2,208 matches
-
apoi ca educatoare - deoarece am avut unele greutăți și dificultăți în regimul comunist. Sunt posesorul unei case modeste, însorită și confortabilă datorită efortului material făcut în vederea unor condiții optime desfășurării activității socio-profesionale. Am o fiică, actualmente profesoară la Paris. Sunt văduv, prin decesul soției, din 1983. Am intrat în conflict cu agitatorii comuniști încă din octombrie noiembrie 1946 din perioada alegerilor falsificate grosolan la adăpostul ingerințelor venite din partea sovietică. Tot timpul, de atunci, am avut neplăceri la serviciu și neliniști în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
credincioși. Din capul locului, autorul relatează despre personalitatea Sfântului Ioan de la Tutova - existent între 1782 - 1842 care „S-a făcut de bunăvoie cerșetor, viețuind în smerenie și sărăcie, a miluit pe săraci și bolnavi, a apărat și ocrotit pe orfani, văduve și nedreptățiți, a împodobit și ctitorit multe biserici” - vezi coperta cărții. Personalitatea lui Lumânărică este implantată într-o epocă de o deosebită efervescență politică, social - economică și culturală a Moldovei, ilustrată prin personalitățile proeminente ale secolelor al XVIII-lea și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
singurul lucru pe care poți conta în viață. Am inspirat adânc și am trântit cuvântul cu „m“, cu privirea ațintită în podea: —A murit. Oh, îmi pare foarte rău, tu, copilă, a zis Eugene. Și soția mea a murit. Sunt văduv de aproape cinci ani. Oh, Doamne. Nu îmi mai pusesem problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privirea ațintită în podea: —A murit. Oh, îmi pare foarte rău, tu, copilă, a zis Eugene. Și soția mea a murit. Sunt văduv de aproape cinci ani. Oh, Doamne. Nu îmi mai pusesem problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
murit. Sunt văduv de aproape cinci ani. Oh, Doamne. Nu îmi mai pusesem problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
abonament gratuit la curățătorie pe tot anul. — Oh, a plecat! Hei, Anna, cine era bărbaaaa-aatul cu care erai? Cine era gagiul ăla fierbinte și plin de mușchi? — Nimeni. Oh, nu e un nimeni, e cu siguranță cineva. —Nu e. E văduv. E ca Eugene. Oh, dulceață, nu e deloc ca Eugene. I-am văzut umerii. Merge la sală? Am schițat, fără tragere de inimă, că da. — Te rog, Ornesto. Chiar nu voiam ca Rachel sau Jacqui sau oricine altcineva să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un an mai târziu, un bărbat care fusese eliberat din Închisoare le spusese celor din familia lui Walter că tatăl lui murise după ce fusese bătut și-i distruseseră plămânii. Walter, care avea 16 ani, surorile lui și mama lor, acum văduvă, se duseseră să locuiască la bunicul copiilor. Familia fu Împărțită. Pe de-o parte, bunicul care ajunsese să creadă că engleza fusese cauza acestor morți tragice din familia lor: moartea iubitei sale soții, de exemplu. De ce nu văzuse mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și două pogoane de vie la Glodeni . La 17 iulie 1803, Maria Râșcanu Împrumută 2000 de lei de la fratele său, Iordache Râșcanu. Semnătura Mariei este În limba greacă . Andrei Holban a murit la 1802, fără copii. Maria Holban a rămas văduvă până la moartea sa. La 13 august 1813 s-a hotărât pentru căminarul Iordachi Râșcanu și să-și rezolve conflictul pentru Împărțirea averilor părintești. În urma cercetărilor efectuate de boieri la Mitropolie s-a văzut izvodul de zestre din care reiese că
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
dreaptă și îngăduitoare, [î]i votăm apanaj. Dar a murit un Eliad în mizerie, un Bolintineanu în spital, un Negri în uitare și sărăcie, respingând cu dezgust nu recompense, ci ceea ce i se cuvenea, dar a rămas copii orfani și văduve în urma celor căzuți în război, dar o cărare nu duce la mormântul unui Mihai Vodă sau unui Matei Basarab, dar toți oamenii cari au avut dragoste adâncă pentru acest popor zac în țărâna vitregă sub uitarea unei generații și mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cercetare, deși ele erau însoțite de acte. În acea zi s-a arătat un caz caracteristic care denotă câtă îngăduință au pentru sărmanul popor de jos democrații noștri, a căror majoritate, odinioară în cafenele, astăzi stăpânește acest popor. O femeie văduvă, săracă lipită, având copii, își adăpostește mizeria într-o locuință ce e mai mult bordei decât colibă. Această locuință i-a dat-o de pomană un om caritabil. Biata femeie este încărcată acum într-un chip absurd la foncieră. În
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că moneda era mereu aceeași, niciodată alta. Ea se va schimba fie cu moartea lui Nino, fie cu o reformă fiscală în Elveția. Numai că Nino și Elveția sunt două organisme foarte stabile și conservatoare... Veneția și Sankt-Petersburg: două orașe văduve ale istoriei (Georges Nivat). (Profesorul Nivat și-a cumpărat un mic apartament de două camere la Sankt-Petersurg, în centrul istoric al orașului, Rue des Galeres. De fiecare dată când revine din Rusia este schimbat, revigorat, întinerit. Îl invidiez. Să poți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de gust și de orizont, abulie afectivă, funcționare în inerție. Autorul e interesat de traiectoria biografiilor banale în care intervine, la un moment dat, un element distorsionant. O femeie rămâne văduvă și moștenește o mare cantitate de ziare vechi, pe care le topește și își modelează din pasta lor un univers compensatoriu: mobila pe care și-o dorise, televizorul color pe care nu îl avusese, covorul persan visat etc. În cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
munte. Când te privea aveai senzația că te și cântărea în gând. Te asculta și te judeca răbdătoare. Cu o anumită severitate. Dar, totodată, și cu înțelegere, cu o ascunsă bunătate, generate de o experiență de viață tristă, învolburată. Rămăsese văduvă la 27 de ani. Soțul ei, Vasile Lazăr lumea îi spunea în sat Vasile a Mărioarei -, bunicul meu, fusese luat în concentrare, în vara anului 1916. S-a dus. Și nu s-a mai întors. O lăsase cu trei fete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ellen Key, constatarea că: "Secolul nostru, care a deschis femeii noi domenii de muncă, i-a făcut în același timp viața foarte grea, deoarece a aruncat-o în luptă pentru concurență. Ca soție, ca mamă, măritată sau nu, divorțată sau văduvă, femeia poartă adesea, nu numai propria ei povară, dar și pe aceea a întreținerii familiei, când trebuie să muncească pentru soț, bolnav sau bețiv, pentru copii, pentru frați și surori, pentru părinți vârstnici". Gertrud, de ce credeți am cutezat s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șase. Când s-a căsătorit, i s-a cuvenit de la părinți 0,5 ha. Dar mama sa, Mălina Lazăr, primise o zestre de 2,5 ha. Așa s-au făcut 3 ha. Și, cum mama mamei sale, Mărioara Lazăr, era văduvă din primul război mondial și primise 5 ha la reforma agrară soțul ei fusese rănit la ambele picioare la Mărășești, căzuse prizonier și murise la Viena tatăl acceptase să locuiască cu dânsa, cu soacră-sa. Și astfel, ajungeau să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aur" nu se lasă prins cu una cu două din simplul motiv că, potrivit principiilor geopolitice, "locuiește" în cu totul altă poveste... Iar pe malul râului cu cea mai curată apă din Europa de acum câteva decenii rămâne în continuare, "văduvă și tristă", "casă de lut", mai mult intrată în pământ, care, ca și poetul Grigore Vieru, este martora a toate câte se întâmplă, cu voia sau fără voia noastră. Copilul de odinioară, astăzi "domn cu multă carte", atrage atenția criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Suraia 2000 de evrei, iar în comuna Ciușlea 480 de evrei, 300 în satul Străjescu și 180 în satul Ciușlea. Cantonarea evreilor s’a făcut de către Comandanții detașamentelor respective pe la casele locuitorilor și în mai multe cazuri prin casele femeilor văduve sau ale căror bărbați sunt mobilizați sau concentrați. Ținem să relevăm faptul, că organele comunale nu au fost întrebate sau consultate atunci când se făcea cantonarea evreilor (cazul petrecut în com. Vulturul) în comunele Sureaua și Ciușlea, cantonarea s’a făcut
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Cum v-ați reintegrat după eliberare? După eliberare, eu mi-am găsit o consăteană, care-a fost căsătorită c-un profesor și care-a divorțat și ea, și la nunta căruia eu am fost cavaler de onoare... Ei, ea era văduvă, eu văduv, ne-am căsătorit, după primul an de căsătorie am avut un băiat, acum e inginer aci, are o firmă... am și nepoțel de 8 ani și-s foarte, foarte fericit. Am lucrat În construcții și-am fost bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați reintegrat după eliberare? După eliberare, eu mi-am găsit o consăteană, care-a fost căsătorită c-un profesor și care-a divorțat și ea, și la nunta căruia eu am fost cavaler de onoare... Ei, ea era văduvă, eu văduv, ne-am căsătorit, după primul an de căsătorie am avut un băiat, acum e inginer aci, are o firmă... am și nepoțel de 8 ani și-s foarte, foarte fericit. Am lucrat În construcții și-am fost bine apreciat, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l pună sub tutelă. A dormit la secretara lui, madame Alice Beaulois, trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund cu ironie „curții” octogenare. Ultima zi a anului, 31 decembrie. Am cumpărat șampanie, somon, pateuri și am făcut o superbă plăcintă de mere. Am invitat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nerow care m-a îmbrățișat cum m-a văzut. Familia lui Hedi are 25 de persoane, ieșite din trei fii care povestesc despre mama lor, așa cum se face aici, în Suedia. Sunt necruțători povestind despre extravaganța mamei lor care, rămânând văduvă, călătorea singură, dansa, schia ca o adolescentă, fără să-i pese de băieții ei care doreau să fie cu ea. Hedi zâmbea tot timpul, fără să spună nimic. Dineul a fost superb, sfârșindu-se cu dans, în care Hedi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de relația cu o „doctoriță nimfomana”, Daria, care-l va invita la vila ei „pentru interminabile partide de amor”. Îra îi va naște un băiat, Serghei (viitor activist comunist în U.R.S.S.), numai că va muri la scurt timp. Rămas văduv, Tito îi va promite celeilalte că o va lua în căsătorie, ceea ce nu se va întâmpla. Băiatul născut și din această aventură, Josip Andirelov, vă pieri pe front în al doilea război mondial, ca ofițer de aviație al Armatei Roșii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pe dumneavoastră. Am impresia că s-ar găsi câțiva bătrâni bogați care să vrea să-mi poarte de grijă. De fapt, nu cu multă vreme în urmă, am fost cerută în căsătorie. Pot să vă spun și cine este: un văduv de peste șaizeci de ani, membru al Academiei Artelor. Cred că-l cunoașteți. Marele maestru a venit aici, la munte, ca să-mi ceară mâna. Ne-a fost vecin când locuiam pe strada Nishikata și ne-am mai întâlnit întâmplător. Odată, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de gând s-o citească. Era prea multă vorbărie sub boltă pentru așa ceva. Era un loc unde se puneau la cale căsătorii. Cam la un an de la moartea bătrânului ateu, acolo și-a găsit Dna Anticol bărbatul de-al doilea. Văduvul cu pricina călătorise de la Iowa City numai în scopul căsătoriei și după ce s-au căsătorit ne-au sosit vești că o ținea încuiată în casă și o făcuse să pună pe numele lui toți banii pe care îi moștenise. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trei surori, unii dintre ei îndeletnicindu-se cu niște treburi misterioase, însă cu toții plăcuți și simpatici, chiar și fetele mai mari căsătorite și fiii trecuți de treizeci de ani. Doi dintre copiii ei erau divorțați iar una din fete era văduvă, astfel că doamna Klein avea mereu nepoți în bucătărie, unii care veneau de la școală să mănânce de prânz, apoi se întorceau după școală să bea cacao, alții care se târau de-a bușilea pe podele sau ședeau în căruț. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]