1,279 matches
-
A fost profesor la Universitatea din Iași, iar ulterior la Universitatea din București. A fost membru corespondent al academiei spaniole. A studiat la Paris, unde a înființat ziarul unionist "Opiniunea", organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist "Zimbrulu și Vulturulu". Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente și hrisoave interne și externe, a scris o "Istorie a românilor" în 14 volume (1891 - 1892) și o "Istorie a școalelor" în 4 volume
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
al scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe. În timpul studiilor la Paris Urechia frecventează cercurile românilor exilați din ambele principate, Țara Românească și Moldova, unde se împrietenește cu C. A. Rosetti. și devine unul dintre cei trei secretari ai cancelariei de propagandă unionistă sub președinția lui Iosafat Snagoveanul. Începe redactarea gazetei "Opiniunea", alături de C. A. Rosetti, susținând aici și în publicații de limbă franceză legimitatea emancipării sociale și politice ale românilor, necesitatea Unirii. La 23 de ani nota în articolul " Situațiunea", publicat în
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
numit asesor la secția a doua a tribunalului, profesor de istorie, limbă română și latină la Gimnaziul central, apoi profesor de istorie și literatură clasică și română la Facultatea de filosofie. În același an, 1858, redactează împreună cu Iancu Codrescu ziarul unionist "Zimbrul și Vulturul", iar în anul 1859 colaborează cu revista "Steaua Dunării" coordonată de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, unde publică traducerea poemului "Canción a las ruinas de Itálica" ("Cântul ruinelor din Italica") de Rodrigo Caro, atribuit eronat la acea
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
luați prizonieri de către trupele austro-germane. Toți prizonierii jandarmi au fost repatriați din captivitate la sfârșitul lunii aprilie 1918. "Jandarmeria în Ardeal" La 17 decembrie 1918, Consiliul Dirigent din Ardeal l-a numit șef al armatei și siguranței publice pe fruntașul unionist Ștefan Cicio-Pop, care și-a început activitatea prin organizarea Jandarmeriei române în Transilvania și desființarea treptată a „gardelor naționale”, care au avut un rol important în dezarmarea forțelor de jandarmi ungurești. Această organizare a "Corpului Jandarmeriei din Ardeal" s-a
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Ion I. Nistor (n. 4/17 august 1876, Bivolărie, Vicovu de Sus, districtul Rădăuți - d. 11 noiembrie 1962, București) a fost un istoric și militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. Profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
4696 de voturi), iar în 2011 doar 0,2 % (706 voturi). În septembrie 2016 Partidul Național Liberal, Partidul Liberal Reformator, Partidul Popular din Republica Moldova, Partidul Verde Ecologist și Partidul „Democrația Acasă” au înaitat-o pe Vitalia Pavlicenco în calitate de candidat „independent proeuropean, unionist” la alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016. De asemenea, a deținut funcțiile de vicepreședinte al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova și de vicepreședinte al Consiliului Mondial Român . Tatăl Vitaliei Pavlicenco, Victor Vangheli (n. 1928 în Grinăuți, județul Bălți) a fost asasinat
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
A urmat apoi cursuri postuniversitare juridice la Universitatea Liberă Internațională din Moldova. Ulterior, a obținut titlul științific de doctor în istorie. Teza sa „Evoluția statalității moldovenești în epoca contemporană” și monografia „Statalitatea poporului moldovenesc” au fost criticate de unii istorici unioniști din Republica Moldova și România. În anul 1975, și-a început cariera didactică ca profesor de limbă și literatură rusă, precum și profesor de istorie la școala medie din satul Hansca (raionul Ialoveni). În perioada 1985-1996 a fost director al școlilor din
Victor Stepaniuc () [Corola-website/Science/306778_a_308107]
-
și Țării Românești, a fost primită cu bucurie de locuitorii celor două provincii. Cu toate acestea în Țara Românească exista o mișcare conservatoare care se opunea victoriei alesului partidei naționale. Deoarece partea conservatoarea avea o majoritate în Adunarea electivă, mișcarea unionistă a hotărât adunarea unei mulțimi la ședințele din 22-24 ianuarie 1859. Cei peste 30 000 de oameni strânși pe Dealul Mitropoliei erau locuitori ai Bucureștiului și ai împrejurimilor, veniți pentru a-l susține pe Alexandru Ioan Cuza și pentru a
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
forțele confederate au tras asupra trupelor Uniunii la Fort Sumter, obligându-le să se predea, și au declanșat războiul. Istoricul a susținut că proaspăt instalatul în funcție Lincoln a făcut trei greșeli: a subestimat gravitatea crizei, a exagerat forța sentimentului unionist din Sud, și nu a înțeles că unioniștii din Sud insistă ca Sudul să nu fie invadat. William Tecumseh Sherman a vorbit cu Lincoln în săptămâna inaugurării și a fost „grav dezamăgit” de faptul că el nu a înțeles că
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Fort Sumter, obligându-le să se predea, și au declanșat războiul. Istoricul a susținut că proaspăt instalatul în funcție Lincoln a făcut trei greșeli: a subestimat gravitatea crizei, a exagerat forța sentimentului unionist din Sud, și nu a înțeles că unioniștii din Sud insistă ca Sudul să nu fie invadat. William Tecumseh Sherman a vorbit cu Lincoln în săptămâna inaugurării și a fost „grav dezamăgit” de faptul că el nu a înțeles că „țara doarme pe un vulcan” și că Sudul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
trecut (dar și după statul și partidul din care proveneau). În ianuarie 1862, după mai multe plângeri privind ineficiența și specula din Departamentul de Război, Lincoln l-a înlocuit pe cu în funcția de secretar de război. Stanton era un unionist convins, democrat conservator susținător al mediului de afaceri, care simpatiza cu facțiunea republicanilor radicali. Cu toate acestea, el a colaborat cu Lincoln mai des și mai strâns decât orice alt oficial. „Stanton și Lincoln au dus practic singuri războiul”, scriau
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
suferit o grea înfrângere în în vara lui 1862, obligând Armata Potomacului să apere Washingtonul pentru a doua oară. Războiul s-a extins și cu operațiuni navale în 1862 când , fostă USS "Merrimack", a avariat sau a distrus trei vase unioniste la Norfolk, Virginia, înainte de a fi atacată și avariată de . Lincoln a analizat atent depeșele și a interogat ofițerii navali participanți la . În ciuda nemulțumirii față de neîntărirea trupelor lui Pope de către McClellan, Lincoln era disperat, și l-a readus la comanda
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
la comanda tuturor trupelor din jurul Washingtonului, spre consternarea întregului său cabinet cu excepția lui Seward. La două zile după revenirea lui McClellan la comandă, forțele generalului Robert E. Lee au trecut râul Potomac în Maryland, ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Grant în efortul de război. Capturarea Atlantei de către Sherman în septembrie și cucerirea Mobile-ului de către au pus capăt agitațiilor defetiste; Partidul Democrat era profund divizat, unii lideri și majoritatea militarilor susținându-l deschis pe Lincoln. Prin contrast, Partidul Național Unionist era unit și energic după ce Lincoln făcuse din emancipare chestiunea centrală, iar Partidele Republicane din state demonstrau perfidia Copperheads. La 8 noiembrie, Lincoln a fost reales detașat, câștigând toate statele cu excepția a trei, și obținând 78% din voturile soldaților unioniști
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Unionist era unit și energic după ce Lincoln făcuse din emancipare chestiunea centrală, iar Partidele Republicane din state demonstrau perfidia Copperheads. La 8 noiembrie, Lincoln a fost reales detașat, câștigând toate statele cu excepția a trei, și obținând 78% din voturile soldaților unioniști. La 4 martie 1865, Lincoln a ținut , în care a spus că numărul mare de victime de ambele părți este voia Domnului. Istoricul îl consideră a fi „printre numărul redus de texte semi-sacre prin care americanii își definesc locul lor
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
reuni națiunea neînstrăinând Sudul, Lincoln a cerut să se țină rapid alegeri în condiții generoase de-a lungul războiului. din 8 decembrie 1863, oferea grațierea tuturor celor ce nu deținuseră funcții civile de conducere în cadrul Confederației, care nu maltrataseră prizonieri unioniști și care semnau un jurământ de credință. Pe măsură ce statele din Sud erau ocupate, trebuiau luate decizii critice în ce privește conducerea lor în timp ce administrația le era reformată. De o importanță deosebită erau Tennessee și Arkansas, unde Lincoln i-a numit pe generalii
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
sclavia a fost adus în discuția Congresului. Această primă tentativă nu a dus la adoptarea amendamentului, neîntrunind majoritatea de două treimi necesară în Camera Reprezentanților la votul din 15 iunie 1864. Adoptarea respectivului amendament a devenit parte a platformei republican/unioniste pentru alegerile din 1864. După o îndelungată dezbatere în Cameră, a doua propunere a fost adoptată de Congres la 31 ianuarie 1865, și a fost trimisă legislativelor statelor pentru ratificare. La ratificare, ea a devenit la Constituția Statelor Unite, începând cu
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
puțin înainte de a fi asasinat, Lincoln a anunțat că are un nou plan pentru Reconstrucția Sudului. Discuțiile cu cabinetul au arătat că planul lui Lincoln era de control militar pe termen scurt asupra statelor, urmat de readmiterea lor sub controlul unioniștilor din Sud. Istoricii sunt de acord că este imposibil să se estimeze ce ar fi făcut Lincoln, dacă ar fi trăit, în ce privește Reconstrucția, dar s-au efectuat unele proiecții pe baza pozițiilor sale politice cunoscute și pe baza abilităților sale
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
l-a înjunghiat și a fugit. Aflat pe fugă timp de 12 zile, Booth a fost găsit în ziua de 26 aprilie la o fermă din Virginia, la circa sud de Washington, D.C. După ce a refuzat să se predea soldaților unioniști, Booth a fost ucis de sergentul . Un chirurg militar, doctorul , se afla și el la teatru și a venit imediat în ajutorul președintelui. A găsit că președintele nu răspundea la stimuli, respira cu greutate și nu avea puls detectabil. După ce
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și-și petrecea duminicile acasă. În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondența secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unioniști. Poliția i-a arestat pe toți participanții afacerii și Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-și serviciul și rămânând astfel trei luni fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist și viitorul ministru de externe, i-
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
text util pentru un grup de unioniști. Poliția i-a arestat pe toți participanții afacerii și Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-și serviciul și rămânând astfel trei luni fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, politician unionist și viitorul ministru de externe, i-a oferit direcția unei tipografii mai moderne, care poseda prima presă mecanică din București și imprima revista "Naționalul". La această tipografie, a devenit asociatul unei părți egale: Boerescu deținea capitalul, iar Ispirescu direcția și
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
nu avea copii. În perioada 1990-1992 s-a aflat printre membrii rezistenței românești a organizației din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova condus de Ilie Ilascu și care se opuneau separării Transnistriei de Moldova, considerându-se români. Cei patru militanți unioniști pro-români (Ilie Ilașcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Leșco) au fost acuzați ca făcând parte din așa-numitul grup „Ilașcu”, care a fost acuzat de terorism și instigare la răsturnarea puterii autoproclamate de la Tiraspol de către regimul separatist pro-rus din
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
Senatului din 10 aprilie 2006 că atât timp cât există două state separate (România și Republica Moldova), „poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială”. În aceeași ședință s-a autodescris drept un „unionist incurabil”. La data de 12 decembrie 2006, Vosganian este numit în funcția de ministru al economiei și comerțului în Guvernul Tăriceanu, apoi după restructurarea guvernamentală din 5 aprilie 2007, preia portofoliul de ministru al economiei și finanțelor (prin comasarea portofoliului
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
1867 pentru bărbații din mediul urban. Nouă lege acordă drept de vot tuturor bărbaților, exluzand muncitorii fără domiciliu stabil, servitorii și bărbații necăsătoriți care locuiau cu părinții.Femeile, reunite în asociații Suffragette, luptau pentru obținerea dreptului de vot. În 1868, unioniștii s-au organizat în Congresul Sindicatelor (Trade Union Congress) care aveau din ce în ce mai mulți membri. Pe 9 decembrie 1868, William Gladstone devine prim-ministru pentru prima dată. William Gladstone a condus un guvern liberal după ce a învins guvernul conservator condus de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Nu era un partid revoluționar care se baza pe lupta de clasă, dar era membru al Internaționalei a II-a. Avea să înlocuiască Partidul Liberal în cadrul sistemului bipartizan. La începutul secolului XX s-a remarcat Joseph Chamberlaine a cărei grupare unionistă a fuzionat cu partidul conservator și declanșând astfel o campanie împotriva liberului schimb. A propus un spațiu economic comun al Marii Britanii și al coloniilor, protejat de protecționism vamal. Va abandona proiectul după ce s-a îmbolnăvit grav. Campania sa a fost
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]