2,329 matches
-
CNT, 1966, 22; Ivașcu, Confruntări, III, 84-86; Negoițescu, Scriitori, 472-473; Martin, Poeți, I, 205-211, II, 204-216; Vladimir Streinu, Iona, chitul și alți ihtiozauri, LCF, 1968, 3; Felea, Reflexii, 100-106; Dinu Pillat, Marin Sorescu, RITL, 1969, 3; Martin, Generație, 36-42; Rusu, Utopica, 127-132; Doinaș, Diogene, 222-227; Nicolae Manolescu, Marin Sorescu, poet, dramaturg și eseist, CNT, 1971, 29; Felea, Poezie, 115-126, 235-239; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 437-446; Doinaș, Poezie, 195-197, 202, 204, passim; Grigurcu, Teritoriu, 198-203; Nițescu, Scylla, 87-101; Ilie
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
în favoarea democrației politice a fost înfrântă în mai mare măsură de noii capitaliști chinezi decât de tancurile armatei comuniste. În Europa, cu excepția Ungariei și, parțial, a Iugoslaviei, comuniștii au fost mai puțin flexibili. Soluția gorbaciovistă s-a dovedit a fi utopică. Ea consta (Gorbaciov, 1994) în încercarea de a transforma protestatarii societății comuniste în aliați ai elitei politice comuniste. Ca și comuniștii chinezi, Gorbaciov propunea o nouă bază socială pentru partidele comuniste. Dar, în vreme ce comuniștii chinezi au reușit să condiționeze formarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că motivațiile pentru defecțiune (free riding) sunt serioase. Cu alte cuvinte, problema constă în a motiva un număr suficient de mare de indivizi să contribuie la bunul comun, în ciuda interesului lor de a nu participa. Leadership vs activism În concepțiile utopice ale acțiunii comunitare, acțiunea colectivă este rezultatul investițiilor unor resurse similare ca formă și cantitate din partea membrilor. Chiar și lucrări mai recente, cum sunt cele ale lui Ostrom (1990, Ostrom, Ahn, 2001), despre instituțiile de acțiune colectivă și despre impactul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
realitatea lor delirantă. Din aceste motive această categorie de persoane intră în conflict cu lumea, cu autoritățile. Se consideră neînțeleși, nedreptățiți, persecutați, deși ei simt că au „misiuni importante” de îndeplinit. Se simt investiți cu virtuți salvatoare, mesianice. Propun soluții utopice, reformatoare. Viața lor se desfășoară într-o continuă agitație tensională. Sunt expansivi până la agresivitatea deschisă. Pot să se manifeste ca reformatori sociali, politici, religioși, ca inventatori, erotomani etc. Deși trăiesc cu o mare intensitate aceste „idei”, viața lor este de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vor fi impuse în mod obligatoriu maselor de indivizi drept unică formă de gândire, așa cum este întâlnită în societățile totalitare laice sau religioase. Se produce în timp o înlocuire a gândirii logice și creatoare, cu o gândire artificială de factură utopică, rezultat al ideologiilor. Asistăm la o „întoarcere” la formele mentalității primitive prelogice. În acest caz, totul va fi dominat, în planul gândirii colective, de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
referință asupra trecutului istoric al grupului social și în care intră următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele idealiste în relație directă cu Supra-Eul colectiv, manifestate prin tendințele de afirmare, într-o manieră sublimată a idealurilor maselor sociale. Acestea sunt „psihozele utopice. Psihozele de refugiu sau psihozele regresive, caracterizate prin conduite de refugiu sau de retragere în trecut. Ele exprimă situații de „închidere colectivă”, rupere de realitatea prezentă cu întoarcere în trecut. Din aceste considerente le vom numi psihoze schizoide. II) Psihozele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mecanismele delirului senzitiv de relație care reprezintă forma modernă a vechiului delir de posesiune. La rândul lor M. Dide și P. Guiraud, delimitează cadrul psihozelor delirante pasionale în cadrul cărora sunt incluse forme specifice tematic de paranoia: delirul mistic, delirurile reformatoare, utopice etc. Din aceste studii reținem faptul că, în cazul psihozelor colective ne găsim în fața unor forme bine delimitate de tulburări psihice cu caracter colectiv, de masă, care, din punct de vedere psihopatologic, recunosc aceleași mecanisme. În ceea ce privește însă aspectul formal al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul grupului social un rol compensator, oferind, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în relație cu tendința manifestă de „întoarcerea către trecut”. Ele sunt psihoze de natură regresivă, situații de închidere narcisică, colectivă, de izolare din fața realității prezente și „căutarea” unei alte realități prin „întoarcerea în trecut”. Spre deosebire de psihozele idealiste, care sunt psihoze utopice, psihozele de refugiu sunt psihoze schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simt protejate de stat, văzând în acesta siguranța și garanția unei vieți normale. Normalitatea și forța valorilor care guvernează statul, sunt garanția stării de sănătate mintală și de echilibru comportamental, de adaptare a membrilor societății la realitățile vieții. Nu soluțiile utopice, ci rațiunea trebuie să fie cea care să contribuie la ordinea sufletească și morală a oamenilor, dar și la ordinea și echilibrul statului. Prin toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
learner. Împotriva acestor limitări s-au răzvrătit postmoderniștii, determinând apariția practicilor postmoderne la sfârșitul secolului XX. În moduri diferite, acestea readuc în actualitate paideia elină prin diverse teorii și modele de design curricular by man. Deocamdată, aceste proiecte generoase par utopice. În orice caz, sunt lipsite de responsabilitatea anankeică. Într-adevăr, în procesul de optimizare curriculară sunt implicați cercetători, proiectanți și manageri educaționali. Câți dintre ei își dau seama că îndeplinesc funcțiile moirelor, întrucât hotărăsc destinele celor care se formează pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a părut, la început, una prietenoasă: o comunitate în care granițele științifice, economice, de civilizație se șterg, iar cele lingvistice, culturale și chiar religioase tind să se armonizeze. Astfel că „marele sat” părea a împlini, la scară mondială, visul socialiștilor utopici; susținut de descoperiri științifice uimitoare și de utilități economice la care omenirea nici nu visase, părea chiar mai frumos decât acea „Nouă Atlantidă” baconiană sau decât „Civitas Solis” a lui Campanella. S-a văzut însă repede că imaginea paradiziacă era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai întâi, Philip Coombs (1968), care trăgea semnale de alarmă în legătură cu iminența unei „crize mondiale a educației”11. După numai câțiva ani, Edgar Fauré (1972) confirma temerile lui Coombs și propunea remedii 12. Soluțiile lui Fauré au părut și ele utopice, puțini fiind cei care le-au luat în seamă. Fauré consemna că lumea a intrat în vertij și că trei cataclisme - explozia demografică, explozia școlară și explozia informațională - amenințau viitorul școlii și al educației la nivel global. Fauré critica sclerozele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
socratic. Acesteia i se adăugau numeroasele jocuri funerare, regulate, consacrate zeităților - de obicei infernale, precum Poseidon, Adrastos sau Dionysos 11. Și, desigur, antrenamentul sportiv și întrecerile atletice de tip olimpic 12. Curriculumul propriu-zis al Akademiei ar fi putut fi cel utopic, expus de Platon în Republica și Legile 13. Se pare însă că misiunea Akademiei nu s-a restrâns la formarea acelor phylakes (fulake" = „paznici”) din polisul imaginar 14. Akademia era o instituție de învățământ superior destinată formării de philosophoi 15
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele edificate peste un veac în Elveția de către Pestalozzi. Nu se știe însă cine erau sau ar fi trebuit să fie membrii acestei instituții. Dincolo de influența rozicruciană mai existau și altele. După moartea lui Francis Bacon, s-a publicat romanul utopic al acestuia Noua Atlantidă, în care era descris un colegiu similar. Wilkins, cel mai probabil întemeietor al Societății Regale, s-a jucat în cartea sa Mathematical Magic din 1648, în stilul obișnuit al tradiției hermetice, cu numele lui Bacon. El
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului. Încă din anii ’70 s-a încercat „postmodernizarea” curriculumului prin ideologizarea sa. Promotorii curentelor și teoriilor curriculare politice au fost în general marxiști și neomarxiști. În SUA, influențele au venit mai ales din Marea Britanie, unde își făcuseră cunoscute ideile utopice teoreticieni precum Bernstein (1977)19, Whitty și Young (1976)20, Willis (1977/1981)21. În anii ’80 au enunțat teorii politico-ideologice ale curriculumului Barton și Walker (1981, 1984)22, precum și Barton, Meighan și Walker (1980)23. Proeminentă cu adevărat a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mai mulți pedagogi au început să agite steagul „democratizării școlii”. Unii au încercat chiar să pună în practică „idealul democratic al școlii” în anii ’90. Așa a luat ființă Harmony School, o școală alternativă din Bloomington (Indiana) fondată pe principii utopice și neorousseauiste (care însă erau considerate democratice). Școala a fost inițiată de Jesse Goodman și prezentată în 1992, dintr-o perspectivă ideologică. Comunitatea școlară din Harmony School era contrapusă individualismului promovat de școlile publice americane. Goodman lăuda „societatea de intimi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referitoare la perpetuarea relațiilor de dominare. Pedagogia critică a lăsat însă la locul lor structura de dominație și autoritarismul. Ea nu mai revendică nici o identificare socială ori poziție politică, instituționalizată sau de grup. Și-a asumat, în schimb, câteva scopuri utopice, imposibil de atins în actualele condiții social-politice și economice, ceea ce dovedește o „feminizare deconcertantă” a tonului critic de altădată. Giroux s-a simțit atacat și a replicat cu iritare. În 1991 el a calificat critica lui Ellsworth drept „o modalitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teleevanghelismul”, în contrast cu insatisfacțiile și dezgustul pe care le iscă permanent parcurgerea unui curriculum formal. Dar această teză dovedește doar cât de vulgară devenise însăși critical pedagogy, care nu mai găsea un sprijin consistent în ideologia de stânga, cu himerele sale utopice și promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tot ceea ce se poate spune despre inegalitatea etnică și rasială în școlile americane. Propunătorii de modele ale înțelegerii culturale pledează pentru sensibilitate și aprecierea diferențelor culturale anticipând un model de „armonie rasială” (a model for racial harmony). Este o viziune utopică, nerealistă, contradictorie în sine. Propunătorii de modele ale competenței culturale sunt și ei utopici, iar visul lor este edificarea unor punți culturale (building of cultural bridges) între minoritate și populația majoritară. Dar aceste „punți” ar trebui să aibă un singur
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de modele ale înțelegerii culturale pledează pentru sensibilitate și aprecierea diferențelor culturale anticipând un model de „armonie rasială” (a model for racial harmony). Este o viziune utopică, nerealistă, contradictorie în sine. Propunătorii de modele ale competenței culturale sunt și ei utopici, iar visul lor este edificarea unor punți culturale (building of cultural bridges) între minoritate și populația majoritară. Dar aceste „punți” ar trebui să aibă un singur sens de trecere- dinspre minoritate spre majoritate, nu și invers. În fine, modelele emancipării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost puternic influențat de ideile marxiste, leniniste (și chiar hrușcioviste) ale lui Henry Giroux și Peter McLaren 99 din anii ’60-’70. Dar acum acestea erau defuncte. Noua misiune politică dată postmodernismului nu mai putea fi cea a socialismului utopic sau a comunismului totalitar. Visul pedagogic din Civitas Solis a lui Campanella și mitul „educației revoluționare” erau deja moarte. Lucrarea lui Kincheloe și Steinberg (1993) se ambiționa să antreneze postmodernismul într-o altă direcție: aceea de a produce schimbări politice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sub ochii noștri. Crezul său este următorul: Posibilitatea unei astfel de înțelegeri poststructurale (poststructural understanding) aduce cu sine promisiunea creșterii libertății ș...ț și o mai mare putere de a ne crea societăți și școli mai bune163. Pare o viziune utopică susținută de o gândire naivă. Și este. Cherryholmes și-a dat seama că ar putea fi interpretat astfel. În consecință, a născocit un nume nou modalității de abordare folosite de el în Power and Criticism (1988): „pragmatism critic”. Dar este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pragmatism critic”. Dar este critical pragmatism cu adevărat „pragmatic”? Însuși Cherryholmes a ținut să precizeze că metoda sa nu are nici o legătură cu tradițiile filosofice întemeiate în America de William James. Dimpotrivă. Cherryholmes scrie: „Pragmatismul critic este radical, vizionar și utopic”164. În critical pragmatism este inclusă triada „construcție-deconstrucție-construcție” ca element fundamental: Dacă vom putea fi pragmatic-critici în construcția-deconstrucția-construcția ș...ț a ceea ce trăim și edificăm împreună, folosind cele mai bune viziuni ale noastre despre ceea ce este frumos, bun și adevărat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În fața complexității, planificatorii, designerii și decidenții au răspuns prin hiperraționalizare negativă, adică prin exces de normare și legiferare. Cum am văzut, hiperraționalizarea negativă își are cusururile sale. Ele rezultă mai ales din ruperea de realitatea școlară și din legiferarea/normarea utopică și generalizatoare. Cauza nu o constituie însă raționalizarea excesivă însăși, ci complexitatea fenomenelor și proceselor educaționale. Alternativa la studiul complexității nu este abandonarea raționalității, nu este iraționalitatea, ci tot raționalitatea complexă, dusă până la cele mai mici detalii, pe care o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]