1,108 matches
-
și să dobîndească doar toparhia Moe-siei, ci nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară”. La aceste lupte participă și un grup de oaste valahă din stînga fluviului. Tot el ne mai amintește că în anul 1198 o ceată de valahi și cumani au trecut Dunărea și au făcut mare jaf în imperiul bizantin! Dacă nu erau aliați cu valahii din sudul fluviului nu putea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pre el însuși îl vor arunca în întunericul trecut al unui neînsemnat om privat”. De aici pleacă zîzania care l-a înrăit pe Ioniță împotriva latinilor și după înfrîngerea catastrofală de la Adrianopol din aprilie 1205, Balduin cade în captivitatea regelui valah unde va și muri. Ioniță moare în anul 1207 cînd asedia orașul Thessaloniki iar tronul este uzurpat de Borilă, nepot de soră al regelui, fiind înlăturat de la succesiune Ioan Asan care era copil. Acesta s-a refugiat în Valahia și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în diferite articole, restul, după spusa unora, nu au valoare pentru cultura română chiar dacă multe din informațiile pe care le voi da în continuare sînt tot din această sursă! Ca o ciudățenie, dar tot a istoriografiei române, numele întemeietorilor regatului valah de la sudul și nordul Dunării, transformat apoi în regatul vlaho-bulgar, este scris de români sub forma Asan iar bulgarii îl scriu Asen, întocmai cum apare și pe tăblițele de plumb, ceea ce arată că ei știau cine sînt numai noi cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cumani care vor fi incluși în dioceza cu-mană care-și va termina organizarea în anul următor O scrisoare a papei Grigorie lX din anul 1234 spune: ,,după cum am aflat în episcopia cumanilor sînt multe popoare care se numesc Walati(valahi sau români) care deși după nume se socotesc creștini, îmbrățișînd diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvîrșesc fap-te care sînt străine acestui nume. Căci nesocotind biserica romană primesc toate tainele bisericești nu de la venerabilul nostru frate... episcopul cumanilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
52, prins pe frontieră, că vrea să treacă și el după frate-său... Ei, Însă acest frate era foarte șovin, și-mi zicea: „Mă, tu ești un băiat așa de bun, Însă ai un mare defect, că ai și sânge valah În tine”. Eu Îl luam În glumă și-i ziceam: „Du-te dracu’!”. Și, dom’le, zice referindu-se la ce era În Ungaria: „Las’ că e bine că s-a dat semnal, da’ știi ce? Ar fi cazul să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
filă cu filă și rând cu rând cum spune Petre Pandrea la pag. 96 din Reeducarea de la Aiud. Realitatea, însă pe care tot el o caracterizează cu ironie e că ceea ce a fost la Aiud, a fost un „poem pedagogic valah”, deci altceva, nu ca în „poemul pedagogic”. Oricum Petre Pandrea se pare că a jucat un rol în Reeducarea de la Aiud, de partea administrației. El era singurul deținut care avea bibliotecă în celulă și i se permisese să scrie. Ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
asupra tagmei scriitoricești. Primele lui romane sunt încercări de valorificare epică a unor recente evenimente istorice. Anumite aspecte, cu accent pe tragedia conflictelor etnice din Transilvania de după Unirea din 1918, apar, agrementate cu episoade amoroase, în cea dintâi carte, Dragomir valahul (1927). Povestea fantezistă a unei nefericite aristocrate ruse urmărită de bolșevici în România prilejuiește autorului și o superficială evocare a societății rusești înainte și după revoluție (Zvetlana, 1930). Animat de vagi intenții etice, romancierul imaginează întâmplări care să dezvăluie realități
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
Clara se lasă surescitată de visul nebunesc al oricărui agresor, amețit de iluzia invincibilității sale - acela de a dezmoșteni un popor de sufletul lui adânc: „năzuințe”, „doruri”, „vise”. Din spațiul închis de sumbre orizonturi, pândit de forțe potrivnice, tentaculare, cârmaciul valah nu se poate despresura decât contractând utile alianțe (în primul rând, căsătoria Ancăi, sora domnitorului și iubita lui Mircea Basarab, cu „kralul” sârb Simion Stareț), menite să întărească neatârnarea țării, ocrotind de factorii neprielnici „crucea, neamul și moșia”. Politica lui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
deja instalat în ultimele volume interbelice ale lui C. Maria Doamna (1938), o carte apărută în condiții tehnice de lux, nu-i mai puțin o compunere convențională și festivă. Celelalte poeme însă rămân notabile: Peste prăpăstii de potrivnicie (1938), Rapsodie valahă (1940), Rapsodie dacă (1942). Acestea fac un întreg prin tema lor comună: rezistența românească în istorie. Adresându-se „năpraznicei Rusii”, poetul, a cărui voce (se) rostește acum la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
se) rostește acum la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și uiți c-am fost - pentru cine știe s-asculte/ cu-auzuri de câine -/ sub ale vremii ape sălbatice multe:/ piatră neclintită ce rămâne.” Rapsodie valahă reprezintă emblema lirismului național al lui C. Poemul propune imaginea unei comunități coextensive universului natural ce a născut-o: simbioză colosală de „piatră” și „foc” (două simboluri axiale ale lui C.), generând, în ordine etică, asprime și vigoare: „veac de
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Arad, 1928; Mâine, Craiova, 1928; Printre oameni în mers, Sosnowiecz, 1933; Horia, Varșovia, 1935; ed. București, 1937; Minerii, București, 1937; Țara, București, 1937; Maria Doamna, București, 1938; Peste prăpăstii de potrivnicie, București, 1938; Eminescu..., București, 1939; ed. Madrid, 1959; Rapsodie valahă, Madrid, 1940; Rapsodie dacă, București, 1942; Drumuri prin furtună, Madrid, 1951; Poemas, Madrid, 1951; Poemas de Montserrat, Madrid, 1951; Canto a Ramón Lull, Palma de Mallorca, 1952; Rapsodia iberică, Madrid, 1954; Între Volga și Mississippi, Madrid, 1956; Cântecul desțărării, Cleveland
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Eugen Todoran (Profeții împlinite, Meșterul Manole), Bucur Țincu, Axente Sever Popovici, Radu Dragnea, Al. Dima, O. Vuia, Ilie Olteanu, D.B. Ionescu, Vasile Cotruș, Ilie Dăianu, Ionel Neamtzu. Articolul Aron Cotruș sau Retrăirea istoriei semnalează apariția la Madrid a volumului Rapsodie valahă, încercând încadrarea autorului în ideologia legionară. Tot în acest sens este salutat gestul lui Ion Barbu de a se fi adresat tinerilor poeți în revista „Pan” printr-un articol (Către poeți), din care se reproduce un fragment. M.Pp.
INALŢAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287538_a_288867]
-
peste medie, cărțile lui reprezentând un debușeu clasic, un subterfugiu al adolescenților, refugiați ficțional în vremuri eroice, demult apuse, în contrast cu ceea ce se întâmpla în anii ’70. Succesul este explicabil, cred criticii, și datorită resuscitării romanului istoric pe considerente naționaliste, „boierimea valahă” fiind pusă într-un mod aproape firesc „în rând cu protipendada europeană” (Marian Popa). Dincolo de indicațiile directoare și de unele clișee inerente, cărțile se citesc ușor, cu plăcere. Romanele despre cavalerii lui Mihai Viteazul și ai lui Mircea cel Bătrân
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
procese de semnificație continentală și planetară. În mărginirea lor, personajele pot fi simple păpuși automate; mecanismele funcționale sunt însă activate de mersul istoriei. Spațiul imaginarului din cele mai multe romane e un ținut agricol din Bărăgan, având drept centru orașul Plătărești, replică valahă la Yoknapatawpha. Modul existențial e o patriarhalitate idiotizată, zguduită intermitent de convulsii ale timpului istoric. Apar tot mai frecvent semne că economia agrară nu se mai poate menține în vechile structuri, prinsă fiind, cu tentacule vizibile și invizibile, în sistemul
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
În 1856, după Războiul Crimeii, Ferdinand Lassale a vizitat Europa de Sud-Est, publicând interesante note de călătorie (Reiseberichte aus dem Orient, 1856). În spațiul românesc fiind, Lassale s-a exprimat sever la adresa condițiilor de trai și de igienă ale țăranilor valahi.12 În 1864, Lassalle s-a îndrăgostit în Elveția de tînăra Helene von Dönniges, fiica unui diplomat bavarez. Dar familia fetei s-a opus căsătoriei din cauza originilor evreiești ale socialistului german. Disperat, Lassale a fost dispus să se creștineze. Helene
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
Doar dacă-n vis le mai poți auzi.// (Casa din Mangalia). Evident, nu poate fi vorba de pastișe, ci de cîteva puncte de inserție ale unei structuri psihice similare, cu deschidere mai mult spre infinita contemplație moldavă decît spre nervozitatea valahă căreia ar fi trebuit să-i aparțină Vinea prin obîrșiile sale danubiene. Spre deosebire însă de Bacovia care se prăbușește fără scăpare în abisul abuliei, al monotoniei geniului său, Ion Vinea e un introvertit ce jinduiește extrovertirea. Dramatismul său intrinsec
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
toate acestea și altele sunt expresii ale unui vast proces istoric dezaxator. Ieșirea din matcă a vremurilor, sub efectul parcă al unei demonii, este de altfel una din temele mari ale acestei atât de cutezătoare cărți. Există și un epilog valah al romanului, o transportare neașteptată în spațiul Bucureștilor de sfârșit de veac XVIII. E o încheiere excentrică, la propriu vorbind, a acestei scrieri în toate neconformistă, o plasare în sfera ecourilor îndepărtate, filtrate ale unor evenimente care, în alt mediu
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
propriu vorbind, a acestei scrieri în toate neconformistă, o plasare în sfera ecourilor îndepărtate, filtrate ale unor evenimente care, în alt mediu, au busculat istoria. O deviere curioasă, o deturnare, în final, a traseelor narațiunii. Considerat în sine, oricum, epilogul valah impresionează prin aceeași opulență a documentării istorice și prin expresivitatea imaginilor de epocă. Revoluția de Dinu Nicodin, un mare roman românesc ignorat. Dinu Nicodim, Revoluția, prefață și îngrijire de ediție de Ion Simuț, Ed. Albatros, 2000.
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
a acestor documente de conștiință, cât și valoarea lor estetică; de fapt, una derivă din cealaltă. Mă întreb totuși dacă, dintre jurnalele sau memoriile apărute din 1990 încoace, nu ar fi fost bine să intre în dicționar și: Memoriile Mandarinului valah de Petre Pandrea (una din marile descoperiri arhivistice relativ recente!), Memorii de Constantin Beldie, Jurnalul unui cobai de Miron Radu Paraschivescu, Jurnal de Alice Voinescu, 7 ani cât 70 de Pericle Martinescu, Un român la Paris de Dumitru Țepeneag, Nopți
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
în mare parte a românilor, a ajuns să însemne și o ocupație, aceea de păstor, și nu doar un popor. De acest fapt se folosesc încă unii istorici neobiectivi și departe de adevăr, pentru a contesta caracterul românesc al populației valahe. Se consideră că vlahii au ajuns în Moravia în mai multe valuri între secolele X și XIII, venind de la răsărit și miazăzi, probabil din Maramureș, deplasându-se pe culmile Carpaților, cu turmele lor de oi. În acest mod, românii nu
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
trec pe lângă gară, cu câteva hoteluri mari, cu vârfurile Carpaților care se profilează nu prea departe, se ajunge într-un parc cu alei asfaltate prin care trece un râu cu apă limpede. Bănci te îndeamnă la popas. CĂLĂTOR PRIN MORAVIA VALAHĂ În clădirea frumoasă a administrației muzeului, îl găsesc pe d-l. director Jaroslav Stika, etnolog ce și-a consacrat viața studiului populației din care se trage. Spunându-i că sunt din România, la politeța cu care m-a întâmpinat se
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
că a fost de mai multe ori în România, unde a îmbinat cercetarea bibliotecilor cu traiul în mijlocul păstorilor din Bucovina sau din vestitele comune de păcurari din Mărginimea Sibiului, pentru a putea adăuga noi dovezi despre originea populației din Moravia valahă, despre felul de viață și practicile păstorești. A publicat multe studii, majoritatea în limba cehă. Îmi vorbește de nenumăratele toponime românești din regiune, de exemplu Cornița (Kornica), Coarna (Korna), apoi Vișina (Višna), Valasska Kycere, U Dornaku, Mgurka, Rztoka, Valasska Polanka
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
să și demoleze vechile case de lemn, adevărate bijuterii arhitectonice, îmbinând stilul străvechi al caselor de lemn din Carpați cu stilurile renascentist sau baroc și înlocuindu-le cu altele noi, din cărămidă. Pentru a salva aceste case vechi, caracteristice Moraviei valahe, frații Bohumil și Alois Jaronek, doi oameni de suflet, au inițiat, încă înainte de 1900, înființarea unui muzeu în aer liber, dar enormele greutăți financiare, precum și declanșarea primului război mondial au făcut ca visul lor să se realizeze abia în 1924
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
integrală a pieței, reconstruind 15 case din partea de vest a careului, dar proiectul nu a fost realizat. Muzeul satului valah este mare, întinzându-se pe 80 de hectare, și este compus din trei părți: Orășelul de lemn (Drevene Mesteeko), Satul valah propriu-zis, ce ocupă o treime din suprafață, și Valea morii. Părăsesc muzeul satului valah cu regretul că timpul care s-a oprit în casele din muzeu nu s a oprit în cazul meu măcar câteva zile, iar biletul dat de
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]