1,020 matches
-
nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul maior nu e valet și nu e de cupă. Cred că astăzi cărțile sânt supărate pe tine. Vei mai încerca o singură dată, înțelegi Melanie? O sin-gu-ră da-tă pasiența cu ași. Este cea mai ușoară și aproape întotdeauna iese. Asta ca să-ți asiguri o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ajut cu plăcere. Ziceam că adversarul politic i-a trimis martorii. Nicu Filipescu s-a antrenat două săptămâni regulat, de altfel e un spadasin bun, dar Lahovary n-a mai pus mâna pe spadă de vreo cinci ani, după cât zice valetul lui, un francez, Paul, și era puțin șchiop. Zice că-n dimineața duelului, pe 29 noiembrie - uite c-au trecut trei săptămâni, deja - a făcut totuși câteva exerciții. Pentru prima oară puse și Dan o întrebare de o silabă: — Și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
merg în paralel. Precum trenurile. Destinul țăranului poate fi citit tot în craterele din desenele palmei. Trăim în concubinaj cu destinul. Destinul poate fi învins. Nu și mituit. Destinul a venit cu așii pe care noi i-am transformat în valeți. Suntem disputați de hazard, dar și de necesitate. În magma infernului cotidian, disperarea poate deveni destin. Un război, niște boli, câteva guvernări imbecile și vai de capul irepetabilei noastre vieți. Destinul actual al planetei noastre se află la cheremul câtorva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au însușiri ca toți oamenii și nu reprezintă pe nimeni în afară de mine însumi... Nu tulburați libertatea artistului cu bârfe și insulte. Ea singură îi permite să construiască opera pe care o iubiți și fără de care n-ar fi decât un valet inutil”. După 20 de ani de la primul articol, iată ceva despre Lubeck: “Când spunem că decorul unui oraș este arhitectura lui, mă gândeam și la limba pe care orașul o vorbește, limba lui ca atmosferă, sunet al vocii, intonație, dialect
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
I se părea ceva cu totul deosebit: să stea pe brânci și să aștepte întrebările celor trei fete (că cel puțin așa păreau) și, odată cu acestea, ritualul de citire a cărții extrase din teancul cu cărți de joc proaspăt amestecat. Valetul de pică! remarcă Gerard din nou, vocea gravă, poruncitoare, ca de bărbat, a uneia dintre fete. Acuma nu-i în stare să spună ce carte dorește-se auzi o altă voce, mai în particular și mai caldă și o alta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al cornului, patru cavaleri îl luară pe celălalt Gerard și-l duseră afară din sala de operație. Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
luară pe celălalt Gerard și-l duseră afară din sala de operație. Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la care se uita semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spuse Lukici și-i scrută cu atenție, iar ei puseră monede de aramă pe două din teancurile de cărți de joc. Apoi Lukici Începu să Întoarcă fiecare pachet pe rând. În al treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pachet ca și funcționarul de la mesagerie. Prinse privirea funcționarului și-i făcu cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești prin foaierul mare și gol fără să Întâlnești nici un valet și se știa că nici clopoțelul nu prea suna. Dar la pupitrul recepției domnul Kalebgian Înfrunta inerția În haina lui bine croită. — Kalebgian, a sosit domnul Myatt? — Nu, domnule, trenul are Întârziere. Doriți să așteptați? Și-a reținut un living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de vizită și fiind brusc foarte sigur de ce trebuia să-i spună. Liftul urcă cu ezitări până la etajul Întâi, iar valetul Îl conduse printr-un pasaj cam colbăit și deschise o ușă. Soarele năvălea În Încăpere și putu auzi zgomotul mașinilor prin geamul deschis. Un bărbat blond și Îndesat, Într-un costum de tweed, se ridică de pe sofa. — Domnul Carleton Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
comisar Înăuntru. Coborîră din mașină și intrară pe poarta cea mare, ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea lor n-avea nimic impunător; erau amorțiți de atîta drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum. CÎt de ciudat i se părea lui Rowe să se Întoarcă În felul acesta! Uriașa clădire era tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
La fel cu noi veți fi și voi... Adăugase muzică și text, pompa alaiului îmbina măreția cu iscusința. Douăzeci, treizeci de perechi de cai în șir nocturn, bogat împodobiți, cu stăpânii costumați potrivit subiectului ales, urmați de șase sau opt valeți fiecare, învestmântați în livrea, purtând sute de făclii, în urma cărora venea, în sfârșit, carul de triumf încărcat de podoabe și costume neobișnuite. Ascultând cu o încordare excesivă, săptămâni de-a rândul, în lungi după-amiezi care deveneau nopți și treceau în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele ei chiar în momentul în care își trăda țara. Majordomul, cameristele, personalul bucătăriei, șoferul, valetul, lustragiul și toți servitorii au venit imediat în ajutorul ei, urmați îndeaproape de Mildred și Beatrice; și întregul alai, adunat acum în Holul Mare dădea să urce scara pentru a investiga cazul, când Lawrence însuși a apărut, cu tacul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine n-o să mă vezi acolo. În primul rând, pentru că nu se câștigă voturi din protestele antinucleare. Majoritatea oamenilor din această țară îi iau pe unilateraliști exact drept ceea ce sunt: o adunătură de țicniți. Se oprește ca să-i permită unui valet să le reumple paharele cu șampanie. Știi care e vestea cea mai bună pe care am auzit-o luna asta? — Bertrand Russell face șapte zile de pușcărie? — Da, asta m-a făcut să zâmbesc, recunosc. Dar eu mă gândeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai e acolo și Tabitha, care stă la masă cu spatele drept și nu spune o vorbă nimănui. Mortimer observă că se caută în buzunar o dată la câteva minute și că de mai multe ori i-a cerut unuia din valeți să se ducă să vadă cât e ceasul la pendula din hol. Altminteri, stă liniștită, cu privirea fixată asupra lui Lawrence. Parcă ar aștepta să se întâmple ceva. Rebecca se întoarce de la spital când se pregătește servirea cafelelor. Se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că deși situația era evident confuză, nu aveam șanse să trec de el. Am așteptat momentul favorabil, când l-am văzut dispărând în direcția clădirilor anexe cu cine știe ce treabă și apoi nu am avut nici o dificultate să păcălesc un oarecare valet nerod. Am pretins că sunt un coleg al doctorului Quinse, din câte-mi amintesc. — Medicul familiei. — Exact; un șarlatan căruia îi strecurau câte o șpagă la trei, patru ani, ca să se asigure că Tabitha va rămâne închisă acolo unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
știu toți trei și nu se pot împiedica să știe, în lumina albăstrie, în zumzetul compresoarelor de la frigidere, că nu au cum să o ajute. Tudorel: Ce mă tot pisezi, frate? Angheluță (ridică din umeri): Voiam doar să te-ajut. Valetul ăla îți scăpase. Tudorel: Ei aș. Îl joc mai încolo, las’ că știu eu ce fac. Angheluță: Pe dama de caro? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: O fi bine? Angheluță: Pe dama de caro? Tudorel: Nu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-ți scapă dama! Tudorel: Oricum nu-mi trebuie asta de caro. Angheluță: Dar care? Tudorel: Aia de treflă. Angheluță: Ce-ai de gând să faci cu ea? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: Iar începi? O pun peste valet. Angheluță: Pe valetul de caro? Ăla cu ochelari minus șase? Tudorel: Las’ că vede el. Angheluță: Nu-ți pare rău? Tudorel: De cine? De valet sau de damă? Angheluță: Știu eu de care? Tudorel: De ce să ne pară rău, frățioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Tudorel: Oricum nu-mi trebuie asta de caro. Angheluță: Dar care? Tudorel: Aia de treflă. Angheluță: Ce-ai de gând să faci cu ea? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: Iar începi? O pun peste valet. Angheluță: Pe valetul de caro? Ăla cu ochelari minus șase? Tudorel: Las’ că vede el. Angheluță: Nu-ți pare rău? Tudorel: De cine? De valet sau de damă? Angheluță: Știu eu de care? Tudorel: De ce să ne pară rău, frățioare? De ce să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ea? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: Iar începi? O pun peste valet. Angheluță: Pe valetul de caro? Ăla cu ochelari minus șase? Tudorel: Las’ că vede el. Angheluță: Nu-ți pare rău? Tudorel: De cine? De valet sau de damă? Angheluță: Știu eu de care? Tudorel: De ce să ne pară rău, frățioare? De ce să nu ne pară bine? Uite că iese și popa și mai avem de scos un as și-am câștigat. Angheluță: Câștigăm? Serios? Tudorel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Auzi Tudorele? Tudorel: Ce-i? Angheluță: Să nu mă faci prost. Știi că mă enervează când mă faci prost. Tudorel: Uite și dama de treflă. Angheluță: Nu trebuia păstrată pentru mai târziu? Tudorel: E mai târziu. Angheluță: Atunci o să taie valetul? Tudorel: Firește. Angheluță: După ce terminăm și pasiența asta, îmi arăți și mie camera ta? Tudorel: Mai bine-mi țineam gura. Angheluță: Acuma chiar că m-ai făcut curios. Tudorel: M-a luat gura pe dinainte, n-am voie să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe scoarța cerebrală, cugetă Pascal. Uitați-vă, face profesoara, aici, aici, aici și aici. În locurile astea, de câte ori întind cărțile, îmi apar aceleași figuri. Hai să mai dau odată să vedeți. Jucătoarea repetă operația. Într-adevăr în locurile indicate reapar valetul de caro, dama de treflă, un opt de pică și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]