1,113 matches
-
nici că este nevoie de altă mărturisire privind poziția uluitoare a religiei geților în cultura antichității, cînd chiar cei mai înverșunați dușmani vorbesc de neamul divin al cabirilor și pruncul născut ce avea misterele inefabile. Voi ați dat lumii doar urgiile și orgiile sataniste! Într-o legendă mioritică, veche de la începuturile lumii se spune că cei 7 arhangheli(îngeri bătrîni) și sfinții, tare s-au bucurat că Dumnezeu le îndeplinește voia și au zis că ei vor clădi cerul, numai oamenii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care a adus-o într-o zi de vineri la geamie. Acolo, printre suspine, s-a angajat într-un dialog cu divinitatea și cu părinții ei morți, cerându-le iertare pentru fapta ei și "lăsând să se abată asupra ei urgia cerului și a lui Allah". Această urgie nu a venit niciodată. Nida s-a dovedit a fi o elevă eminentă, care a reușit să demonstreze familiei că nu există nici un fel de incompatibilitate între a fi femeie musulmană și a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de vineri la geamie. Acolo, printre suspine, s-a angajat într-un dialog cu divinitatea și cu părinții ei morți, cerându-le iertare pentru fapta ei și "lăsând să se abată asupra ei urgia cerului și a lui Allah". Această urgie nu a venit niciodată. Nida s-a dovedit a fi o elevă eminentă, care a reușit să demonstreze familiei că nu există nici un fel de incompatibilitate între a fi femeie musulmană și a urma cursurile unei școli, chiar și de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
luminează, ca apa îl curățește, ca focul îl încălzește, ca untdelemnul, cu îndurarea lui Dumnezeu îl unge. în continuare, Sf. Vasile arată că pe cel chinuit de patimi, aduceri aminte păcătoase, îl ajută mult cititul Psaltirii, care „patimile trupești, iuțimea, urgia și mânia le potolește, înmulțește credința, nădejdea și legătura dragostei. Mai înainte spune cele viitoare, alege acestea de acum, aduce aminte de cele trecute.” Psaltirea este partea cea mai aleasă și este cântarea cea mai iubită de Dumnezeu. Prin ea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
strajă de noapte. Ca un șuvoi îi iei și viața lor e ca un vis, ca iarba, ce răsare dimineața și înflorește, iar seara se taie și se usucă. Așa ne mistuim și noi de mânia Ta, și pierim în fața urgiei Tale, când pui fărădelegile noastre înaintea Ta și cele tăinuite ale noastre sub lumina feței Tale. Toate zilele noastre s-au scurs în mânia Ta și anii ni se pierd ca un sunet. Zilele vieții noastre sunt șaptezeci de ani
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
iar pentru cei mai tari optzeci de ani și cea mai mândră din ele nu-i decât osteneală și durere. Așa trece viața noastră, iute și zburăm cum zboară pasărea-n văzduh. Cine știe puterea mâniei Tale și cine socoate urgia Ta după teama datorită Ție? învață-ne dară așa să socotim zilele noastre, ca să dobândim inimă înțeleaptă. întoarce-Te, Doamne! Până când? Milostivește-Te spre robii Tăi! Umple-ne dimineața de mila Ta și ne vom bucura; veseli-ne-vom pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
devine un cer al comuniunii, al cunoașterii, al prieteniei. Lupta celor care sau opus fatalității istoriei cu mijloacele diplomației, ori cu cele scriitoricești, ori cu amândouă la un loc, trebuie cunoscută. Dar și cumplita suferință a celor care au suferit urgia represiunii fiindcă cineva din familie a ales libertatea. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, prin corespondența cu fiica ei, reînvie toate funcțiile scriiturii, culminând cu funcția de a prelungi viața. Câtă vreme mai poți scrie despre grozăviile pe care le înduri, mai poți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
omul cumințel care nu iese din confortul lui. Acesta este paradoxul creștinismului-că topește istoria anterioară a individului în flacăra prezentului. Nici desfrânatului nu i se închide calea, nici lacomului. Fiecare însă e adus pe cale de pronia lui Dumnezeu care e urgie uneori. Manolios fusese în preajma unui călugăr dar, smuls din drumul lui de boier, este redat lumii ca și cum ar fi fost recuperat pentru fericire. Lumea îl ispitește cu tentațiile ei, și în drum spre pierzare, Dumnezeu îi trimite lepră. Apariția îi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
salveze lumea! Intelectuali însă ca Soljenițîn, cu talent și determinare, pregătesc slăbirea comunismului și căderea lui ulterioară incredibilă aproape. Toată această luptă însă e epuizantă, mai ales că Soljenițîn vede bine cum nici Occidentul nu poate înțelege omul tiranizat de urgia comunistă. Occidentul e mai degrabă dispus la compromisuri, la lingușiri, la tratative, la atitudini concesive și nu la atacuri susținute împotriva sa. - Intelectualul care iubește Revoluția. Revoluția este un eveniment care destituie ordinea existentă. Iubește Revoluția! e un titlu straniu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
său pentru neamul său. Când e expulzat de Comitetul Democratic Evreiesc, n-o face cu inimă ușoară, dimpotrivă, cu o infinită tristețe. Și deși i se oferise postul de Rabin al Genevei , înainte de a fi expulzat și după ce primise zvonurile urgiei ce va să-l cuprindă, totuși înțelege să se întoarcă în țară acolo unde trebuia să-și slujească comunitatea lui. Are pentru această comunitate din România sentimente de fiu dar și de părinte. O iubește cu duioșie, se interesează de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ei; n-ai văzut cum și tsunami-ul japonez a cruțat ici-colo clădiri de beton mai solide, ce au servit de refugiu continuității? O lume își găsește mereu cotloane de scăpare când, din largul deschiderii ei, se abate asupră-i urgia. − Și cu colțișoarele astea incisive începe să te muște apetitul de reconstrucție a vechiului întreg... − Mie-mi spui? Nu-mi ies nicicum de sub piele mângâierile ploii olandeze. Versiunea ei pariziană doar îmi stârnește dorul de ele; ploaia noastră are alt
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
substanța lui se călește în indiferența crescândă, cu atât conductibilitatea ei la fulminență sporește: atât cât rezistă, pe culmile disperării omul devine paratrăsnet. O dialectică neliniștitoare se amorsează între, pe de o parte, capacitatea lui de conducție și dispersie a urgiei și, pe de alta, incapacitatea urgiei de a-l distruge. Un fel de pariu pe transferul de nemurire devine tentația principală a acestei dinamici dintre cele mai imprevizibile, căci mai independente de natura manifestă a celui vizat: conducția de înverșunare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
crescândă, cu atât conductibilitatea ei la fulminență sporește: atât cât rezistă, pe culmile disperării omul devine paratrăsnet. O dialectică neliniștitoare se amorsează între, pe de o parte, capacitatea lui de conducție și dispersie a urgiei și, pe de alta, incapacitatea urgiei de a-l distruge. Un fel de pariu pe transferul de nemurire devine tentația principală a acestei dinamici dintre cele mai imprevizibile, căci mai independente de natura manifestă a celui vizat: conducția de înverșunare elementară are loc prin omul de după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o protejează, paratrăsnetul nu are loc în sfera preocupărilor cotidiene, ci la extremitatea ei - un limb pământesc în frământul de alt calibru al celestului. El locuiește nelocuibilul, partea cea mai expusă a existenței: își face singur loc în chiar calea urgiei, reușind cumva să-și forjeze o incredibilă incisivitate din îngăduința-i extremă la viol. S-ar putea însă la fel de bine spune că se lasă cioplit de fulgere, ca un rest obstinat al mâniei elementare - în parte menajat de ea, în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de dragostea pământului pentru ei. Îl priveau secetos din tencuiala veche, înconjurați de familii, ținând în palme câte un giuvaer de biserică înălțată din ordinul lor și închinându-l lui Dumnezeu, după ce-i trecuse cu bine dincolo de un val de urgie. Imparțialitatea lui de privitor era serios amenințată de frumusețea poruncitoare a zugrăvelii, sub care privirea i se umezea inexplicabil. Ex voto: după dorința celui ce oferă, ca mulțumire pentru un serviciu adus, sau ca dovadă a ținerii unui legământ făcut
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
direcția undei de șoc, ca și de alte variabile, pe care fruntea Minotaurului le vindeca de aleat prin bruta-i metodă. Micul monstru se dovedi a fi geniul fundațiilor, trimisul lui Poseidon printre ei pentru a contrabalansa partea incorigibilă din urgia sa submarină. Strămutarea lui în Labirint nu fu rezultatul niciunei constrângeri, ci urmă cât se poate de natural o afinitate a frunții taurine cu rigorile consolidării temeliilor. Ca simbol solar, taurul nu și-ar putea menține forma în absența unei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
asupra ei, după tehnica-i deprinsă în hârjonelile cu Marieta. Prin degete i se scurseră fulgere olimpiene. Ondine simți că timpul așteptării s-a sfârșit și, scuturându-se din răsputeri de o reziduală mlaștină de inhibiții transmisă ereditar, primi botezul urgiei lui cu toate pânzele sus. Se prinse energic în joc, antrenându-și agresorul într-o rostogolire suplimentară de acord personal cu rafala stârnită. Slobozi apoi un râset sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
asupră-i. Ea era vâltoarea; ba nu, el însuși! De unde venea de fapt puhoiul în rotire? Ce-ntrebare! Nu se putea distinge nimic în bezna dormitorului, iar într-a minții nici atât. Între trupurile lor înlănțuite furtunos clipea calm, migdalat, ochiul urgiei. Străbătu în iureș oral stepa vălurită a pielii ei, purtat de strigatele sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însă propaganda care să ți spună ce este pădurea și care îi era importanț a: „ „Dintotdeauna, a reprezentat pentru neamul nostru un prieten de nădejde, un spațiu de reculegere spirituală și de reverberație emoțională, un loc de refugiu în calea urgiilor istorice și nu în ultimul rând, un important suport economic și social”, sună una dintre ziceri. Și alta: Nu este un bun român cel care nu rămâne fermecat de nostalgia Poetului, atunci când își amintește „Copil fiind, păduri cutreieram”, și nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a trecerii în revistă a tarabelor de aurari. Am privit cu ochi măriți de oroare dunga înspăimîntătoare cu care apele și nămolul însemnaseră definitiv clădirile de pe malul fluviului, în 1966, cînd blîndul Arno de la picioarele mele se transformase într-o urgie cumplită care n-a mai ținut seama de nici una din realizările de secole ale oamenilor. Peste o oră aveam să caut zadarnic, între zidurile bisericii Santa Croce, vestitul crucifix al lui Cimabue pe care atîta dorisem să-l văd. Fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cînd priveam apele leneșe de sub privirea mea, că peste cîteva luni, în patrie, aveam să contemplu pe zidurile caselor rămase în picioare aceeași urmă sinistră a apelor revărsate și că alte ape domoale din mijlocul Carpaților mei aveau să devină urgii oarbe, dezlănțuite și distrugătoare. Seara a aprins luminițe la toate ferestrele Florenței și atunci spiridușul meu și cu mine am inventat un joc minunat: ne-am urcat ca nebunii pe imperialele autobuzelor și am călătorit năuci, de la un cap la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din farmecul acela sur-secular. Și pentru cîtă vreme oare? Ah, poluarea... Eleganta săgeată sculptată în lemn de stejar aruncată la înălțimea de 45 m pare să desfidă norii străvezii ai acestei minunate înserări de toamnă, așa cum au sfidat secolele și urgiile. Ajunsesem cu peste un sfert de ceas mai devreme decît trebuia. Totuși, animația este destul de mare și începe să mă cuprindă uimirea. Aici, orașul nu mai este pustiu. Oameni de toate felurile se scurg spre porțile larg deschise. Intru. Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
venite să-i deplângă năpasta - ca într-o altă pietà -, le-a consolat cu gândul vieții viitoare ( În moartea mea de astăzi - eu văd o reînviere - III, p. 91). După eliberare, Herakles l-a întrebat dacă nu i-a ajuns urgia răstignirii (IV, p. 107). Respins de oamenii care i-au refuzat focul, le-a arătat mâinile străpunse și sângele vărsat spre fericirea lor (IV, p. 116). În finalul piesei, titanul îl urmează pe scara cerească pe Apolo asimilat arhanghelului Mihail
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bărbat care m-a smuls/ Din țărmul meu barbar. După moartea copiilor lui, grecul Iason regretă că și-a luat alături o făptură barbară : Atunci eram nebun/ Când te-am adus din casă, din tărâm barbar/ Într un sălaș hellen, urgie de temut,/ Ce ți-ai trădat părintele și glia ta ! În Ca frunza dudului din rai, Dida îi aruncă în față adversarei sale că, aidoma personajului pe care l-a jucat odinioară într-un teatru de amatori, n-a ucis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
odată cu acestea a jurisdicției Bisericii Catolice și mareea otomană, care sub flamura Semilunei se prăvălea peste Europa de sute de ani, în valuri periodice semănând moarte și nesfârșite biruri. Destinele născute între Dunăre și Nipru, au stat necontenit sub semnul urgiei, pe tot parcursul acestui veac, în care partea aceasta de lume a existat ca o adevărată placă turnantă a mișcărilor de trupe, un trist teatru de război, în care armate venite de la mii de kilometri depărtare, din stepele Rusiei, din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]