2,023 matches
-
acribie. "Grupul celor trei Grații efectuează o elegantă figură de balet, Flora acoperită de ghirlande înaintează cu o solemnă impetuozitate și în sfârșit, în latura dreaptă, elementul distonant ilustrând parcă distinguo-ul ficinian între iubirea celestă și cea vulgară, un zefir vânăt singurul chip feminin lipsit de grație din întregul tablou, încercând s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic se creează relativ la aspectul vestimentar. Doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mlaștini cu o vegetație aspră, ici-colo întrerupte de cîteva sălcii pipernicite, îndepărtate pășuni despărțite prin șiruri rare de plopi. Foarte departe mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei pleșuvi. Și, sub un cer livid, în scăzuta zi a acestei după-amieze de iarnă, părea că bezna toată a Voreux-ului, toată învolburata pulbere de huilă, s-ar fi abătut pe cîmpie, așternîndu-și pudra pe copaci, acoperind
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vagonului. Ceva ceva, am auzit eu un zvon de scandal care venea de la partea din spate al tramvaiului, dar n-am dat importanță. Când ne-am dat jos, l-am văzut plin de sânge pe față și cu un ochi vânăt. Atunci l-am întrebat ce s-a întâmplat. Pentru că își pierduse și vreo câțiva dinți, mi-a răspuns morfolind vorbele: - Când eram la terasă, la o masă, lângă noi, erau doi muncitori. Eu îți povesteam ceva despre femeia aceea nostimă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dinții ăștia din gură - și-mi arătă palma în care avea trei dinți - iar celălalt mi-a spus răspicat: "Ei, dacă ești profesor, ia și de la mine una", după care m-a lovit în ochiul ăsta pe care-l vezi vânăt. Acuma ce mă fac? - Ce să faci? N-ai de făcut decât un singur lucru: să nu te mai lauzi niciodată că ești profesor, asta ca să nu mai devii ridicol, pe de altă parte, trebuie să știi că există și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uita chiorâș la gaura ciorapului de la degetul cel mare de la piciorul cu bătătură și se scărpina necăjit după cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară și să dispară ritmic nasu-i vânăt și borcănat. Din când în când, gemea ușor a lehamite. Din stânga, de la cofetărie, venea cucoana preoteasă, o bondoacă crăcănată, care era foarte ocupată cu dezvelirea unei înghețate cu ciocolată și vanilie. Mai în dreapta mesei unde suferea profund polițaiul, stătea la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zis că-s voievod și nu se cuvine să plâng ca o muiere. Ce-aș fi vrut să plâng! Am stat ca o stană de piatră. Ea în sicriu, îmbrăcată ca o jupâneasă, cu chipul de fetiță și cu buzele vinete strânse de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva, iar mie în urechi îmi sunau nu stâlpii ce se citeau, ci vorbele ei „nu merg, taică, după Grigorașcu!” Au lăsat-o singură. Toată noaptea m-am frământat. Un gând nebunesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sacadată. Ștefan, grăbit, se trase în spatele lui, pentru a-l sprijini dacă va fi nevoie. La început, fața domnitorului se făcu roșie ca para focului, apoi treptat se schimbă ca după încă două, trei minute să devină palidă, cu buzele vinete. Vestea a fost primită de voievod într-un târziu, cu o plecăciune ușoară a capului, imitată de boieri. Marele vizir părea mirat de faptul că domnitorul trecuse printr-o stare apropiată apoplexiei: auzise atâtea povești fantastice despre averea nemăsurată a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca altădată, constată el pentru sine. Și totuși acum frigul este suportabil, nu ca atunci.... Și-i răsări în minte imaginea cortegiului mortuar de acum doi ani. Cerul era senin, neverosimil de albastru. Fără pic de vânt, făcliile din mâinile vinete cenușii ardeau palid în lumina puternică a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar. De atunci, de când a murit Theodora lui, ades își punea întrebarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ghicească o oarecare reacție pe fața domnitorului, dar nimic. Zâmbetul devenise neînchipuit de trist și ochii foarte obosiți priveau undeva departe fără să vadă nimic. — Măria ta, nu se poate așa, țipă, strigă, spune ceva. Voievodul puse mâna cu degetele vinete, zdrobite în menghină, pe brațul lui Gherasim. — De mai bine de două săptămâni mi-am pierdut somnul... Nu mai pot adormi în nici un fel. La început am crezut că din cauza durerilor trupului acestuia păcătos. Preotului îi era frică să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta, nu se cuvenea să stai așa în fața noastră, domnia ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Morcov) - HT., Euras. Comună, z.step.-se.go.; L8T6C5U4RXN4; Artemisietea, Arction, Stellarietea mediae, Fr., Me., Tx. *Eryngium campestre L. (Scaiul dracului) - H., Pont.-medit. Comună, z.step.-se.fa.; L9T7C5U3R8Nx; Festuco - Brometea, Convolvulo - Agropyrion, Me., Tx. -Eryngium planum L. (Scai vânăt) - H., Euras. Frecv., z.silvost.-se.go.; L7T6C5U5R2NX; Festucion pseudovinae, Corynephoretalia, Arrenatherion, Me., Md., Tx., De. *Heracleum sphondylium L. (Brânca ursului) - ssp. spondylium - HT.-H., Euras. Frecv., z.silvost.-e.sa.; L7T5C2U5RxN8; Aegopodion podagrariae, Molinio - Arrhenatheretea, Arrhenatheretalia, Fagetalia , Me., Tx
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
Parlamentului European. Un alt factor complementar ține de apropierea ideologică, de familie. Pe de altă parte, aceste extinderi la noi membri au efecte asupra structurii, dat fiind că europartidele își adaptează organizarea pentru a primi și a lucra cu nou veniții 179. 2.5. Cadrul partinic național Subliniasem că doi factori trebuie luați în considerare pentru a explica evoluția partidelor europene 180. După ce am explicitat influența procesului de integrare europeană, trebuie să identificăm diferitele dimensiuni pertinente ale variabilei naționale în dezvoltarea
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
bărbia de pavaj. Asta parcă m-a mai răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat, deși aveam bărbia vânătă și mă dureau coatele și genunchii. Nu înțeleg cum de n-am murit, sau nu mi-am rupt picioarele. A doua zi spre prânz s-a afișat în hol lista celor reușiți la examenul de bursă. Eram în capul ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acoperă pe nenorociții aceștia, care gem... Este o lipsă de mijloace absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut-o decât la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o fost nouă vorba? Cumătru Eugel zâmbea și încerca să glumească cu restul de om pe care îl avea în fața sa. Din cumătru-său, bărbat voinic și mereu roșu în obraji, nu mai rămăseseră decât oasele feței acoperite de pielea vânătă. Albise deodată, iar kilogramele sale ce băteau suta, erau nevăzute. Rămăsese un metru nouăzeci de piele, acoperit de cuverturi și înconjurat de perne și tămâie. - Amu te găsise și pe tine boala, dă-o-n Doamne iartă-mă, măi cumetre
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
la așa ceva. Venii cu o vorbă la tine și să-ți aduc îndărăt banița ceia de popușoi pe care mi-ai dat-o. Hai, că de amu, te las cu Doamne ajută. Badea Eugel se ridică și atinse ușor mâna vânătă a cumătrului său. Simți răceala și o trase ușor. Să mă ierți, cumetri Gheorghi, dacă ți-am greșit cu ceva vreodată. Își luă pălăria de pe scaun și da să iasă. În drum o văzuse pe Saveta, fata cea mai mică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
decât talent, continuă glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu. Bună restauratoare, un meșteșugar iscusit se supune docil stilului altuia. Apoi, cum spuneam, a devenit o la fel de pricepută muzeografă. Consultată în orice controversă privind arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că e aici, alături, la un pas. Soarele, pânze subțiri de aer și coroana verde a unui copac uriaș, ca un nor, și curba albă a unei frunți de femeie. Carnea de argilă în care soarele devenea câmp, pământ. Cerul vânăt al zorilor, zidurile caselor albăstrii, panglicile străzilor, luminate de ochii galbeni și roșii ai insectelor alergând, rătăcite, una după alta, faruri după faruri. Soarele, în toate acestea, așa ar fi gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de execuție, ziua vânătă, aburită. Prelungea ulti mele gesturi, încheindu-și cu încetineală gulerul, manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puterea. — Totul pare acum o prostie, poate chiar și este. S-ar putea spune, știu, la fel de bine că eu nu mi-am făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi tocmai Învierea! Până să se dezmeticească, fata dispăru fără zgomot... Se îmbrăcă în grabă. Răcoarea nopții îi învioră pașii. Cerul era senin, vânăt, și stelele pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta unei imense catedrale. Curtea bisericii era plină de oameni și totuși mai soseau mereu, care singuratici, care în pâlcuri. Bisericuța de lemn, veche, lăsată într-o parte și proptită cu bârne ca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vântul stârnit de goana mașinii. Cei doi de la margini întorceau spatele și aveau opinci în picioare. Unul din mijloc cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele în șanțul șoselei și, din fața umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire, care te miri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]