2,049 matches
-
omenească...Așa dar, după aprecierea mea, 30 milioane drahme, e un adevărat chilipir. Mai precizez, un mic amănunt: În această sumă se include mobilierul cu apsolut tot ce se află În interior. Pot afirma cu măna pe inimă, Doctore...Propietatea valorează dublu, dacă nu mai mult...Ce părere aveți, prieteni ? Vorbesc greșit?” „Nicidecum stăpâne...” - aprobară la unison cei doi certați cu legea. E bine cunoscut faptul - desigur, de jucători - istoria halucinantă a barbutului și, În general, al tuturor jocurilor de noroc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o lume, la care nu avea să se mai Întoarcă! II PĂCĂLEALĂ DE ZILE MARI Uneori, Tony Pavone simțea nevoie să facă destănuiri amănunțite despre lăcomia taximetristului care fără pic de rușine Îl obligase să plătească o cursă care nu valora mai mult de patru-cinci dollars. Pentru a nu crea de la bun Început fetei o proastă impresie, se hotărî să păstreze tăcere. Se consolă, În definitiv nu poți judeca o societate după manierele nu prea elegante ale primului om Întâlnit. Gustul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luminată la vederea persoanei așteptate, Gică Popescu făcu prezentările. „Dragă Paulică, dă-mi voie să ți-l przezint pe domnul inginer Tony Pavone. Cu acest prilej doresc să-ți fac o confesie. Apsolut toți tehnicienii tăi la un loc, nu valorează cât omul meu. O să-mi mulțumiți amândoi...!” Domnul Paulică Îl studie câteva momente, după care Întinse mâna strângâdui-o pe a lui În așa fel Încât Înțelese. Fusese acceptat de la prima vedere. Urmau discuțiile, să stabilească unele amănunte În ce privește transferul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de indignare, lăcrimând. Dragostea lui de muncă, zecile de milioane lei producție În condițiile crizei majore de materiale, jongleriile care era nevoit să le facă În vederea depistării de noi lucrări, riscând libertatea, de nopțile cu coșmaruri și somn chinuit, nu valorau nimic În fața acelui „Porc Îngrășat”, care făcea pe deșteptul judecând cu picioarele! „Un necioplit...! - se adresă el Șefului de Șantier care la rândul lui era destul de abătut. Bine Șefule, cum Își permite să țipe la mine, să mă insulte amenințându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
specialități culinare, acompaniate de cele mai rafinate vinuri indigene. Locuitorii orașului Însă, nu avea acces să beneficieze, intrarea fiind permisă numai organelor de asuprire a populației, care se ghiftuiau, se Îmbătau făcând o risipă incredibilă În timp ce nota de plată nu valora mai mult decât o sticlă cu apă minerală. Această mană Cerească ce era oferită celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
discretă, rugă ospătarul să amenajeze o masă Într’un colț mai Îndepărtat al localului, precauție inutilă: toate restaurantele centrale avea În supraveghere un securist care avea misiunea să fileze totul În special ce mănâncă, ce vinuri scumpe consumă, cât a valorat nota de plată și de câte ori acel individ și-a permis să beneficieze de un asemenea local de lux. Pentru acestă importantă Întâlnire, se studiase Îndelung În fața oglinzii, căutând să scoată În relief particularitățile naturale a obrajilor, dorindu-se cuceritoare...! Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
derizorii. Se Înțelege, ce-i treisprezece miei ce au fost tăiați și pregătiți În cel mai strict secret să nu afle Șeful milițian din comuna respectivă, fiind colectați dela săteni după miezul nopții și plătiți de căteva ori de cât valora la prețul pieții. Cele două mașini burdușite cu carne fragedă de miel proaspăt sacrificat, au fost nevoite să ocolească șoseaua principală unde de regulă milițienii făceau controale, confiscând marfa urmate de arestarea așa zișilor infractori, mergând pe drumuri ocolite uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani la salariul unui lucrător calificat de optzeci - o sută dollary pe lună, În câți ani de muncă cinstită putea cineva să adune atâtea parale...? Dar, pronosticând la rece zilele amare ce se apropiau, oare numai un pumn de dollary valora viața lui și a prietenei sale...? Se decise repede. „Urmează să dau un avans...?” „Deocamdată, nu. Te avertizez Însă, să ai banii pregătiți... Cât de curând Îți voi da un telefon. Ai Înțeles...? Și, discreție apsolută, nici măcar În somn nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te puteai gândi că aceasta era clipa de onoare a lui Elya și că făcea apel la cele mai bune calități ale sale. Toate bune și frumoase, până moartea Își fixa privirea asupra ta. Atunci toate aceste idei nu mai valorau nimic. Ce conta era că el, Sammler, trebuia să fie la spital, acum; ca să facă ce se putea face; ca să spună ce se putea spune si ce trebuia să se spună. Ce anume trebuia sau putea fi spus Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oricând ai putea avea oricare altă fată de aici. Mizase pe inocența ta și a procedat ca un infractor care corupe un minor. O să mă culc și cu Petruș că să i arăt cât de mult e iubită și cât valorează farmecele ei de doi bani. Am s-o forțez să-și dezvăluie adevărata față, fiindcă e o prefăcută care se ascunde după o mască a inocenței pentru a devora băieții pe care pune ochii. E o vrăjitoare, să știi... și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi fac provizii pentru seara de plâns, mi-am dat seama în sfârșit de ce fusesem atât de irascibilă: mă coceam. Magazinașul dogorea ca un cuptor. —E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de ea? Nu știu. Habar n-am! E prea ciudat. Mama zice că și-a băgat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui în chiloți. —Nu-i adevărat. Atunci de ce crede că...? — Era una din plăcuțele cu „J“. Care valorează opt puncte. —Și ce s-a întâmplat? I-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe ce are de făcut, așa că, tot respectul, ea și-a suflecat mâneca, a pescuit-o și a scos-o afară. Către: Thewalshes 1@eircom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și răvășit și părea să fi dormit cu machiajul de azi-noapte, dar nu-i stătea rău. Fardul de ochi și rimelul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi ațâțe mânia. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! am urlat eu iarăși. Și nici măcar un cal, nici măcar o haină în afară de cea pe care călătoria a făcut-o să ajungă jegoasă! Dar eu, nu-ți aparțin? Valorez probabil cincizeci de monede de aur, poate chiar mai mult. Ceea ce îndepărta din vorbele ei orice bănuială de slugărnicie era clipirea din ochi ce le însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care Hiba îl cuprindea într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele când un negustor egiptean din orașul Damiette veni să-i ofere acestui rege un cal foarte frunos, o sabie turcească, o cămașă din zale, o flintă scurtă, mai multe oglinzi, mătănii din mărgean și câteva cuțite cizelate, toate astea valorând cam cincizeci de dinari. Suveranul acceptă cu amabilitate acest dar, însă îi dărui omului, la rândul său cinci sclave, cinci cămile, o sută de colți uriași de elefant și, ca și cum toate astea nu erau de ajuns, mai adăugă echivalentul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
exclus de la munera și voi rămâne închis aici, ca un animal. Lovi cu pumnul într-un scaun, care se făcu bucăți. — De când ai venit tu, împăratul n-are ochi decât pentru Orpheus. Nici mâine nu pot să lupt cu tine! — Valorezi mulți bani, îl provocă Valerius. Poate că de asta împăratul nu vrea să te omor. Se feri de pumnul lui Skorpius, apoi, rapid, sări și-și încleștă degetele în jurul gâtului rețiarului. Skorpius se clătină. Flamma se năpusti asupra lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă ipoteza se confirmă, vei economisi energie și timp. Și cum rămânea cu timpul și energia consumate ca să ducă vasele și să le așeze pe balcon? Se înfuria. Sau i le căra el? Toate teoriile astea, după părerea ei, nu valorau nimic. Își amintea când, cu ani în urmă, în vara aceea teribil de secetoasă, inventase o elice care să aducă norii de muson la Shahkot. Iar ultima dată când abordase problema maimuțelor, fusese nevoit să-i recunoască eșecul total. Maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l bătu ușor pe Gribb pe creștet. — Valorezi mai mult decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât mai mult cu cât și Irina, și Elfrida au murmurat imediat o aprobare ce aducea cu un răspuns reflex. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
diferiți unii de alții, reușea să accepte cu atâta ușurință manifestă o formă similare de trai în comunitate. Putea oare un om precum Flann O’Toole, individ agresiv și dornic de competiție, să fie vreodată de acord cu faptul că valora tot atât ca orice alt membru al comunității - nici mai mult, nici mai puțin? Și, deși Cerkasovii câștigaseră o preeminență onorifică, conceptul le era, în mod cert, la fel de străin și lor. Să renunți la retribuții, să distribuie produsele fermelor bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De aia l-am ales pe ăsta - știe că nu sun de la birou pentru că aude traficul din jur. Am notat pentru mine: proiect, trebuie să cunosc eu însămi contactele lui Tim. Oricine poate face rost de o astfel de informație valorează cât greutatea lui în aur. Capitolul 16tc "Capitolul 16" A doua dimineață am trecut pe la galerie să mă uit la fotografii. Adrian m-a lingușit de cum am intrat - deși cred că nu e cuvântul potrivit, pentru că asta implică ceva mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dintre acelea non-stop, unde totul trebuie trecut printr-un grilaj de fier? Sebastian îmi povestise despre ele. Băncile astea exagerează cu sistemul de securitate, a spus Saul. Nu le poți învinui. Scoatem documente despre vânzări și cumpărări de companii care valorează mii de lire. Tonul lui era obișnuit, dar ochii lui s-au îndepărtat de mine pentru prima oară. — Dar cine ți-a spus despre tipul care a fost omorât? am insistat. —Bârfă. E multă pe-acolo. Părea că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pregătea cine știe ce profunzime. — Prea puțin le pasă celorlalți de amintirile noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și eu la profunzimi, valorează tot atât, pentru ceilalți, cât și unul inventat. Numai autobiografia se poate controla. Când vrea cu orice preț cineva să ți-o verifice. Deși și acolo poate veni câte unul să declare că n-ai spus chiar tot adevărul. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în comitatul Ventura. Îl cumpărase pentru părinții lui, pentru când vor ieși la pensie, dar ei l-au păcălit și-au mierlit-o în timpul epidemiei de febră tifoidă din ’44. Agentul imobiliar cu care vorbise i-a spus că nu valora mai mult de treizeci de dolari acrul. Mai bine aștepta - n-avea cum să scadă mai mult. Mai avea o mașină Eldorado ’48 coupé verde, identică cu cea a lui Mickey C., dar fără să fie blindată. Avea o droaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
micuțul lor cuib de nebunii. Are niște amici care ridică mălaiul, iar Lucy nici nu știe cât e de fraierită. Îți vine să crezi una ca asta? Buzz calcula nota de plată. Gelfman continua să peroreze: — Buzz, pentru mine chestia valorează cinci sutare. Și-ți fac un favor, pen’ că Lucy își dădea odinioară țoalele jos laolaltă cu Audrey Anders, bucățica lui Mickey Cohen. M-aș putea duce la Mickey, da’ tu m-ai rezolvat beton data trecută, așa că-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cum stătea acolo, înconjurat de întunericul canionului și simțind sub tălpi resturile muniției irosite, gândurile lui Mal trecură de la fratele lui la Danny Upshaw. Cât de bun era Danny? Ce urma să vadă el acolo? Oare ceea ce va vedea o să valoreze mâine de cincizeci de ori mai mult, iar Ellis Loew va defila în culise prin fața marelui juriu înfășurat în drapelul american? — Ai un stomac mai tare pentru meseria asta decât mi-am imaginat eu. Dudley avea dreptate. Mal luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]