2,042 matches
-
bulgării de lut,/ Ce i-am arat atâția ani de-a rândul”. Unele poeme au ceva din „priveliștile” lui B. Fundoianu sau din tablourile lui Adrian Maniu, fără să închege totuși viziunea expresionistă de acolo, altele anticipează întrucâtva amărăciunea „îngerului vagabond” Dimitrie Stelaru („Cu florile de lut ale tristeții mele,/ Pe care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
spațiului său privat În lume. Omul a devenit individ. Un proces similar de civilizare a avut loc În America În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pe frontiera de vest. Oamenii munților și alți singuratici trăind În sălbăticie, vagabonzi și cowboys, au fost remarcați și puși sub controlul predicatorilor, al reformatorilor sociali și al femeilor, Într-un efort de a le civiliza comportamentul și de a-i transforma În cetățeni integri și productivi, fiecare răspunzător pentru comportarea sa. Noua
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
precum și o pantomimă, însă toate lipsite de interes. Consistent se arată sectorul de istorie și critică literară. Colaborează Vasile Netea (cu contribuții referitoare la biografia și activitatea lui Ilarie Chendi), Olimpiu Boitoș (Proza lui Pavel Dan), Ștefan Aug. Doinaș (Ultimul vagabond: Panait Istrati), G. C. Nicolescu (Traduceri din literatura română - Caragiale, Sadoveanu), Victor Felea (Poezie și artificialitate), Al. Dima, I. Negoițescu. Mai semnează publicistică literară Ilie Dăianu, Grigore Popa, V. Gionea, I. Verbină (Iosif Pervain), D. Gherghinescu-Vania, George Popa, Victor Papilian
LUCEAFARUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287872_a_289201]
-
1933; O zi din viața unui mitropolit, București, 1934; Parada norocului, București, 1934; Cinci prieteni, București, [1935]; Eros în mănăstire, București, 1935; Oameni cu sticleți, București, 1935; Pensionarii, București, 1935; Apostoli mincinoși, București, 1936; Pe străzile capitalei, București, 1935; Doi vagabonzi, București, 1936; Luminile satului, București, 1936; Cazul maicii Varvara, București, 1937; Căsătorie de probă, București, 1937; În căutarea unei parohii, București, 1937; București - Sinaia, București, [1938]; O partidă de poker, București, 1938; Voiaj de plăcere, București, 1940; Dâmboviță, apă dulce
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
cu amabilitate pentru pitorescul gratuit și naturalism de G. Călinescu. Scrierea fixează, cu mijloace reportericești, scene din lumea interlopă, asemănătoare celei din literatura lui Maxim Gorki și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e un hoț frumos și isteț, „o floare de om”, Lixandru Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
care tragediile epocii ajung șterse: războiul, foametea, închisoarea comunistă, evacuarea casei părintești, declasarea socială, sărăcia, tuberculoza. În care vîrsta nu face ravagii, iar tragediile personale - divorțul într-o lume a respectabilității maxime, lipsa unui venit stabil și sărăcia, viața de vagabond sau de orfan "tolerat" într-o familie bună, boala fără scăpare - nu lasă întotdeauna semne, sau ele sînt trecute cu vederea de ochiul indulgent și plin de candoare care ne conduce în poveste. Pe acesta îl vedem uneori în text
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
și plin de candoare care ne conduce în poveste. Pe acesta îl vedem uneori în text ca o adolescentă slăbuță și sălbatică fascinată de rigoarea monahală adusă în casă de Josefina (Ardeau pădurile pe Tîmpa), liceană prietenă cu intransigentul Peter, vagabond însetat de cărți (Sieglinda), studentă îndrăgostită de bărbatul nepotrivit (Minunații cai verzi), soția-scriitoare zăpăcită în ziua premierei (Seara premierei), Domnița, femeia dezinhibată, inteligentă și spirituală ajunsă la sanatoriu cu soțul ei și fără scăpare. O altă recurență este preferința scenelor
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
Înfrângerea somnului. Va fi urmat de alte volume de poezie - Soarele-Lup (1984), Ființa de vis (1989), Agenția de eufemisme (1995), Sinucigași de lux (1996), Răstălmăcirea jocului (1998) ș.a., dar și de romane - trilogia alcătuită din Pelerinul de cenușă (2000), Conspirația vagabonzilor (2001) și din Crematoriul de suflete (2003), ori de proză scurtă - Cantina cu cearcăne (2003) ș.a. S. a tradus foarte mult din scrierile unor poeți din Belgia, Franța, Canada, Spania, Argentina etc., preocupări care ghidează și interviurile din culegerea Francofonia
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
1998; Wortwunde, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 1998; 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Chișinău, 1999; Cu siliconul în bandulieră, Botoșani, 1999; Pelerinul de cenușă, Iași-Chișinău, 2000; Autoportrait avec blasphème - Autoportret cu blestem, ed. bilingvă, Amay (Belgia), 2001; Conspirația vagabonzilor, Iași, 2001; Spiritul universal al culturii române, Iași, 2002; Mexicul - tărâmul de basm al poeziei, Cluj-Napoca, 2003; Cantina cu cearcăne, pref. Luca Pițu, Iași, 2003; Crematoriul de suflete, Iași, 2003. Antologii: Metafore românești din Basarabia, I-II, Iași, 2000 (în
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
de asistență sunt diferențiate. bă Copiii reprezintă o categorie de persoane dependente, care ridică probleme serioase de asistență, educație și ocrotire specială. În această categorie sunt incluși: copiii orfani sau abandonați de părinți provenind din familii dezorganizate, copiii maltratați, copiii vagabonzi, cei cu tulburări de comportament, cu intelect limitat, imaturi din punct de vedere emoțional-afectiv etc. că Femeile cu probleme speciale de ordin social: văduve, femei maltratate, repudiate, prostituatele. Pentru această categorie măsurile de asistență socială vor fi diferențiate În raport cu nevoile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau criminali cu conduite antisociale; - dependenții sociali sau persoanele care nu se pot întreține singure, necesitând îngrijiri și asistență socială: copii, bolnavi, bătrâni, persoane cu handicap etc.; - asocialii sau acei indivizi care nu se pot adapta sau integra în societate: vagabonzi, emigranți, șomeri, zilieri, prostituate. 4. Starea de normalitate Conceptul de normalitate nu trebuie raportat exclusiv la sfera medicinei. El desemnează, în primul rând, un mod de a fi al omului, ce implică starea de echilibru, aspect care lărgește acest cadru
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
adoptate automat, nereflexiv, de către populație; c) grupurile de persoane castrate, defavorizate și dependente social, care nu pot trăi independent, dar nici nu se pot adapta ușor în societate, având nevoie de suport moral, psihologic și material (persoanele handicapate, copiii străzii, vagabonzii, cerșetorii, prostituatele etc.); d) grupurile frustrate, care cuprind o categorie heterogenă de indivizi din toate păturile sociale, care, deși doresc să se integreze în societate, sunt refuzați parțial sau total de aceasta (șomerii, tinerii calificați fără posibilitatea de a munci
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Yemen), Anton Holban (O călătorie în Palestina, Spre Luxor, Odessa, Danzig, Istanbul - imagine splendidă și tulbure), George I. Duca (Japonia), Traian Șelmaru (Salzburg, Viena), Pericle Martinescu (Atena, Introducere în Cyclade), M. Blecher (Berck, orașul damnaților), V. V. Stanciu (Paris. În lumea vagabonzilor), Ion Anestin (Expo de Paris ’37, Zile și nopți pariziene) ș.a. Se acordă de asemenea atenție spațiului autohton, cel mai activ și original reporter fiind în 1934-1935 Geo Bogza. Acesta, după ce inițiază o anchetă întru mai buna definire a speciei
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
scriitor, debutează cu proză la „Adevărul literar și artistic” în 1923, iar editorial în același an cu o nuvelă amplă, structurată ca un microroman, Viața de student, apărută sub pseudonimul Marcel Olin, ca și romanele Femeia isterică (1925), Amor de vagabond (1927), Femeia pătimașă (1928), doar Eroare medicală sau sinucidere? (1936) fiind iscălit Mihail Zavergiu. Jurnalul unui medic și alte manuscrise inedite mărturisesc preocuparea lui Z. pentru dramaturgie, piesele Virusurile, Destinul, Exuberanța tinereții ș.a., inspirate din viața medicală, întâmpinând constant refuzul
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
pildă, s-a bucurat la apariție de un impresionant succes de librărie, datorat în întregime caracterului senzațional al subiectului: cazul unei nevropate cu o „ereditate vicioasă”, aici locul analizei psihologice fiind preluat de investigația medicală. După mărturisirea autorului, Amor de vagabond dezvoltă avatarurile unui student bolnav psihic, întâlnit la Paris. De asemenea, personajele centrale din Eroare medicală sau sinucidere? au corespondenți reali: doctorul Aristide îi fusese lui Z. coleg de facultate, camarad de arme și prieten, în timp ce pe Antoaneta Fotescu o
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
de invidia și ura care macină lumea lui L.-F. Céline, departe însă de umorul negru al scriitorului francez și într-un registru stilistic neutru, prea puțin expresiv. SCRIERI: Viața de student, București, 1923; Femeia isterică, București, 1925; Amor de vagabond, București, 1927; Femeia pătimașă, București, 1928; Eroare medicală sau sinucidere?, București, 1936. Repere bibliografice: C. C. [Constantin Coman], „Eroare medicală sau sinucidere?”, „Naționalul nou”, 1936, 766; Constantin Coman, Cu dr. Zavergiu..., RP, 1936, 5 668; Gheorghe Corneanu, „Eroare medicală sau sinucidere
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în comedia apăsat sentimentalistă (dar de anume pătrundere psihologică și virtuți umoristice) Idolul și Ion Anapoda (premiera în 1934 la Teatrul Național din București), ce se apleacă, în
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
învăța între 1931 și 1936. În „Semnele timpului”, revista Institutului Biblic, îi apar în 1936 versuri sub iscălitura Dumitru D. Petrescu. La Brașov scoate, probabil tot în 1935, volumul Melancolie, semnat D. Orfanul. Părăsind institutul, începe o viață de „înger vagabond”. Străbate România ciscarpatică, poposește la Iași, la Bacău și mai ales la București. În căutare de lucru, încearcă să devină brutar, zidar. În mod sigur e hamal în Gara de Nord. Doarme în ganguri și pe sub scările unor clădiri. Biografia „orfanului” seamănă
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
prind șoareci (1968). În acești ani colaborează la „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. De-a lungul vremii a mai semnat Dumitru D. Petrescu, D. Petrescu-Orfanul, Anton Olaf. Apariția a trei volume, Cetatea de marmură (1939), Vagabondul (1941) și Trecere (1942), invocate de poet, dar și de Al. Piru, nu este certă. „Prinț” zdrențăros al boemei lirice bucureștene, S. a scris cea mai autentică poezie românească a condiției de paria. De paria „genial”, trebuie specificat numaidecât. Atribuind
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
alt soare decât Umilința”. Asemenea lui Al. Macedonski, dintre „poeții blestemați” autohtoni, autorul Orei fantastice trăiește, tot timpul, cu sentimentul valorii sale paradoxale, neînțeleasă de contemporani. Dar atitudinile pe care le afișează nu sunt agresiv trufașe, provocator orgolioase, ofensive. „Îngerul vagabond” nu sfidează „soarta nendurată”, nu se proclamă, cu aroganță, „puternic împărat”, nu se visează mergând spre „cetățile albe” ca emir, ci își asumă condiția singurătății umile: „Am rămas în orașul meu singur/ ca o pasăre ucisă de săgeți”, se simte
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Zeii prind șoareci, București, 1968; Cei din lună, București, 1969; Mare incognitum, pref. Lucian Raicu, București, 1969; Coloane, București, 1970; Înaltă umbră, București, 1970; Poeme dramatice: Leru. Împăratul Nix, București, 1970; Păsări incandescente, București, 1971; Casa veverițelor, București, 1991; Îngerul vagabond, îngr. și pref. Victor Corcheș, București, 1999; Opera poetică, îngr. și pref. Emil Manu, București, 2002; Scrieri literare, vol. I: Proza antumă și postumă, îngr. și introd. Victor Corcheș, pref. Nicolae Rotund, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Eugen Jebeleanu, Un nou
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
de peste Prut, care a cunoscut o anume răspândire: „La poarta ta de curcubeu,/ În nopți cu umbra diafană,/ Răsari și tu, răsar și eu.../ Doi morți învie-ntr-o icoană, // Se scurge vremea ca o rouă,/ În visul frânt de vagabond,/ Tu, peste frământarea nouă,/ Te-nalți ca un luceafăr blond”. SCRIERI: Picături de lacrimi, Chișinău, 1932; Răspântie, Chișinău, 1944. Repere bibliografice: Iorgu Tudor, Mișcarea social-culturală în Basarabia după Unire. 1918-1944, București, 1976, 196; Sergiu Matei Nica, Trofim Suruceanu. 1987, ADLTR
SURUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290024_a_291353]
-
Lirismul acestei cărți consistă în extraordinarul ritm epic, încântător, ca de baladă. O bună parte din România, inclusiv capitala, și aproape întreaga Peninsulă Balcanică se află în 1917 sub ocupație germano-austriacă. Vânzător de ziare la București, Darie este arestat ca vagabond, predat Comandaturii germane, îmbarcat cu alți vreo douăzeci de „coate-goale” într-un tren de marfă și dus până tocmai în Macedonia, de unde, scăpat din captivitate, se înapoiază în țară, pe jos, în tovărășia Diplomatului. Trece prin felurite peripeții, traversează o
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de slăbire a conștiinței morale; c) stările de intensitate psihotică ce necesită internarea bolnavilor; d) stările perverșilor, corespunzând cu moral insanity al autorilor englezi, cu folie morale a autorilor francezi sau cu anetopații lui Karpman (mitomani, perverși sexuali, sadici, huligani, vagabonzi, piromani); e) oligofrenii cu tulburări de comportament de natură psihopatică, diferiți de cei „liniștiți”, educabili și adaptabili, firește, în limita gradului oferit de oligofrenie. Din punct de vedere psihogenetic, factorii psihopatologici incriminați în geneza acestor tipuri de sindroame psihopatologice sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]