2,982 matches
-
polul nord Și faci revelionul pe-o banchiză De n-oi muri de foame-ntr-un fiord Orice-ar fi, eu nu îi văd defectul O iubesc ca-n săptămâna oarbă Când se scaldă, vine și prefectul Că se isc' vârtejuri, să n-o soarbă Vin jandarmii cu echipamentul Legați la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios, involtă Punând parșiv pe-o parte, pălăria
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
ca întreaga ei ființă. Dorința lui reuși, să-i transmită frânturi din frumusețea vieții. Apa se încălzi ca din senin și începu să fiarbă ușor în jurul lor. Deși părea clocotită, el nu simțea decât corpul ei pierdut într-al lui. Vârtejul amețitor al sărutărilor îi topea pe amândoi, devenind o învolburare de sentimente și șoapte întretăiate cu suspine moi. Apa creștea în intensitate ... i-a înghițit nesățioasă. Printr-o minune totul a devenit ca la început. Lacul era liniștit și limpede
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
s-o cuprindă flăcările din ochii lui Mărțișor și, mai ales, de ce exclamă fără să vrea?.. -Jur! În acea clipă de nebunie, din inima lui Mărțișor a izbucnit o flacără albastră, ca o vălvătaie, ce s-a îndreptat într-un vârtej de foc spre inima Primăverii, cuprinzându-i mijlocul și pieptul. Speriată, prințesa a-nceput să dea din mâini ca să stingă sau să înlăture cercurile albastre care-i cuprindea tot trupul. Înspăimântată, a-nceput să țipe:ajutoor, ajutoor! Degeaba a sărit
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Acasă > Eveniment > Comemorări > - MARAMUREȘ ... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 774 din 12 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În Memoriam: Săvârșirea din această viață a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Serafim Mân de la Mănăstirea Rohia - Maramureș ... În iureșul timpului și în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viață omului și, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat și drag nouă dincolo, defapt unde?... În adevărată viața
IN MEMORIAM: SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA [Corola-blog/BlogPost/359340_a_360669]
-
La mijloc de trup o inimă, Care bate pentru El. FOCUL VIEȚII Copil cu scutec de foc Trece pe Calea Stelelor. Secetă mare în grădina Omului, Timpul va arde și el. Hrănit de înger în pustie, Prigonit de Lume, În vârtej de vânt Sfântul ia carul Cerului. Vântul biruinței Adie peste sat. Denenceputul și denesfârșitul, La întâiul cântat al cocoșului. Urechi de auzit și cuget de cugetat, Printre norii unde Sfânta Duminică Ne așteaptă la Cina Sufletului. URMELE SFINȚILOR Fiecare cu
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă, devenim în curând două puncte colorate, într-un vârtej alb. Ninge dezlănțuit, dintru început nu e cu putință să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar fi transformat într-un punct și mai colorat, ascunzându
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
spinările dealurilor, ce păreau niște bivoli rumegîndu-și liniștiți timpul dintotdeauna. O lumină ireală, verde-albăstrie, o încremenire fastuasă a umbrelor, un cer în a cărui profunzime mă pierdeam cu suflet cu tot și un calm absolut, fără nici o nuanță, fără nici un vîrtej, reverberație sau foșnet. Priviți, le-am zis, aici s-a odihnit Dumnezeu într-a opta zi. Eu, a zis Thomas, dacă aș fi fost Dumnezeu și aș fi dat de locul ăsta, m-aș fi odihnit chiar din prima zi
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
cele noi. Zăpezile grele ale iernii s-au dus, curgând pe albii la vale în șiroaie reci. Pădurile sunt încă de neumblat din cauza troienilor mari și grele. Austrul puternic suflă cu putere peste fața tristă a lumii, umplând văile de vârtejuri, smulgând ramurile copacilor și scândurile din preajma caselor, ducându-le în pustietăți Gardurile văduvelor bătrâne și neajutorate s-au dărâmat și cine știe dacă vor mai fi ridicate vreodată la loc Parii și stâlpii fluieră sălbatic un cânt insistent și sinistru
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
sporite De răutatea celor ce mi le dau, cu plăcerea de a mă Vedea umilit. De când așteptau ei clipa aceasta! De unde știi? Totuși, pierduta mea, de unde știi ce se poate întâmpla, Într-o zi cu mine, cu tine, în acest vârtej imprevizibil. De unde știi că rezist și că reziști tensiunii, de unde Știi că nu vom regreta cândva, la tragerea Liniei finale a vieții, la bilanț, toate aceste Zile, toate aceste nopți, cheltuite de noi, cu atâta Încăpățânată zădărnicie? De unde știi? De unde
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În gând, eu am privit ochii ei Și am aflat, mai mult decat puteam citi în catedrală. Am aflat despre un suflet curat Care devine un zbor într-o viață stelara. Realul contopit în vârtejul de jar că un fluviu legat prin destin și decor. Legendă este dominată de ecou... Cântecul prințesei devine un dor. Iar marinării au naufragiat pe rând în cotul din munte străbătut de un râu. cântecul de jale ce se aude
LORELEY SI GANDUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360575_a_361904]
-
furtunii pe toți ne-a cuprins În clocotul ei, suntem mici și pierduți. Furtuna-i cazanul de smoală încins În care ne fierbem, căci suntem prea mulți...! Și-n hora cretină cu toți căutăm Un loc să rămânem purtați de vârtej... Dar, suntem prea mulți care vrem să aflăm Secretul fasolii ce suie pe vrej... Și-atunci în vârtejul de haine bălțate, În largul cazan plin cu smoală horim, Ne batem cu vorbe și batem din coate Da-n taină, mai
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
încins În care ne fierbem, căci suntem prea mulți...! Și-n hora cretină cu toți căutăm Un loc să rămânem purtați de vârtej... Dar, suntem prea mulți care vrem să aflăm Secretul fasolii ce suie pe vrej... Și-atunci în vârtejul de haine bălțate, În largul cazan plin cu smoală horim, Ne batem cu vorbe și batem din coate Da-n taină, mai punem pe foc și...zâmbim! Furtuna de-acuma nimic n-o mai stinge Nevolnici, în ritmu-i dement dănțuim
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
timpul, tic-tacul își tace... Și hora se 'nvârte tot mai smintit Iar eu nu mai știu de-s paiață, Ce-n iureșul horei o clipă-a trăit O clipă de groază și viață Sau om ce-a murit și-n vârtej s-a 'ntrupat Și viața pierdută-și rotește... Căci hora paiaței, pe toți ne-a schimbat Pe toți, cum vrea ea, ne 'nvârtește... Pedeapsă mi-e soarta... - păreri personale - versuri Mi-e zăbala prea strâmtă și cuvântul, mă doare... Mi-
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
a izbucnit de nicăieri și voalul ei și-a luat zborul. A simțit o adiere, ca un sărut pe frunte. Privind spre cer, a zărit porumbelul alb cu aripile întinse spre înălțimi. Liniște deplină. În jurul ei s-a format un vârtej de vânt. Trandafirul dispăruse. Încet, a coborât liniștea, doar sufletul femeii era o rană deschisă. „La marginea timpului, când vremurile vor hotărî, vom fi împreună pentru eternitate...” Camelia Constantin 2009 Referință Bibliografică: Ultimul vals / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
La mijloc de trup o inimă, Care bate pentru El. Focul vieții Copil cu scutec de foc Trece pe Calea Stelelor. Secetă mare în grădina Omului, Timpul va arde și el. Hrănit de înger în pustie, Prigonit de Lume, În vârtej de vânt Sfântul ia carul Cerului. Vântul biruinței Adie peste sat. Denenceputul și denesfârșitul, La întâiul cântat al cocoșului. Urechi de auzit și cuget de cugetat, Printre norii unde Sfânta Duminică Ne așteaptă la Cina Sufletului. Urmele sfinților Fiecare cu
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
al celorlalți. Totul este rotire, chiar și poetul își șoptește recviemul în rotire, Carul Mare rotindu-se prin spații. Totul e mișcare, zadarnică pare-se : Risipă de stele, puse-n zadar în mișcare . Trebuie deci ca acestei mișcări, amintind de vârtejul/turbionul inițial, să i se găsească un sens și un rost, altfel bolțile sunt închise, fiecare trebuie să găsească cheia ... de boltă care să-i deschidă Calea spre Adevăr, spre Viață. Impresia mea e că acest extrem de subtil poet fait
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
găsim Orizontul Evenimentului, granița unde lumina poate scăpa sau nu, de atracția găurii negre. Limita Statică este zona următoare,care afectează spațiul (materia și energia) adiacentă accelerându-l sau încetinindu-l. Un obiect circulând cu viteza luminii în direcție opusă vârtejului ne va apare ca fiind nemișcat. Să presupunem două paricule nimerite la "Orizontul Evenimentului". Una din ele este capturată pe când cealaltă scapă din cursa găurii negre. Rezultatul este o pierdere de masă datorită legii conservării energiei. Cu cât gaura pierde
MARELE GAMOW 1904 -1968 de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360140_a_361469]
-
viața.Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a ști să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceea ce zărește, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel își realizează Eminescu partea sa de magie. Cătălina visa la Luceafăr: „Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă”. Acest poem eminescian este inspirit de un basm publicat de folcloristul R. Kunish, al cărui fond
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
-i în tâmple. Tatăl lui Marian îi dădu instrucțiuni ferme și o apucă în brațe. Simți când pământul rămase în urmă și vântul îi ridică deasupra văii. Bărbatul strigă triumfător, smucind corzile. Plutiră deasupra stâncilor, copacilor și apei, într-un vârtej amețitor, suspendați între cer și pământ. Bucuria era acolo, scoțând capul din colțul sufletului ei mutilat. Era liberă! Era vie! Atât de vie că-și putea simți bătăile inimii în gât. - Ei, îți place? Rămasă fără cuvinte, se desfăcu cuminte
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
că i-a trimis acest semn de a se opri la timp din chemările păcatului. Semn că, pasul ce urma să-l facă era greșit. Sigur este un avertisment. Iartă-mă Doamne, pentru o clipă m-am lăsat atrasă de vârtejul care mă ducea spre această aventură iar acum mulțumindu-ți, renunț pentru tot restul vieții mele la această bucurie a trupului temporară, să mă mulțumesc cu ce am și să fug de perspectiva de a-mi pierde soțul. Sunt sigură
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
sus, cu viteza unui reactor, încât cei doi nici n-apucară să vadă cum trecură prin Țara Norilor, numai ceață și beznă, iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia scăpă de turbatele vânturi ce se luară după
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
turbatele vânturi ce se luară după el, apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci ascuțite, zburând planat până în creierul munților, unde bat vânturile din mai multe părți. Sub bătaia Vânturilor Turbate, Mărțișor și Norocel fură aruncați într-un vârtej până în slava cerului, învârtindu-i și răsucindu-i ca pe niște titireze. Când văzu ce s-a întâmplat, Vulturul fu nevoit să zboare ca o săgeată, să-i prindă, înfigându-și ghearele în hainele lor. - Apucați-vă de picioarele mele
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ---POD--- Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache legăturile umbrei țes în apă vârtejuri. rădăcini răsturnate împart lumea de gânduri. păstrez în mine planuri inegale. brațul drept este liber. împletește, dezleagă... arunc prin lumină ramul greu... e trecut. pași ascund în coroană. rădăcini, frunze, apă... respir lumină. privirea-i întreagă. sunt femeia de apă
---POD--- de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359207_a_360536]
-
adâncurile creierului. Explozia lichidului roșu iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era nimic ... vid ... Vârtejul nebun îți scurmă creștetul, dangăt de clopot, bubuituri insuportabile Spirala a smuls în calea ei ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și spiritul tău ... cățeaua în doliu, nesătulă. Întuneric ... întuneric de smoală ... dens, gros, cu iz greu. Dezumanizare
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
din mijlocul lanurilor de grâu. Cum să zic, ceva nemaivăzut. În al doilea rând, era ceva de vis! Să pedalezi de dimineață, de dimineață, liniștit, vrrruuuuum, să te uiți mult și să vezi puțin pe după fular, să lași în spate vârtejuri mici care stârnesc resturi de frunze și deasupra un cer îndoit, să ajungi unde ai de ajuns în timp util și cu zâmbetul pe buze, ai zice că nu se poate mai frumos! La noi... la noi, mașini de jur
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]