6,525 matches
-
și ne gândeam la tine, ce bine! și Marius vrea să-ți spună ceva, spune-i că vreau să-i pun o melodie, îți pun o melodie, spune el mai clar în telefonul luat, ascult și din bâzâială îl aud urlând prin casă I miss youuu! I miss youuu!... ascult și îmi aprind țigara cu o mână, zâmbesc de jurîmprejur, poate par stăpână pe mine, ești varză, îmi spune Prietena mea care mă simte și știe fără să vorbesc și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
știu că mai trebuie să se întâmple ceva. Ești varză, îmi zice Prietena mea care e mai sus, sunt terminată, zic cu vocea aceea care nu e a mea, ascultând încă la telefon, spune-i să-mi dea un mesaj, urlă el din casă, zice să-i dai un masaj, bine, dar n-am cum, nu mă interesează!!! Acum! Bine, iau telefonul Prietenei mele și scriu așa cum era și cum nu-mi fusese teamă cu el să-i arăt: Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină a cerului. În acest templu se odihnește luna, farul tainic de lumină. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. Crivățul urlă prin codru scoțând zgomote asurzitoare, dar cu toate acestea tabloul pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii care își are în fiecare anotimp farmecele ei. Monica Popa, clasa a V-a C 2
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă? La câțiva ani de la Revoluțiia noastă! A noastă, mă! Tu-ți grijania mă-tii! Se făcu liniște. Apoi, deodată, se auzi un muget, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
DE ROMÂNIA Coperta: Vasilian Doboș Foto: Răzvan Voiculescu CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR DIN ROMÂNIA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA, 2003,2009 MAGDA URSACHE RĂU DE ROMÂNIA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Litera i "Am stîrpit lupii ca să urlăm noi, Dumnezeule!" Marin Sorescu, Au! Au! luni, 30 iulie, 2001 Tele Next. O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce n-aci băgat publicitatea la ci-un sfert? Publicitatea intră la ci-un sfert. Orice abatere va fi aspru sancționată. O viață a pedepsit Ghiță Turcitu "abaterile" de la "sistemul de lucru al Partidului". De ce-oi fi crezut, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd, urlînd disperat prin "pădurea narativă". Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și desculți "! neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Ceaușescu atunci cînd mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
p(iii) mea?") continuă ce-au început, de se zgîlțîie gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul săltat la cer e-a noastră biruință". "Ce cauți aici? Mă spionezi? urlă Mistrie ca la pompieri, intrînd în triplă criză: de fiere, de isterie, de megalomanie. Și Lia este extirpată din organism, ca "ielement refractar". Consideră că te-am desărcinat din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i-a lins pe Stalin și pe Ana Pauker. Ai rimat Dej cu viteji". "Nu ieu, Jebeleanu". "Aha, i-ai furat rima. Totdeauna ai fost furăcios. Satanist-stalinistule!" "Mai bine stalinist decît ceaușist. Îl prefer pe Stalin unui degenerat ca Ceau-u-u-u...". Urlau amîndoi ca lupii, pînă cînd prorectorul Ciubîcă le-a ordonat să se potolească, în stil paremiologic: Ia nu mai bateți atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ladă, deghizat în tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină, devine dintr-odată foarte palid și urlă îndelung în neputința lui de a mai fi încă o dată lup. Își spune, prețios, Lycaon, de când e la curent cu mitologiile. Pe Vârcolac îl apucă nostalgiile în serile în care ciclurile lunii sunt evidente. Într-una din nopți, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea în iarbă și într-un efort sublim de concentrare o lumină albă se așeza încet pe fața ei, în timp ce gându-i zbura la Damiel, la datul în cărți, la visele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frigul timpului din orașele prin care trecuse. Mă aflam fără rost pe acolo, căutând de secole o carte care să facă zgomot ca scârțâitul șinelor la curbe al tramvaielor, să duduie precum roțile strălungilor marfare, să explodeze ca dinamita, să urle precum Dunărea la Cazane, tot fără rost am aflat că fiecare om e o pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
treptele sale, spațiul în care trăiam nu cunoștea acest concept, dacă așa cum spune. Autorul, care mă consemnează acum în această scriere, că timpul e o formă de energie, greșesc. Pentru că aici spațiul înseamnă energie. Pot să-l pipăi și să urlu: ESTE! Timpul, acest balaur nevăzut, spiralează pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decorațiile generalului Averescu precum și crucea de fier hitleristă. Copiii uită să-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită golite de idei la ecranul cu femei îmbrăcate în valută. La patru stații de autobuz în afara cartierului, urlă sfinx-ul brăilean, așteptându-și veșnicia pe care orășenii o clădesc de pe acum cu fervoare. Mă simt goală, privită insistent și vreau să plec. Până nu le guști mâncarea, până nu le lauzi gospodăria, pe cele două fete, eleve la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie. Zero! urlă el din cadrul ușii și îi împinse unul câte unul către scaunul supliciului suprem. Au urmat repetenții din Brăila, pe care-i apuca de urechi, fără mila ce nu o avusese nici față de tatăl meu și nici față de strămoșii mei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să nu fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar nu e apa ta. De aceea ai ocolit atâtea lucruri. Spuneai că nu sunt sub cerul tău. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin! șoptea Gustav. E plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi și molecule la dimensiuni cosmice. În capul meu erau trenuri și lanuri de porumb. Avea dreptate Sfântu', știam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau să inventeze un nou război, urmând ca undeva în lume să urle moartea sau să cânte pacea, în creierele noastre explodau subiectele stufoaselor materii exacte, se dezordonau legile și postulatele într-un Haloween haotic, fiecare devenea în acest carnaval și erou și victimă, așa cum vor fi fiind și ideile împietrite mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe câmpia Donului dragostei dintre Liuba și Satelitu, timp de 4 ani. Satelitu tatuase pământul Rusiei cu brazdele dorului, însămânțând în ele usturoi, ca să știe Liuba că am fost pe aici. Și chiar la Cernagorsk, Satelitu, umflat cât un elefant, urlă de căzură Îngerii din Răi: Ia liubliu tebia, Liuba! Și de la izvoare, Eniseiul îi duse strigătul până la Dudinka, unde se afla Molotov-ul chiar pe țărmul mării Kara. Liuba, simțind un puternic miros de usturoi, întoarse camionul cu 1800 și acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]