2,974 matches
-
Ardelean , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub pleoape, un alt ger nevindecatîși potrivește îndoielnic mersul.Pătrunde iarna sorții
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de humă aspră, și alta- de nisip... Mi- e sufletul integru în alba împletire Cu Universul, sculptat ce mi- e pe chip... Țărâna îmi presoară gândul, să învie, Să simt din ce lumină cad, să luminez, Pentru a- mi rupe vălul palid de pe cenușa vie, Sculptată sunt în cer, voind să mă creez... Lilia Manole Referință Bibliografică: Sculptată sunt... / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate
SCULPTATĂ SUNT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381434_a_382763]
-
Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Citește mai mult Plouă cu mirPlouă mărunt, continuu, parfumatIar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe.Culcuș își face primăvara-n noi,Adânc în suflet zămislind culoarea,Când înfloresc întru miresme ploi,Și ne îmbie de departe zarea.Mă-mbrac în văluri adiind pe glezneCând calc covorul fraged de răcoare:Nu știu pe unde, dar citesc în semne,Căci drumul mi-a marcat dâra de floare.... IX. BUJORI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Bujori Petale
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete ... Citește mai mult BujoriPetale delicate de alb și roz bujorîmi rotunjesc privirea ca într-un vis demult,Din altă primăvară amirosind a
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
privireSpera în taină prințul pe calul alb călare.Era o vrajă-n aer plutind ca un curent,Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet:Un filtru magic, sigur și cu efect latent,Trăiri nebănuite înmugurind în suflet...Renasc în primăvara împodobind cărăriCu văluri albe, caste, boltite, transparente,Cu blând parfum alene amestecat în zări,Uitate tresăriri, aceleași, inerente.Bujorii ca buchete ... X. IT"S, OH, SO QUIET!, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. It's, oh, so
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în: Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea La figura lui heraldică, de zeu, m-a fascinat privirea. Avea o privire de toamnă târzie, calmă, cu mici sclipiri de licurici, în minuscule smaralde. Uneori, se lăsau văluri, ce-i pluteau o clipire, peste ochii lui blânzi. O adâncă tristețe îi tulbura orizontul și-i întuneca trăirea. Din adâncuri pesemne, un demon, îi măcina liniștea. Alteori, un fulger scăpăra, ce sfâșia văzduhul cu mii de întrebări. La întâlnirea
PRIVIREA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381545_a_382874]
-
culori țâșnesc în negura misterului Marea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste, Lumea nu este nici ce pare a fi, nici ceea ce nu pare, și ceea ce pare a fi, și ceea ce nu pare a fi, toate la un loc, Vălul de ceață subțire o înfășoară prin striații suprapuse iar Moartea, fluidul albastru, albastru ca marea, albastru ca cerul dispărut în gura monștrilor. Citește mai mult Ecoul întrebărilor străbate închise universuri interioare,Acolo unde mergi Tu, Moartea te însoțește pas cu
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
frenetice culori țâșnesc în negura misteruluiMarea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste,Lumea nu este nici ce pare a fi, nici ceea ce nu pare,și ceea ce pare a fi, și ceea ce nu pare a fi, toate la un loc,Vălul de ceață subțire o înfășoară prin striații suprapuse iar Moartea,fluidul albastru, albastru ca marea, albastru ca cerul dispărut în gura monștrilor.... XXXI. TIMPUL ȘI... NOI CEI RAMAȘI IN OCHIUL FURTUNII, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 182
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
va topi inima mea, Până când voi aștepta lumina care din durere mă va vindeca. Până când să stau dincolo de orizont, care din întuneric mă va ridica, Până când mâna Ta mă va purta pâna la plinătatea de a mă cerceta. Pănă când vălul necunoașterii nu va tulbura Apa Vie care și-ntuneric va crea, Înțelepciunea, pacea și iubirea fi-va ție steaua Betleemului din veșnicie. Pentru că numai Tu vei domnii în inima mea, în sufletul meu, Prunc întrupat, Duhul de viață Făcător umbrind
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CU SPERANȚĂ... Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului CU SPERANȚĂ... Se aud viorile pe corzi ades plângând Valsează gândul în văl de ceață Sorele sărută petece de pământ Dizolvând apa din ochiuri de gheață. Calc pe movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
cele mai deschise, de un verde crud de primăvară la cele întunecate, ale frunzelor pomilor fructiferi plini de rod. Dansul lor lin se sfârșea la atingerea suavă a pământului roditor, acoperit cu ierburi fragile, printre care își făcea loc câteun văl roșu, plin de ardoare și în același timp foarte sensibil, de flori gingașe de mac sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
cu ierburi fragile, printre care își făcea loc câteun văl roșu, plin de ardoare și în același timp foarte sensibil, de flori gingașe de mac sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se unduiau cu gingășie sub mantia violetă a
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
mine un sărut. Te-ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr-o doară
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
doctor! Apoi tăcut, intră în casă, o privi pe moartă, îi aprinse o lumânare la cap într-o tăcere solemnă și se aplecă peste masă, rupând fila calendarului care rămăsese la 3 august 1889. Noaptea parcă nu-și mai ridica vălul... Vroia să încremenească într-o legendă... Luceafărul de ziuă, cu ochi de strigoi, privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată și ea din această lume spre depărtările lui astrale. Și din lumea lui repeta oracular blestemul: „Nici cenușa
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
noastre. Mixandra fiind mai mare ne povestea cu lux de amănunte de vreun băiate care-i făcea ochi dulci, despre fiorii și emoțiile ce le trăia, despre venirea menstruației, sau despre rivalele sale în dragoste, lucruri excitante care ridicau puțin vălul descoperindu-ne răspunsuri la propriile noastre nedumeriri. Despre aceste lucruri, mamele noastre pudice nu ar fi consimțit nici picate cu ceară să ni le dezvăluie înainte de vreme. Noroc cu Miranda pe care o veneram pentru toate aceste taine ce ni
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
De focul pustiirii . ÎMI AMINTESC CĂ: Veneai cântând în pas ușor Frumoasă ca pădurea, Păreai un vis amețitor Ce tulbură gândirea . Iar vântu-n plete-ți unduia În șir mărgăritare Și-un lan de spice șerpuia Din creștet la picioare . Un văl de-argint îți adia De-a umerilor creastă Și-o lacrimă udând cădea Pe-a sânilor fereastră . Iar ochii tăi...ah, se-mpletea Și gândul în visare... Păreai un tot ce-asemuia O apă curgătoare ... Așa erai când te știam
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
rabbi Akiba și dezvoltată de către școlarul lui Simon Ben Jochai, poreclit în mod emfatic scânteia lui moise. Cabala constă într-un lung șir de formule și expuneri filosofice, care prezentau totul ca o operă a lui Dumnezeu. Cabaliștii comunicau, sub văluri misterioase, o teozofie ciudată, apropiată de neoplatonicism.” (Dem Teodorescu, Istoria Filosofiei Antice, Lito-Tipografia Carol-Gob,1893, pp. 343-344.) Incursiunea cabalistică presupune și o incursiune în numerologie (ghermatrie), în sensul că fiecărui cuvânt i se atribuie o valoare numerică pornind de la cifra
DESPRE MOISE ȘI CABALA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373598_a_374927]
-
iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea de hangiță învăluindu-mă -n fuiorul de lumină sub care redevin cutezător descifrând în taina hărții peretelui scorojit de soare peste zi poarta tărâmului unde cernită-n văluri de păienjeniș așteaptă lira lui orfeu încă visând la veacul de înfrunzire-a pietrei. Referință Bibliografică: ÎNCĂ VISÂND / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
ascuns după movilă. -Bă, da’ mincinos mai ești! a râs cel care-l întrebase și toți au râs în hohote.Povestitorul a tăcut rușinat. Fabulațiile acelui om, care, probabil văsuse el ceva, dar nu aflase esențialul despre călușari, au îngroșat vălul de mister aruncat peste ritualul călușului. Nimeni, niciodată nu a aflat cum au fost selectați și instruiți călușarii, cum au fost inițiați în cultul acestui „joc”, care au fost tainele acestui cult, ce trebuia să cunoască lumea și ce trebuia
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
de dulcile lor alintări. Vă închipuiți că ciudații mei confrați și prieteni mi-au stârnit curiozitatea de a cunoaște acest loc fermecat, să gust și eu din miraculoasa licoare a muzelor, unde te servesc cu inspirația... la tavă. Bănuiam că vălul de mister este o glumă literară, dar nu puteam să-i refuz pe acești valoroși mucaliți, creatori de poezii și romane interesante, într-o locație originală. Dar pânza surprizei s-a destrămat atunci când am fost condus la subsolul blocului unde
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
cap. Se opri după colțul casei să asculte glasurile pițigăiate și ascuțite ce izbucniră odată cu presupusa lui plecare, luând cu asalt urechile răbdătoare ale bunicii, care încerca fără prea mult succes să restabilească pacea. Liniștea se așternu curând, ca un văl de catifea asupra capetelor aplecate peste farfuriile din poală, în care abureau alte plăcinte rumene. La măsuța rotundă stăteau acum copiii, ocupați până peste cap să le vină cumva de hac, suflându-și în degete sau înghițindu-le nemestecate de
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]