors și s-a unduit prin magazin spre raionul cu delicatese. Am rătăcit o vreme prin magazin, zâmbindu-i domnului Chipstead de fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb din cauza brizei În jurul picioarelor ei. Nu era Îmbrăcată de plajă, era Îmbrăcată ca pentru un bal de caritate. Lauren făcu prezentările și apoi spuse: —Sylvie s-a măritat de curând. Arăți Întotdeauna atât de bine! O sărută pe Tinsley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi place la nebunie. Mă simt très C.Z.Guest. Avea pe ea o rochie foarte cambrată pe corp, din dantelă de un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi vocea și șopti: Ești bine, Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sprâncenelor lui arăta îngrijorare, dar de sens opus celei pe care s ar fi cuvenit s-o aibă. Tocmai atunci portarul spuse: — Repetați anunțul? Nu... da... repetăm, spuse tânărul. Nu vă osteniți, știu drumul, adăugă și o luă iute și unduit spre biroul vizitat cu câteva zile în urmă, să plătească pentru întreaga săptămână. — Cred că-i vorba de ceva de mare preț, medită portarul, iar Nicu îi destăinui secretul lui, după ce-l rugă cu cerul și pământul să nu spună
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-și ia ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai găsea mesei. Stelele tăiate în cristalul paharelor luceau moale, dar când va fi aprins candelabrul ca un ou plin de lumini, vor lua foc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]