7,058 matches
-
avut loc, în această săptămână, o întâlnire cu reprezentanții celor mai mari agenți economici din Timișoara, în cadrul căreia au fost discutate problemele de actualitate privind respectarea normelor legale ( H.G. nr. 188/2002, H.G. nr. 352/2005) referitoare la deversarea apelor uzate în rețeaua publică de canalizare. Reamintim, în context, că, prin Instrumentul de Politici Structurale de Preaderare (ISPA), Comisia Europeană asigură 34 136 800 euro, sumă nerambursabilă, pentru implementarea proiectului de „Reabilitare a tehnologiei de epurare și îmbunătățirea rețelei de canalizare
Agenda2005-25-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283832_a_285161]
-
-În capul străzi Mihai a semnalizat stânga apoi a întors mașina pe sensul giratoriu. -Uite magazinul este acolo, să oprim, aici este un loc de parcare. Au coborât din mașină , apoi au pășit pe trotuarul pavat cu piatră cubică, multă uzată de trecerea anilor și a oamenilor , era un cartier muncitoresc cu blocuri înalte de 8 etaje, la parterul blocurilor erau: magazine, ateliere destinate diferitelor confecții, frizerii și coafuri, după câțiva pașii au pătruns în prăvălia a cărui vitrina plină cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
consul s-ă născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Șarpele își schimbă pielea, cerbul înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
Obrăznicia, oportunismul și șmecheria n-au ce căuta în profilul unui conducător de țară”, era titlul unui articol bistrițean, scris în 2014. Cred că ar fi bine a se repeta acest mesaj și în zilele noastre, pentru toți politicienii care uzează de aceste tertipuri pentru a-și ascunde nelegiuirile, pentru a se menține în politică, sau pentru a intra în politică. „Cum e cârmuitorul, așa îi sunt cârmuiții”, ne vorbește Biblia. Da!, cum ne-a fost cârmuitorul, ne sunt acum cârmuiții
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
mai cumpărat unul și ei. Efectul a fost pe măsură. Au dispărut durerile din cot, epicondilul cum îi spuneam, a crescut nivelul jocului, Marga și-a îmbunătățit lovitura de dreapta obținând puncte prețioase în fața unor adversari ambițioși, care nu prea uzau de fair play în fața doamnelor. A fost o soluție extraordinară pentru petrecerea timpului liber. Dar, cum toate se termină pe neașteptate, Marga, jos pălăria dragi femei, la duș, în condiții excepționale, n-a renunțat la nimic din tabieturi: jos papucii
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
excepțional, neatins niciunde altundeva. Urma pe care o lăsăm pe lume este efemeră. Adevărul acesta incomod ni se aplică, așa sofisticați și moderni cum suntem. E mare minune că o mână de oameni din preistorie au reușit cu mijloace simple, uzând de ceea ce natura le-a pus la dispoziție, să lase un mesaj durabil, aproape indestructibil. Câți dintre noi se pot lăuda cu o performanță asemănătoare? Călătorul care-și face drum prin localitatea cantabrică Santillana del Mar și poposește pentru o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
de criză. Karl Löwith citează semnificativa descriere a francezului Proudhon (Der Mensch inmitten der Geschichte. Philosophische Bilanz der 20 Jahrhunderts, 1990, p. 65), cel ce vorbea încă din veacul XIX despre marea criză a civilizației în care „...toate tradițiile sunt uzate, toate credințele sunt tocite” și concluziona cu existența unei disoluții ce culminează în „.. cea mai înfricoșătoare clipă din existența societății umane” în care au ieșit la suprafață „...prostituția conștiințelor, triumful mediocrității, amestecul dintre adevăr și falsitate, comerțul cu principii, josnicia
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
pe harta fostului imperiu, Magistratul e mai puternic ca niciodată. În dreptul tribunei oficiale din Hipodrom, a fost amenajată o arenă; prima reprezentație - și ultima, probabil - a fost ieri. Mulțimea s-a arătat nemulțumită încă de la primele dispute. Furioasă. Magistratul nu uza de pollice verso! Promisese lupte adevărate, or, totul era făcătură. Magistratul nu-și coborâse degetul mare nici o dată; se încheiaseră, deja, patru întreceri și învinșii, căzuți la pământ - răniți doar - fuseseră, împotriva voinței spectatorilor, cruțați; degetul gros al Magistratului parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
născut sub ochii lor: putea fi așezată acum Întâia bornă a celor o mie de ani de pace, belșug și fericire despre care vorbește Cartea Sfântă. Or, așa ceva nu trebuia să se Întâmple! Era datoria și misiunea Centrum-ului să Împiedice, uzând de orice mijloace, ceea ce textul pe care Îl parcurgeam Într-unul dintre birourile arhivei numea „această nenorocire majoră”. După un scenariu pe care, de acum, Îl cunoșteam deja, conducătorii organizației se adună și iau În discuție problema. O concluzie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Crezi că mai are vreo importanță? Trecutul nu mai contează. Viitorul? O noțiune tabu. Trăim de zeci de ani Într-un prezent uniform. Ni s-a atrofiat creierul de plictiseală. Avem nevoie de alte forme, de alte cuvinte, gîndul se uzează, limbajul se uzează, spiritul trebuie primenit. Nu mai Îmi place nimic, nici ce fac eu, nici ce fac alții. Orice Încercare de a ieși din tipar, orice experiment este amendat cu calificativul marfă de import — Și nu e Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
are vreo importanță? Trecutul nu mai contează. Viitorul? O noțiune tabu. Trăim de zeci de ani Într-un prezent uniform. Ni s-a atrofiat creierul de plictiseală. Avem nevoie de alte forme, de alte cuvinte, gîndul se uzează, limbajul se uzează, spiritul trebuie primenit. Nu mai Îmi place nimic, nici ce fac eu, nici ce fac alții. Orice Încercare de a ieși din tipar, orice experiment este amendat cu calificativul marfă de import — Și nu e Într-o oarecare măsură așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
naționale Îi vor fi deschise și firește - În funcție de gradul de abilitate - va putea beneficia din plin de bucuria cea de toate zilele. Ei, dar aici se naște altă problemă: poate fi bucuria de toate zilele o bucurie adevărată? Nu se uzează și ea prin repetabilitate, devenind În cele din urmă un fapt obișnuit și plicticos ca un spectacol literar-muzical-coregrafic, vizionat seară de seară la televizor? Cei trecuți de prima tinerețe, cărora le-a surîs șansa și-și poartă gloria În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
învârteau prin minte atât de repede încât nu reușeam să opresc nici un gând suficient de mult ca să-l gândesc. Mă uitam pur și simplu la mușamaua de pe masă. Era aceeași de când locuiam în casa asta. Partea lucioasă începuse să se uzeze, forma pliuri mici și dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea cu totul altfel față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
case, așa că am mers până acolo și-am încercat să-l pun, dar era ieșit un șurub sau ceva de genul ăsta, fiindcă nu am reușit, așa că am sperat doar ca vântul să nu mai intre în casă. Scările erau uzate, așa că atunci când urcai, trebuia să-ți pui piciorul unde-l punea toată lumea. Fiecare treaptă avea două locuri unde puteai păși, ambele pe margine. Acolo lemnul era mai lăsat cu câțiva centimetri decât la mijloc sau la capătul treptelor. Câteodată, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
118 Anghelușa, fiica vameșului Dumitru și soția lui Simion neguțătorul dăruiește lui Manolache Ruset, biv vel sluger, satul Hilipeni, cu siliște, moara, heleșteul, viile, arina, partea de pădure și cu tot venitul. Așa cum se întâmpla atunci, ca și acum, se uza de influență și protecție și nu este exclus ca marele boier Manolache Ruset să fi uzat de poziția sa pe lângă domnie pentru a proteja familia Anghelușei. înaintea Anghelușei, proprietarul satului și moșiei Filipeni, cel care a cumpărat părțile de moșie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sluger, satul Hilipeni, cu siliște, moara, heleșteul, viile, arina, partea de pădure și cu tot venitul. Așa cum se întâmpla atunci, ca și acum, se uza de influență și protecție și nu este exclus ca marele boier Manolache Ruset să fi uzat de poziția sa pe lângă domnie pentru a proteja familia Anghelușei. înaintea Anghelușei, proprietarul satului și moșiei Filipeni, cel care a cumpărat părțile de moșie de la răzeși, a fost Pătrașcu, al treilea logofăt care, de asemenea, a uzat de influența sa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ruset să fi uzat de poziția sa pe lângă domnie pentru a proteja familia Anghelușei. înaintea Anghelușei, proprietarul satului și moșiei Filipeni, cel care a cumpărat părțile de moșie de la răzeși, a fost Pătrașcu, al treilea logofăt care, de asemenea, a uzat de influența sa (se zice astăzi trafică de influență) pe lângă domn pentru a-și rotunzi proprietățile. Procedeele prin care unii dregători și boieri au ajuns să stăpânească zeci de moșii și sate sunt cunoscute: a) donații din partea celor ajunși în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un fel de medie aritmetică foarte probabil adaptată la sursa originală, elaborată de consilierii literari ai ministrului de interne. Proza primitivă suna mai mult sau mai puțin așa, Când credeam că guvernul lăsase pe seama acțiunii timpului, a acestui timp care uzează totul și reduce totul, munca de a circumscrie și usca tumoarea malignă născută în mod inopinat în capitala țării sub forma impenetrabilă și aberantă a unei votări în alb care, așa cum au cunoștință cititorii noștri, a depășit-o cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
traistă o lumânare și amnarul. Apoi, ieșind, trecu spre grajdurile mânăstirii, căutând ceva de care avea nevoie pentru planul din mintea lui. Cotrobăi printre unelte până când găsi o pârghie din fier, din acelea folosite de fierari pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și se Îndepărtă cu pași repezi. Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul și umezeala nopții se Întindea pretutindeni asemenea unui văl lipicios. Nici o lumină nu lucea În acel colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cum?... Nici o femeie nu înțelege altă femeie dacă nu vrea ea. Poate... (Se gândește.) Poate ai dreptate, dar eu am crezut că-l omor. Nu zicea nimic și timpul trecea... Când aveam musafiri, seara, mai perora despre noi: Femeile?, se uzează foarte repede prin consum, le-arunci o banană și-ți stau în genunchi, te rog, mai taci, i-o tăiam, draga mea, e adevărat, contează o femeie?, aia care îți cade la pat e o victorie?, dar uite că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără, adică, NUUU!!!, nu e așa.) Vedeam că a început să se poarte aproape cu dispreț, să dispară, să mintă, începeam să mă uzez prin consum, cum spunea soțul meu odată. Într-o zi, m-am dus la el și am găsit în baie niște clame, fire de păr blond, smacuri. I-am făcut o scenăăă... (Pe ecran, în timp ce actrița vorbește, se derulează imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
neglijat inima și că habar n-ai. Amory s-a gândit la cât de superficială era spoiala recentă a generației căreia Îi aparținea. În afară de o umbră de sfială, simțea că vechea legătură cinică dintre el și maică-sa nu se uzase deloc. Cu toate acestea, În primele zile a hoinărit prin grădină și pe faleză Într-o stare de suprasingurătate, găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să ardă operele lui Democrit crezând că în felul acesta nu va mai trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mamifere: un marsupial de critic, un creier alăturat și anex. La mijloc, propriul său creier, lob de funcțiuni centralizatoare și medii. Cu formațiunea de spaimă, cum să mă bat? Enormă ca plictiseala, tenace ca orice democrație, meduza "Sburăto-rul" mă va uza și supune. Idealul poeziei de totdeauna, înșelat, coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]