1,632 matches
-
autorii europeni din prima jumătate a secolului trecut înțeleg prin curriculum pur și simplu informații care trebuie memorate de către elevi. Alții 3 lărgesc parțial definiția: curriculum înseamnă informațiile și capacitățile intelectuale (priceperi, deprinderi, abilități cognitive) de a utiliza și/sau valoriza aceste informații. Asemenea definiții vom găsi la cercetători precum G. Mialaret, E. Planchard, H. Piéron și în mai multe dicționare, manuale și tratate românești 4. Folosirea modernă a conceptului de curriculum, în sens restrictiv, nu poate fi considerată greșită. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spiritul, pe care o găsim ilustrată emblematic în filosofia lui Descartes, constituie pentru noi un motiv în plus pentru susținerea necesității re-lecturării filosofiei cartesiene cu ochi proaspeți. Astfel am putea neutraliza urmările degenerative ale paradigmei propuse de epoca modernă ce “ valorizează prezentul și cucerirea viitorului” și care azi a devenit o capcană tocmai pentru că ne-a învățat poate prea bine să nu mai privim spre trecut. Această paradigmă, abandonată astăzi uitării, trebuie adusă prin înțelegere în prezent. Altfel, prezentul nostru care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sau de cea a lui Husserl, care în a 5-a Meditație cartesiană se consacră demonstrării existenței altor «euri», sau de a-l aproba pe Cordemoy în ideea că limbajul atestă comunicarea între spirite ), e necesar să vedem cum a valorizat Descartes însuși experiența însingurării, pe ce rațiuni se întemeiază ea. Singurătatea nu este un scop în sine pentru Descartes și el nu și-o asumă de o manieră egoistă. Ea este doar o premisă pentru întemeierea solidă și autentică a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
văd, sau că mi se pare că le văd, și aceasta este aparența de,ceea ce apare, care este numită acum gîndire: ) Față de această definire dublă a gîndirii din Meditația a-II-a, interpreții se împart și își asumă două atitudini diferite. Unii valorizează prima definiție pentru a demonstra că, la Descartes, gîndirea este întotdeauna o activitate exclusiv intelectuală. Ceilalți susțin că definiția autentic cartesiană a gîndirii este cea de-a doua, în care ei recunosc ceea ce va fi numit «conștiință».Ne raliem clar
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
atenționează că în lipsa gîndirii celelalte moduri ale ei rămîn sterile, de fapt nici nu sunt procese psihice. Actele de cunoaștere în general, senzațiile și percepțiile, dobîndesc sens doar dacă gîndirea, ca singură certitudine, ca substanță primă, le întemeiază și le valorizează. Judecățile singulare devin posibile doar în baza gîndirii luate în sine, în afara oricărei idei reale și al oricărui conținut. Vederea și atingerea, fără judecată, sunt aidoma cuvintelor scrise în fața unui analfabet. Se pare ca Maurice Merleau-Ponty a surprins totuși direcția
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de fapt construirea de enclave, separarea. (n c(utarea securit(ții, oamenii se (ndreaptă c(tre comunit(ți, caută baze pentru constituirea lor. 2.3. Comunitatea "instrucțiuni" de "asamblare" și "depanare" Există oare, un tip de comunitate care să fie valorizat pozitiv în mod deosebit la nivelul statului? Dacă răspundem cumva afirmativ acestei interogații, ce ar putea statul să facă, în mod legitim, pentru a promova acel tip de comunitate? Dar nu ar coincide aceasta cu o restrângere a practicilor comunităților
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendința de „a ieși la rampă” cu primul răspuns care le vine în minte și sunt preocupați să găsească repede răspunsuri. Copiii reflexivi au nevoie de timp înainte de a răspunde; ei par a valoriza posibilitatea de analiză a variantelor de răspuns, fiind preocupați mai ales de calitatea răspunsului și nu de rapiditatea cu care este oferit acesta. În ceea ce privește copiii cu stil cognitiv analitic, ei pleacă în conceptualizare de la detalii, față de cei cu stil tematic
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
racordate valorilor moralității sexuale. Ca atare, adolescenții sunt motivați către această componentă naturală a comportamentului, dar și „puși sub semnul păcatului”. De aici, sentimentul confuziei și vinovăției. La acestea se adaugă și presiunile grupului de vârstă, care poate incita și valoriza astfel de experiențe. Dată fiind creșterea ratei maternității adolescentine, a celei a avorturilor și bolilor cu transmisie sexuală, cât și a implicațiilor psihosociale pe care toate acestea le au, este cert că educatorul contemporan, chiar în postura lui cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de exemplu, se integrează mai greu în grup și preferă să lucreze singuri. În concluzie, putem spune că temperamentul, ca subsistem al personalității se referă la o serie de particularități și trăsături înnăscute care, neimplicând responsabilitatea individului, nu pot fi valorizate moral, dar sunt premise importante în procesul devenirii socio-morale a ființei umane. În sfârșit, adăugăm că, referindu-se la aspecte formale ale personalității, temperamentele nu sunt în relație cu aptitudinile, fapt evidențiat și de existența unor persoane cu performanțe deosebite
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în legătură cu percepțiile lor asupra agresivității colegilor sau în legătură cu propriul lor comportament declanșat de vizionarea programelor TV. În toate aceste cazuri, datele de bază sunt raportările proprii ale indivizilor, despre gândurile, sentimentele și acțiunile lor. Marele avantaj al chestionarului este că valorizează introspecția și prin aceasta investigatorul măsoară percepții, atitudini și emoții subiective. Acestea pot fi reperate și indirect, prin observație, dar, după cum am constatat anterior, deseori legăturile dintre comportament și unele stări interne nu sunt reale. Orice studiu care solicită informații
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de personalitate, care-și propun obținerea unor date cuantificabile, cât mai puțin influențate de interpretările subiective, și evitarea tendinței de fațadă a subiecților în momentul elaborării răspunsului, deoarece aceștia nu conștientizează aspectele personalității vizate de test; 2. tehnici proiective, care valorizează mecanismul de proiecție în cunoașterea psihologică a persoanei, trecând peste vigilența conștiinței, în încercarea de a studia inconștientul; • teste de cunoștințe sau docimologice, care măsoară nivelul cunoștințelor acumulate de subiecți și servesc ca modalitate de examinare și notare. Trei aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
întreține multiple relații cu mediul social-economic (de ordin economic, politic, cultural etc.), îndeosebi cu elementele „specializate” ale mediului (instituția familiei, mass-media, instituții culturale și politice): ideea „cetății educative”, care poate deveni societatea, pusă în circulație de Ivan Illich, poate fi valorizată, cu „reparațiile” de rigoare; societatea poate deveni un mediu educativ alături de instituția specializată, fără a i se substitui; b. dezvoltă două funcții: una primară, constând în livrarea de „servicii” (elevilor) și „produse” (societății); alta, secundară, furnizează populației din zonă modele
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de autoritățile școlare. O astfel de situație este primejdioasă, căci elevii, arătându-se deosebit de conformiști față de grupul informal, vor avea tendința să urmeze mai curând normele acestuia, decât pe cele instituite de profesori. Evident, grupul informal poate la fel de bine să valorizeze succesul școalar. O cercetare realizată în mediul școlilor gimnaziale britanice a arătat că există grupuri ce creează, în interacțiune, un sistem normativ aflat în conflict cu normele școlii, după cum există altele care adoptă norme conforme cu cerințele instituției școlare. Primele
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
școlar, lenea, violența în clasă și au tendința de a-i pedepsi pe cei ce sunt obedienți față de profesori. În cadrul grupurilor din a doua categorie, eforturile de a obține performanțe școlare înalte și conformismul în raport cu normele statuate de profesori sunt valorizate pozitiv. Firește, elevii aparținând grupurilor din urmă obțineau performanțe școlare incomparabil mai bune (Forsyth, 1983). De aceea, e de dorit ca grupurile din care face parte elevul Ă familia, clasa, grupul de prieteni Ă să exercite acțiuni educative convergente. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
asociate claselor sociale. Capitalul cultural, definit ca o sumă de resurse simbolice cuprinzând dispoziții și abilități ale elitelor, precum și cunoștințe despre elite, este transmis între generații, iar această transmitere echivalează cu reproducția statusului superior. Copiii din clasele favorizate dețin cunoștințe valorizate de elite, ce nu se predau în școli, dar pe care profesorii le apreciază. „Prin socializare, scrie Adrian Neculau, înțelegem un complex proces psihosociologic de interiorizare a unor norme și modele sociale de comportament, conducând la obținerea statutului de membru
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
inteligent, harnic, adaptat, portretul celui slab se constituie din antonimele acestor epitete: lipsă de motivație, deficiențe intelectuale, leneș, inadaptat. Mai toate cercetările ajung la concluzia că în concepția profesorilor efortul este principalul factor al succesului școlar. De aceea, ei îl valorizează mai mult decât valorizează capacitatea (inteligența), iar în reprezentările lor asupra elevului bun efortul este mai pregnant decât inteligența. Investigațiile lui Mollo (1970) sunt printre cele care întăresc această observație; reprezentarea elevului bun ar avea drept coordonate principale (în această
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
celui slab se constituie din antonimele acestor epitete: lipsă de motivație, deficiențe intelectuale, leneș, inadaptat. Mai toate cercetările ajung la concluzia că în concepția profesorilor efortul este principalul factor al succesului școlar. De aceea, ei îl valorizează mai mult decât valorizează capacitatea (inteligența), iar în reprezentările lor asupra elevului bun efortul este mai pregnant decât inteligența. Investigațiile lui Mollo (1970) sunt printre cele care întăresc această observație; reprezentarea elevului bun ar avea drept coordonate principale (în această ordine) mobilizarea, calitățile intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
valoare socială fundamentală. În general, inteligența este concepută ca ținând de abilitatea individului de a desfășura operații logice și, ceea ce este important pentru abordarea psihosocială a educației, de reușita școlară. Școala definește și consacră o inteligență pe care societatea o valorizează și o promovează. Preponderența definiției școlare a acestei aptitudini atestă, fără îndoială, rolul covârșitor al instituției educative în sistemul social. Explorând reprezentarea socială a inteligenței, cercetătorii au pus în evidență o „ideologie a datului” care-i este subiacentă și care
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
posibilitățile nelimitate de a influența performanța copiilor dispare treptat, lăsând locul unui scepticism, dublat adesea de elitism. Influența contextului normativ al instituției educative se vădește și în acestă privință: adoptând criteriile de evaluare ale autorităților școlare, profesorii sunt înclinați să valorizeze succesul la disciplinele „tari”, ca matematica, fizica, chimia și să judece inteligența prin prisma lui. (S-a demonstrat că profesorii care predau materiile favorizate de programa școlară au alt stil de a interacționa cu elevii și altă manieră de a
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
progresele realizate de unul singur. De fiecare dată, când se găsește timp, părinții trebuie să observe caietele de teme și să facă aprecieri asupra lor, pentru că aceste caiete reprezintă activitatea principală a elevului, pe care el simte nevoia s-o valorizeze pentru a se motiva pe mai departe în îndeplinirea sarcinilor școlare. Sprijinul acordat de părinți copiilor pentru rezolvarea temelor acasă se poate manifesta în multiple planuri: părintele se va interesa cât de încărcată este tema pe care copilul o are
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
fraze” din grafic) decât atunci când operatorul trebuie să descifreze litere separate. Și într-un caz, și în altul, vedem însă că nu este suficient să „înțelegem” corespondența dintre alfabetul Morse și litere, ci trebuie să învățăm. Învățarea și antrenamentul sunt valorizate la anglo-saxoni, crescuți într-o filosofie (cea empiristă) care consideră învățarea drept izvorul tuturor cunoștințelor. În timp ce, în țara lui Descartes, auzim în mod obișnuit că este suficient să înțelegi, iar elevii sunt puși intenționat să reflecteze asupra unor documente ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
poate regăsi fluctuant un determinism social nu totdeauna favorabil performării. Tendința digitalizării a tot ce mișcă în plan social se observă facil. Tendință ce aduce după sine o schimbare a raporturilor valorice. Preț se pune nu pe capacitatea omului ce valorizează, ci pe obiectul deja valorizat. Tehnologia digitală, prin produsele acaparante și aparent explicite a tot ce înseamnă fenomen de analizat, va cuprinde întreg procesul educațional. Profesorul va fi înlocuit cu un simplu click de care se va atașa, eventual, un
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
adaptează continuu, trebuie să elimine barierele de Învățare, să asigure accesul fiecăruia la cunoaștere, În funcție de cerințele individuale, subliniind importanța formării unei culturi incluzive, de recunoaștere și respect a diferențelor. În contexul proiectării diferențiate elevii participă În mod egal, cadrul didactic valorizează În mod egal capacitățile elevilor Încurajând fiecare efort, venind În sprijinul elevilor cu explicații adecvate, adaptând conținuturile de Învățare, utilizănd strategii și metode didactice variate. Fiecare elev este unic și are valoarea sa indiferent de problemele pe care le prezintă
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Dorina LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2125]
-
dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
la baza ei, elementele care o influențează, dar și de a identifica o posibilă legitate a imaginii. Analiza are în vedere dimensiunea epistemologică a imaginii, însă lucrarea punctează importanța pe care diferite domenii o au în studiul și investigația imaginii, valorizând, din acest punct de vedere, perspectiva interdisciplinară. Problema imaginii este extrem de complexă nu numai pentru că este foarte dificil de a o analiza dintr-un singur plan de referință, ci și pentru că imaginea este în strânsă legătură cu natura și istoria
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]