3,218 matches
-
expresive naturale. Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, În virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau infatuare pentru unii sau pentru alții. Unificarea nu Înseamnă Întronarea unicității, topirea polivalențelor Într-o paradigmă singulară, totală, Înțepenită. Ea va fi totală numai În privința unor anumite componente, dar secvențială, graduală, potențială, virtuală sau chiar indezirabilă pentru alte aspecte (și este bine că se Întâmplă astfel). Europa viitorului va arăta ca
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la nivel școlar, să dinamizeze mișcarea În favoarea educației religioase la nivel continental, s-o apere și s-o reprezinte În fața altor organisme europene. La fel ca În alte domenii, este nevoie de un „joc” eficient Între centru și local, Între unicitate proiectivă și diversitate executivă, Între decizie politică și acțiune efectivă, Între cel ce gândește o strategie și cel care o pune În practică. 9.2. Formarea religioasă - o nouă preocupare a organismelor europene Unii se pot Întreba dacă odată cu intrarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Închinat ne-nchinăm lui Isus Hristos. Prin Socrate rămânem În temporalitate, iar prin Isus batem la porțile veșniciei. La Socrate ne uităm, iar lui Isus ne rugăm. Primul este mare ca mulți alții, Celălalt potențează „măreția” din noi prin raportare la unicitatea Măreției Sale. 10.5. Binele și răul Încep În minte Iată un gând frumos și o chemare subtilă: Lucrurile sunt afară de minte, dar ideile lor stau Înăuntru. În minte este, prin urmare, puterea de-a se folosi bine sau rău
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
selectate din manuscrise, sugerând ideea unui fir epic romanesc. A mai restituit textul integral al primei ediții din Hronicul măscăriciului Vălătuc de Al. O. Teodoreanu (1992), însoțit de un glosar și o amplă postfață, în care sunt evidențiate valoarea și unicitatea scrierii în contextul literar interbelic. O antologie de texte din literatura română, de la C. Negruzzi la Marin Preda, având ca dominantă erotismul, este volumul Au mai pățit-o și alții (2001), conceput ca un „decameron românesc”. Preocupările de cercetător ale
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
între 1975 și 1999, sub titlul O istorie a societății românești contemporane în interviuri, întregesc cu adevărat personalitatea autorului. SCRIERI: Copiii lăsați singuri, Craiova, 1979; Interviuri, București, I-III, 1979-1987; Amintiri din cetatea nimănui, București, 1980; Alexandru Philippide sau Drama unicității. Încercare de portret interior, București, 1982; Atac în bibliotecă, București 1983; Profesionistul. Țintă în mișcare, București, 1985; Trucaj, București, 1986; Pe ce picior dansați?, București, 1991; Misterul din fotografie, București, 1991; Crimele din Barintown, București, 1995; Pentru că în viața aceasta
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
Însuși al problemei. Ne Întrebăm cum pot fi compatibile ideologiile totalitare (de stânga sau de dreapta), care masifică fără drept de apel, cu principiul fondator al dandysmului? Totul e o contradicție În termeni. Dandy-ul autentic Își afirmă ostentativ singularitatea, unicitatea, refuzând orice tip de Înseriere, orice devălmășie cu vulgul. Delbourg-Delphis nu este, de altfel, singura care afirmă perpetuitatea dandysmului din anii ’20 până În zilele noastre. Am putut nu de puține ori observa cum are loc extrapolarea conceptului, mai ales după
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
propria-i fire Îl face Însă pe francez să Îl simtă ca nimeni altul pe Brummell, mai viu, pentru el, ca oricând. Ce Îi asemuie? În primul rând, singularitatea, dar și singurătatea. D’Aurevilly este, În felul său, condamnat la unicitate, pe care și-o asumă, de altfel, cu o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al lui Ludovic al XV-lea, e crescut auster, cu un cult al grandorii Întreținut permanent. Apoi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867, la doar trei zile după stingerea poetului, de către unul din prieteni, Alfred d’Aunay, ni-l restituie În toată tragica sa unicitate: „Când s-a ridicat vălul care-i acoperea fața, am văzut ochii săi mari Îndreptați Întrebători spre mine. Păstrase În moarte, ca și În boală, acea privire stranie a omului care trăiește În sfere fantastice și care urmărește pe pământ
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de seducție, dar și ca utopie. Ca doctrină a diferenței, dandysmul Își afirmă orgolios dorința de a-și delimita subiecții, de a-i face să fie mereu altfel. Principiile sale - În acest sens - pot fi numite cu o brutală directețe: unicitate, individualitate, narcisism, orgoliu, vanitate, singularitate, singurătate, contestare. Simpla parcurgere a termenilor ne sugerează În primul rând un program etic. Așa și este. Doar că, prin extensie, aceste principii morale Își pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de sociopsihologi, antropologi, de istoricii mentalităților. Hiperinflația eului exersată de Narcișii-dandy nu are cum să nu genereze o mișcare de separare ostentativă În raport cu orice ar sugera egalitarism, nediferențiere, unificare. Nimic mai ostil acestor bărbați care cred În steaua superiorității și unicității lor decât ideea masificării. A cădea În indistinctul indivizilor de serie e sinonim cu prăbușirea În infernul banalității: supremă declasare, suprem dezastru! Diferența marcantă față de ceilalți, ca, de altfel, și unicitatea pot fi resimțite, crede Emilien Carassus, În două moduri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ostil acestor bărbați care cred În steaua superiorității și unicității lor decât ideea masificării. A cădea În indistinctul indivizilor de serie e sinonim cu prăbușirea În infernul banalității: supremă declasare, suprem dezastru! Diferența marcantă față de ceilalți, ca, de altfel, și unicitatea pot fi resimțite, crede Emilien Carassus, În două moduri distincte. Unul ar aparține vanitoșilor pur și simplu, celor care se beatifică În cultul propriului eu, amorțiți În autoadorare, oarecum pasivi, acceptând firesc faptul de a fi altfel. Percepută fie ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o oglindă. Dar În timp ce snobul caută În ea imaginea celor cărora vrea să le semene, să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat de fascinație și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă singularitatea și nu-și caută referințele decât În el Însuși; nu imită niciodată pe nimeni și este Întruparea cultului de sine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și o condamnare metaforică la moarte. Pentru că nu poate exista decât În oglinda celorlalți, În spectacolul continuu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai puțin Încrâncenate) de scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de bizarerie sfidătoare („frumosul trebuie să fie Întotdeauna bizar”, spune Baudelaire), atunci se pare că doctrina dandy-lor și-a mai găsit Încă un câmp de aplicație. Să ne reamintim Însă: această doctrină, pe care tocmai ne-am străduit să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
devine suportul unui exercițiu al minții; iar cum În cazul dandy-ului această gândire propune o viziune cu totul singulară despre sine Însuși, el se vede condamnat la a inventa mereu trăsături distinctive infinit noi”1. Iar elementul care garantează unicitatea veșmântului dandy este, Înainte de accesoriu, linia, tăietura cu totul aparte a costumului său, până la cel mai mic detaliu. Însă prin dispariția treptată a fabricării de unicate, prin standardizarea confecțiilor (chiar cele mai șic case de modă produc industrial, nu artizanal
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent, solemn, ritmat, fără nici o omisiune. Orice improvizație e rezultatul unei Îndelungi exersări, iar efectul - o eleganță ușor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
duble firi a dandy-lor e, deloc Întâmplător, Barbey d'Aurevilly. Pentru el, dandy-i sunt de-a dreptul niște „androgini ai istoriei”, cu un „sex intelectual indecis”, În cazul căruia „grația devine forță, iar forța se regăsește În grație”1. Unicitatea lor stranie Îl Îndreptățește pe brummellianul francez la o frază mai mult decât decisă: „Omenirea are la fel de multă nevoie de ei și de farmecul lor ca de cei mai impunători eroi”2. Și alți dandygrafi (Balzac, Gautier, Baudelaire, Wilde, Proust
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
domnul de Lauzun, iar ceea ce o decide sunt mai ales „diferențele față de ceilalți oameni În felul său de a fi, Înălțimea sufletului, mult deasupra celorlalți bărbați, plăcerea conversației și un milion de trăsături unice pe care i le cunoșteam”. Mereu unicitățile, originalitatea, extraordinarul, neprevăzutul, pentru rutina ei de high life și de prințesă! Femeia aceasta ghicise dandysmul modern! Căci, evident, el e aici... IV Mathilde de la Mole (din Roșu și Negru) nu-și dă nici ea mult mai bine seama de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care Baudelaire Îl anunță pe Barrès și care Însoțește la el cultul individualității, Îl face să refuze ceea ce pretinde Flaubert: el nu vrea o societate care să dureze cât specia umană. Pentru a avea o pecete de raritate și de unicitate, ea trebuie să fie, În Însuși sânul umanității, menită dispariției. Iată pentru ce dandysmul va fi „ultima străfulgerare de eroism În decadență... un soare care apune”. Într-un cuvânt, dincolo de societatea aristocratică, dar laică a artiștilor, Baudelaire instituie un ordin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de tip social. Fie că discutăm despre gintă, trib sau o uniune de triburi, care alcătuia o populație mai vastă, într-un anume spațiu geografic a funcționat o anumită monedă marfă, iar în alt spațiu geografic o altă monedă marfă. Unicitatea este o condiție importantă a unei mărfi pentru a fi monedă. Nu putem discuta despre monedă într-un spațiu geografic și într-un timp în care există mai multe mărfuri care au tendința să se datoreze în rolul de mijloc
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
discuta despre monedă într-un spațiu geografic și într-un timp în care există mai multe mărfuri care au tendința să se datoreze în rolul de mijloc de schimb și instrument de măsură a valorii celorlalte mărfuri. Spațiul geografic unic, unicitatea mărfii, sunt condiții pentru existența monedei. Marfa despre care vorbim trebuia să fie căutată, să înlesnească schimbul în mod instantaneu și nu prin așteptare. Este vorba aici despre un gen de lichiditate primitivă sau despre capacitatea mărfii respective de a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
387. Apariția monedei se produce pe parcursul unui proces lung de învățare. Momentul în care o marfă devine bani este determinat de lichiditatea unanim recunoscută a mărfii respective, reprezentativitatea pentru o comunitate și o zonă geografică, raritatea relativă a acestei mărfi, unicitatea sub aspectul recunoașterii de către participanții la schimb,posibilitatea depozitării sub aspectul păstrării rezervei de putere pentru viitor 388. Moneda nu este o invenție umană în înțelesul propriu al acestui termen . Această afirmație presupune înțelegerea unei independențe față de om a funcționării
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de exemplu, dinamismul economic "se sufocă"519 și "occidentul simte nevoia să aibă multipli monetari, care să nu fie doar o grămadă de monede negre pe talerul cântarului"520. În această perioadă lumea occidentală începe să se gândească la o "unicitate a sistemului monetar"521 care să conțină o monedă pivot, importantă, în jurul căreia să fie articulat un sistem monetar. Discutând despre acest proces de depreciere a monedei metalice, Jean Favier face o scurtă istorie 522 a monedei metalice din vremea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]