1,106 matches
-
nu mai fie apăsat de mirosul acela de mobilă veche din salonul lor. Sau ieșea ca să scape de istoria acestei mobile, de istoria lucrurilor, de istoria casei lor. Să scape de istorie. Ramolite și boțite de ploaia sufocantă și parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
relatarea visului care o trezise în acea dimineață. Însă simpla relatare a visului, vrând-nevrând, fără să conștientizeze pe moment, o liniștea enorm. Aflată în fața unei oglinzi - ziceaadică cea care aparține mobilei de nuc, Karin încerca din răsputeri să îndepărteze mizeria vâscoasă care mai acoperea cu îndărătnicie, un sfert din suprafața oglinzii, din stânga sus. Parcă soțul meu încă nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un uriaș șarpe de adâncime de peste un metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă de rechin care dădea târcoale în jurul navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo norvegica din apele reci, iar viteza lui de creștere, până ajunge la mărimea unui deget mic de la mână, surprinde aproape la fel de mult ca și aspectul lui vâscos. Nici macar celebra Broma din Caraibe, care a distrus flote întregi, inclusiv pe cea din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase făcând dragoste, un pește salvându-se, ori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
păr. Următoarea femeie pe care a văzut-o goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în apă și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu dau selva pe tine, cel mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer vâscos. — Interesant. Continuă. — Atât. După aceea mă trezesc plângând. Nici măcar În vis nu pot merge mai departe. — Te obsedează sfârșitul ăsta imposibil? — Te Înșeli, doctore, sfârșitul lumii are loc În fiecare secundă. — Ai trăit totuși o sută șaizeci și șapte de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
exploatare. - Înlocuindu-o cu alta mai crîncenă. Dictatul e însoțit de violență. Ca să-și salveze sufletul de agresiunea ei, oamenii vor fi siliți să se protejeze prin minciună. Mă întreb cum poate un dictator să țină cîrma pe acest ocean vîscos. Doar toleranța dă dreapta judecată așa cum spiritul sincer duce la mărturisirea adevărului. Aizic susținea că, dimpotrivă, organizația care l-a propulsat va arăta calea dictatorului. Ce naivitate! Mai rău: ce rea credință! - Înseamnă că nu crezi în oameni, m-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă ridică spre suprafață. Pe obraz se evaporă reziduurile lungi și vâscoase ale nopții. Legănarea trenului care se înșurubează, tenace, în ceața iernii, mă apropie de-o înmormântare. A murit Poetul, nu i-a fost dat să îmbătrânească. Anii n-au mai avut răbdarea să-l aștepte, cum spera. N-aș mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
păstos - și paravanul de sticlă care ne separa de pasagerii care stăteau jos. Firește că aș fi preferat să stau cu nasul lipit de sticlă, dar când am încercat, am descoperit că exact la nivelul feței era o imensă pată vâscoasă, o acumulare de transpirație și de grăsime de pe cefele pasagerilor care se frecaseră de sticlă, așa că am fost nevoit să mă întorc și să stau ochi în ochi cu acel avocat de corporație sau intermediar comercial sau ce naiba o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mă tem, însă, că adevărurile noastre sînt controlate iarăși. Și nu, nu întîmplător au revenit la invectivă dinozaurii staliniști. Tactica și tonul lui Brucan au fost recuperate. Accesele anticomuniste sînt cele comuniste, întoarse pe dos. "Un rat visqueux". "Un șobolan vîscos" era, după Sartre, orice anticomunist. De Eugen Lovinescu am auzit prima dată ca "valet al imperialismului". Acuma, generația nouă aude, poate prima dată, de Marin Preda ca "valet al ceaușismului". Eticheta i-o lipește cineva care se bătea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn ca litera majusculă I, în două pahare mici, un lichid vîscos. Acoperișul de peste drum se vede multicolor prin romburile de sticlă ale cerdacului, dar nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că sînt eu? Schițele de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
efervescență lirică. Livingul era plin de statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la voi, la "Ora", s-a decis. Dacă n-aș fi așa grasă (și aici a sughițat) aș face catleya cu el, ca Odette de Crécy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai că Scriitorul, captiv în lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire fermă. Vru să spună că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înclină puțin sub greutatea sa, iar Scriitorul își trecu degetele prin păr și plimbă privirea, așa cum un pictor ar plimba o pensulă pe pânză, dintr-o parte în alta. Nu văzu pe nimeni. Niciun trecător. Aerul deveni dintr-o dată greu, vâscos, intra cu mare greutate pe nori, se strecura până în plămâni, acolo unde intra provocând o durere acută. Asta ce mai e? Realitatea. Realitatea doare? Evident. Mai ales atunci când ai trăit într-o iluzie atâta amar de vreme. Înseamnă că acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă scufund, strig disperat „ajutoor, ajutoor“ și nimic. Mi se pare că-l văd pe Marius la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noaptea cum unii pândesc, cum ascultă ce vorbește orașul în somn, cum pun cioburi de oglindă în dreptul nărilor, pentru a desluși, prin aburii respirației, visele oamenilor. Și, mai ales, aud vocile. Ele nu strigă, ai crede că sunt niște scurgeri vâscoase prin conducte sau zumzăieli de prin firele de înaltă tensiune. Dar sunt voci omenești, chiar dacă nu pornesc din piepturi omenești și nu trebuie să se oprească din când în când pentru a-și trage sufletul. Sunt voci omenești pentru că ele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de tulburați, cu piepturile tresăltând și pântecele zvâcnind, încât nici nu a fost nevoie să se miște ca să se simtă palpitând unul în altul. Toate cercurile, ale brațelor, ale pulpelor, ale luminii, se strânseseră într-unul singur atunci când bărbatul trecu, vâscos și întretăiat, în femeie. Ea nu-și terminase încă plânsul, așa că mai rămaseră câteva clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a motoarelor aeronautice sau ale motoarelor cu consum de aer; b. "Software" pentru toleranță la erori folosit în sistemele "FADEC", pentru sisteme de propulsie și instalațiile de testare conexe; 9D004 Alte tipuri de "software", după cum urmează: a. "Software" pentru curgeri vâscoase în 2D sau 3D, validat prin datele obținute prin încercări în tuneluri aerodinamice sau în zbor, necesar realizării modelelor detaliate de curgere în motoare; b. "Software" pentru testarea motoarelor de aviație tip turbină cu gaz, ansamblurilor sau componentelor special concepute
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]