1,675 matches
-
cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi că era doar în trecere, mormăi ceva și despre o chestiune fără importanță, apoi ceru un pahar cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dacă nu era copilul, n-aș fi plecat eu de la casa mea și de la rostul meu, cu traista-n băț, printre străini... - Așa-așa! Și te-ai fi trezit și făr-de-băț și făr-de-traistă, taman pe malul Aralului, ținându-i de urât lui frate-tău! Dar dac-ai fi fost mai hâtră decât toți, ai fi ajuns chiar pe malul Pacificului-Magnificului, acolo să vezi Crăciunuri autentice, de pe timpul lui Rareș, colinde nealterate, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îngrijorat în privința sorții primatelor, și, în același timp, a propriei sorți. Sigur că deja auzise primele mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a întâmplat. Julia a sărit în picioare și, furioasă, a făcut câțiva pași către celălalt capăt al bucătăriei. Da’ mai dă-o-n pizda mă-sii, ea e întotdeauna supărată de ceva! Ce se mai întâmplase atunci? Se uitase cineva urât pe stradă la ea? Se lovise cu piciorul în masa de călcat? Indiferent ce rahat îți îndrugă, tu întotdeauna pui botul. Julia s-a întors către James, dar bărbatul fixa podeaua, adâncit în gânduri mohorâte. — Și a doua oară? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
da, cum a auzit, să nu-l mai prindă la ușa ei și să-l ia dracu’ de golan nenorocit care i-a mâncat sufletu’ și tinerețea... Își mai treceau vremea și bălăcărindu-se-n felul ăsta când îi ajungeau plictiseala și urâtul mai ceva ca într-o căsnicie. Își vărsau năduful și-și scoteau ochii unul altuia. Velicu se aprindea și se învinețea la față și i se bulbucau ochii-n cap cât cepele. Arăta mai mult ca oricând ca un cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a botezat cu numele bătrânului, a fost ca și cum a dat să se întoarcă acasă și n-a mai fost primită. Bătrânul i-a întors spatele, vezi, măcar că acum vine cu căciula-n mână să se împace, nedezbărat de năravul lui urât de a iscodi, ca să te învețe cum să trăiești. Ba uite-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și-i pipăi, s-ar zice totuși că nu te riști prea tare... Pe de altă parte, el umblă după Mărgărit să-i țină de urât ori să-l ajute să-și descurce treburile și uite că nu în zadar. Îi mai iese și lui cât să-și tragă sufletul. E prea de ajuns, dragostea mea, sunt prea de ajuns grijile fiecărei zile ca să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
m-am întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea, de dimineața până seara. Mi s-a părut o zi tare lungă. Luna nu pălise încă, așa că strălucirea ei îmi ținea de urât. Din dormitorul în care dormeau Reiko și Naoko nu se auzea decât un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu propriile tale dimensiuni, orice bărbat, oricât de pirpiriu, apare considerabil mai „consistent“. E în stare să umple un fotoliu și își lasă pantofii enormi și urâți pe unde apucă (aceștia arată rezonabil în timp ce sunt purtați, dar sunt cumplit de urâți când îi scoți din picioare, pe când ai femeilor arată uneori mai bine fără picior în ei). Jake are asupra mea efectul lipsei de oxigen; parcă îmi ia tot aerul, lăsându-mă în vid. Nu știu ce să spun. Închide ușa în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe o ilustrație primită de Cosmin tocmai din Constanța, de la coafeza Bradu, a doua soacră a lui Leo, aceasta își acuza ginerele de incapacitate de a se bucura de momentele plictisitoare ale vieții. Ceea ce era un păcat în sine, pentru că urâtul și lehamitea au darul de face ca viața să ni se pară teribil de anostă, ceea ce lungește timpul. Un om care va alege existența cea mai plictisitoare și mai conformistă, acela va trăi mult mai mult decât unul care caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domnea tristețea. Mai ales copiii, când au auzit despre ce e vorba, s-au revoltat. — N-o dăm pe Prințăsa. — Prințăsa este a noastră. — Să-și caute altă fată, dacă vor. — Prințăsa mea, Prințăsa mea, cine-mi mai ține de urât și cine-mi mai cântă când voi toți sunteți plecați, se tânguia Dedi. Credeți că nouă nu ne pare rău?le spune Ismail și Rusalda. Noi am fost cei care am adus-o în șatră. Parcă o văd cât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vine să-mi dau palme peste ochi. — De ce? N-am căutat, când ne-am cunoscut prima dată, să-mi explic care era cauza firii tale atât de aspră, de dură și m-am purtat urât, cum nu se poate de urât. Te-am făcut în fel și chip. — Nici eu nu m-am lăsat mai prejos. — Bine-ai făcut. Acum te admir, atunci mi-era necaz. Meritam, că nu trebuia să mă port așa cu o fată care suferise atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se mișcă sau că vrea să spună ceva, că lui Cezar îi și cădeau pradă buzele ei. — Somnoroaso, scoală-te, c-ai dormit destul și ești atât de frumoasă! — Și tu atât de urât că nu mă lași în pace, urâtule! — Ce-ai zis?o strânge atre de obraji, privind-o cu drag. — Urâțelule! — Mai spune o dată! o strânge și mai tare. — Frumosule încăpățânat! — Tu ești încăpățânată. Uite ți-au roșit obrajii că m-ai făcut să-i strâng, o sărută
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
București. Nimeni nu-i poate pretinde să se înmormînteze de vie nici chiar într-un cavou de lux. O fotografie, soră geamănă cu cea de deasupra patului, numai cu rama ruralizată, potrivită locului, a rămas acolo ca să-i ție de urât lui Grig. Și datoria la Banca Română, din care nu s-a putut amortiza nici jumătate în cei trei ani trecuți de atunci. Pe Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe când Grigore era la Berlin. Tatăl ei, Tudor Ionescu, cumpărase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânărul Herdelea, profitând de ocazie să provoace o nouă confirmare a invitației ce i-o făcuse Iuga. ― De asta să fii sigur că nu scapi! strigă Grigore, adăugând către ceilalți: îl iau cu mine la Amara să-mi ție de urât și nici nu-i mai dau drumul până ce nu va fi tobă de chestia țărănească! Predeleanu, după ce își așeză la loc comorile, spuse că tocmai și ei se pregătesc să plece cu toții la Delga, pentru vreo două săptămâni, sfîrșind: ― Cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
azi e ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni pe alee o fetișcană cu niște ochi negri și un zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femeia tot are o căsuță în care șade să n-o bată vânturile, pe când Domnica poate că n-ar apuca să facă nici copil și, într-un caz de primejdie, ar rămânea nici fată și nici nevastă, să ție de urât celor dornici de alte muieri. Pantelimon, căruia inima îi juca mai sprinten decât mintea, nu umbla cu astfel de socoteli. El se gândea numai că va pleca și nu va mai vedea ochii ei căprui și șăgalnici în care i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțină amărăciune: ― De, draga mamei, v-am răbdat destul... Pe urmă s-a împăcat și Florica și, de cum s-a desprimăvărat, a trimis pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teoriile lui agrare practice. Nu mai scăpă de el până la Costești. ― Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu țăranii? îl apostrofase arendașul, mereu jovial și zgomotos. Pe urmă a venit în compartimentul lor, să le mai treacă urâtul. Le-a povestit că se repezise la București, fiindcă prinsese din vânt o vorbă cum că moșia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi de vânzare. De mult tot umblă el să se tragă mai aproape de capitală și i-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plimbare frumoasă și veți face și o afacere bună cu ajutorul lui Dumnezeu! Convorbirea se prelungi. Vreo două ore fură sucite și răsucite aceleași întrebări cu aceleași răspunsuri și rezultate. Nadina pofti pe Stavrat la masă, să-i mai ție de urât. Arendașul se retrase, făgăduind că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Te-a reclamat la poliție?... Da?... - Nu că o iubesc și mă iubește, știi prea bine... - Ți-a murit soacra? - Ei, aș! E în putere... - Ai scuipat pe stradă și te-a văzut patrula de poliție sau de jandarmi. Lucru urât!... Ți-a atras atenția și cum îți ieși repede din fire, ai înjurat în public și ai fost amendat. - Nici asta!... - Ah, da! Îmi spuneai, când ne-am întâlnit ultima oară, că-ți faci analize la recomandarea medicului de familie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și ordonări sistematice a materiei, în măsura în care ordonarea presupune eliminarea elementelor nepotrivite. Curățenia, în acest sens, este altceva - și mult mai mult - decît a da cu mătura : îngrijirea este un imperativ moral categoric, iar curat/ murdar devine astfel izomorf cu frumos/urît și chiar cu sacru/profan. O prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sta toată ziua, în el dormita și după-masă. Deasupra ei, pe perete, un tablou mare și negru, și-n el un bătrân care curăță un măr. De câte ori n-a văzut ea tabloul ăsta ! — Ce l-oți mai ține și pe urâtu ăsta aici, le zicea ea. Mi-ar fi și frică să dau ochii cu el noaptea. — Ei, Vica, e un tablou de valoare, l-a făcut un pictor de pe vremuri, zicea madam Ioaniu. Venea la Balcic, în fiecare vară îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mers mai mergea. — Ține-l, dragă, p-ăsta ! a spus toată lumea. Mai îl deschizi și tu seara, mai vezi un film, mai știi ce e pe lume... Mai vine câte unul, se uită și-ți ține și ție de urât... — Dac-ar fi fost după mine, nu stricam banii pe el ! Da m-am pomenit că-l aduce-n brațe ! L-am răbdat treișpe ani să-mi meargă-n cap... Trebuia să aibă o țicneală și lighioana bătrână, că unu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]