2,062 matches
-
partenerilor. Soluția „societară”, credea Diamant, va asigura „un minimum decent de existență poporului”, va forma un etos al cooperării și încrederii reciproce, va face ca munca să nu mai fie un supliciu, ci o activitate atrăgătoare, oferind prilejul unei autentice valorizări a talentelor. Întors în țară, T. Diamant continuă munca sa de propagandă în sprijinul ideilor fourieriste, fie prin contacte interpersonale și conferințe, fie prin scris. În Curierul rumânesc din 7 iunie 1834, el înfățișează „un oraș organizat după sistema” lui
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
deoarece metafora este, prin definiție, o încălcare a regulilor utilizării unui termen. G. Lakoff a susținut existența unei metafore fundamentale care creează un nou mod de a percepe lumea. Nina Aroutiounova, din cadrul Școlii formale ruse, definește metafora ca mijloc de valorizare a individualității unui obiect, pentru evidențierea caracterului său unic și excepțional.48 Jean Cohen prezintă două accepțiuni ale metaforei, ca figură și ca "abatere paradigmatică";49 metafora prinde viață printr-un proces de interiorizare a obiectualului. În concepția lui Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de clasificare a formelor stilistice, ca manifestări sublimate ale pulsiunilor erotico-sexuale ale individului, trebuie să se ordoneze pe principalele direcții de manifestare/tendințe ale Eului personal (vezi schema de mai josă. În acest sens, se pot distinge patru „direcții” de „valorizare simbolică” ce reprezintă principalele modalități de sublimare și corespondența lor stilistică. SUPRA-EUL Ziua (Lumină, puritate, uscat, activă ARHETIPUL DIURN RITUALURI DE PURIFICARE/CATHARSIS VALORIZARE MORALĂ TRECUTUL CONSERVATORISM/REFUGIU IMAGINEA MAMEI NOSTALGIA ORIGINILOR ARHETIPUL MATERN EUL INDIVIDUAL VIITORUL CONDUITE DE VIOLENȚĂ
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Eului personal (vezi schema de mai josă. În acest sens, se pot distinge patru „direcții” de „valorizare simbolică” ce reprezintă principalele modalități de sublimare și corespondența lor stilistică. SUPRA-EUL Ziua (Lumină, puritate, uscat, activă ARHETIPUL DIURN RITUALURI DE PURIFICARE/CATHARSIS VALORIZARE MORALĂ TRECUTUL CONSERVATORISM/REFUGIU IMAGINEA MAMEI NOSTALGIA ORIGINILOR ARHETIPUL MATERN EUL INDIVIDUAL VIITORUL CONDUITE DE VIOLENȚĂ/POSESIUNE IMAGINEA TATĂLUI DESCĂRCARE/AVENTURĂ/AGRESIVITATE ARHETIPUL PATERN DESCĂRCARE PULSIONALĂ RITUALURI ORGIASTICE DE „DESCĂRCARE” ARHETIPUL NOCTURN NOAPTEA (ÎNTUNERIC, UMED, BEȚIE ORGIASTICĂĂ INCONȘTIENTUL 1. Modalitatea
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
TRECUTUL CONSERVATORISM/REFUGIU IMAGINEA MAMEI NOSTALGIA ORIGINILOR ARHETIPUL MATERN EUL INDIVIDUAL VIITORUL CONDUITE DE VIOLENȚĂ/POSESIUNE IMAGINEA TATĂLUI DESCĂRCARE/AVENTURĂ/AGRESIVITATE ARHETIPUL PATERN DESCĂRCARE PULSIONALĂ RITUALURI ORGIASTICE DE „DESCĂRCARE” ARHETIPUL NOCTURN NOAPTEA (ÎNTUNERIC, UMED, BEȚIE ORGIASTICĂĂ INCONȘTIENTUL 1. Modalitatea de valorizare morală este în raport cu pulsiunile valorice ale Supra-Eului, manifestate prin ritualuri de purificare, castitate. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în relație directă cu „arhetipul diurn” al principiului masculin. 2. Modalitatea de valorizare instinctiv-pulsională este legată de pulsiunile Inconștientului și
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
UMED, BEȚIE ORGIASTICĂĂ INCONȘTIENTUL 1. Modalitatea de valorizare morală este în raport cu pulsiunile valorice ale Supra-Eului, manifestate prin ritualuri de purificare, castitate. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în relație directă cu „arhetipul diurn” al principiului masculin. 2. Modalitatea de valorizare instinctiv-pulsională este legată de pulsiunile Inconștientului și se manifestă prin descărcare pulsională în ritualuri orgiastice. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în legătură cu „arhetipul nocturn” al principiului feminin. 3. Modalitatea stilistică, ce presupune o atitudine nostalgică, de “întoarcere la origini
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
cadre sau agenți de cercetare ce pregătesc un doctorat de inginer sau de al treilea ciclu, să se mărească numărul de ingineri și tehnicieni, să se susțină formarea continuă) și servicii de informare. Se preconizează ca puterile publice să dezvolte valorizarea invenției și ca băncile să participe mai mult la creditele pentru inovarea tehnologică (publicația Actelor Colocviului național, La Documentation française (Documentația franceză). 82 Scrisoare datînd din 18 ianuarie 1982, regăsită în arhivele lui Jacques Robin. Numit delegat general, Jacques Robin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
folosite în științele spiritului drept "emanații ale celor trei tipuri de Weltanschauung stabilite de Dilthey", el arată că pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit în mod efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări" (s.n.)66. De altfel, caracterul impersonal al cercetării obiective fusese subliniat încă de Helmholtz 67. Dacă ar fi să rezumăm acest scurt excurs despre rostul explicației în pozitivism, iar, pe deasupra, am crede în totala absență a presupozițiilor în științele naturii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sale concepții. Nu doar motivele expuse, ci și unul pur principial ne determină să privim cu circumspecție teza unei evoluții individuale în direcția amintită: exceptând semnificația cu care a consacrat-o Darwin, noțiunea de "evoluție" presupune în accepțiunea curentă o valorizare și ne duce cu gândul la un sens ascendent, spre forme optime de manifestare. Or, nu stă în intenția noastră să ierarhizăm punctele de vedere, eventual diferite, ale lui Dilthey. Iar despre evoluția epocii suntem tentați să vorbim cu atât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
afirmarea tranșantă a unilateralității și în domeniul științei" (s.n.) și "face trimitere la momentul unic, incomparabil, al deciziei actuale, singurul care merită pe deplin numele de <<realitate>>", ceea ce face ca despre prezent să se spună "cu emfază" că e "focarul valorizărilor și pentru domeniul științific" (Der Sinn..., p. 25). Totodată trebuie să reținem originea conflictuală a experienței etice: Momentul apariției unei trăiri specific etice este întotdeauna conflictul" E. Spranger, Lebensformen, Halle, 1927, p. 283). Înaintea lui Spranger, E. Hammacher relevase faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
faptul că von Wright consideră că tradiția galileană își "are obîrșia" chiar în Platon (ibid.). 64 M. Flonta, Notă introductivă la ibid., p. 6. 65 A. Comte, op. cit., p. 277. 66 Apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 4. În schimb, "valorizările" își fac însă din plin simțită prezența la romantici, care prin fervoarea trăirilor nu pot rămâne neutri și obiectivi. La "explicația pozitivistă pe bază de legi generale" (M. Riedel, op. cit., p. 130) vom reveni în acest capitol (I, 3F), când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la atitudinea față de existență în genere și față de experiența proprie în special: metafizica "posedă totdeauna prin natura ei implicațiile unui <<sens>>", în vreme ce știința "e neasemănat mai neutrală" în atitudinea pe care o adoptă (Censura transcendentă, pp. 442-443), adică lipsită de valorizări (vezi I, 2C). La această distincție metodologică se referă și Virgil Drăghici (cf. Prefață la op. cit., p. 13). 164 Investigația hermeneutică, bazată preponderent pe comprehensiune, nu exclude însă și explicația, "căci, pe de o parte, în orice comprehensiune a unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor, care le fac să se confrunte permanent în ceea ce privește mijloacele diferite de a se raporta la "enigma vieții și a lumii". Astfel, "structura celor două viziuni este, în linii mari, aceeași. În ambele cazuri, aceeași relație lăuntrică dintre conceperea realității, valorizare, stabilirea scopurilor și reglementare. Aceeași corelație internă prin care personalitatea se concentrează și se consolidează în sine. Și la fel conceperea obiectivă are forța de a configura viața personală și rânduielile sociale" (Das Wesen..., p. 47). Într-un sens oarecum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această experiență constituie fundamentul "crizei istorismului", care este în realitate o "criză de identitate a conștiinței istorice înseși"41. Încă din 1874, Nietzsche declarase ca o necesitate vitală "ruperea de istorie". În numele unei frenetice filozofii a vieții, el denunța
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la rândul ei, propria lui viziune asupra lumii. Relevându-ne limitele pe care le avem în cunoaștere în genere și în cunoașterea istoriei în special, conștiința istorică a deschis calea relativismului, a scepticismului și a nihilismului care acuză precaritatea unor valorizări subiective. Nu-i însă mai puțin adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau vechile inhibiții provocate de formele clasice, "închise". Relativismul și mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau vechile inhibiții provocate de formele clasice, "închise". Relativismul și mai ales nihilismul vor nega valabilitatea unor valorizări, a unor norme și imperative cu semnificație universală, pe când creativitatea se va afirma ca expresie a unei forme de viață și a unui ideal particular. Blaga condiționează un asemenea ideal de o "matrice stilistică" valabilă în sine, ireductibilă la altă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe care ar putea s-o provoace titlul capitolului de față: Se poate vorbi într-adevăr despre o evoluție a gândirii filozofice, a temelor și ideilor prezente în filozofie? Când ne referim la "evoluție", nu avem neapărat în vedere o valorizare a faptelor și nu ne propunem, deci, să emitem o judecată axiologică 49 deși în unele cazuri se poate întâmpla să fie vorba chiar despre o treaptă calitativ superioară -, ci avem în vedere o interpretare critică a ideilor predecesorilor, ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafilozofii. El îi este specific lui Dilthey, care, spre deosebire de Hegel, beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și un fel de Ausweg în fața relativismului indus de valorizările pe criterii istoriste și, cu atât mai mult, în fața nihilismului și scepticismului, care, în grade diferite, nu recunosc nici măcar posibilitatea unei întemeieri a valorilor. Întrucât "școala speculativă germană nu a putut cădea de acord în privința deducerii conceptului de <<filozofie>> din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fenomenelor spirituale la ceva necondiționat, fie că acesta este numit idee sau valoare, ori normă sau Dumnezeu", în timp ce naturalismul sau pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări". 214 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 366. 215 Cf. capitolul închinat lui "homo sapiens" de către Max Scheler în studiul Mensch und Geschichte din volumul Philosophische Weltanschauung. 216 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 61. 217 H. Schnädelbach, Hegel zur Einführung, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
legată de extensia spirituală și maturitatea personalității cercetătorului") și, în fine, de ceea ce Simmel și Freyer numeau un weltanschauliches Apriori ("3. Orice comprehensiune rezultă conștient sau inconștient din atitudinea fundamentală a unei Weltanschauung și ea poate deveni baza unei ultime valorizări numai grație acestei origini")116. Conform lui Dilthey, sarcina de a rezolva "problema raportului dintre științele spiritului și cele ale naturii" îi revine epistemologiei. Ea poate îndeplini această misiune doar în condițiile în care va soluționa "opoziția dintre punctul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eșecului metafizicii de a ajunge la o cunoaștere universal valabilă. Conștiința de sine, edificarea interioară (caracterul formativ), încercarea de concepere obiectivă a lumii, stabilirea uniformităților (pe latura științifică a demersului filozofic vezi IV, 2), apoi fixarea reperelor și a scopurilor, valorizarea, tentativa de a asigura certitudini existențiale (caracterul normativ) cad în sarcina filozofiei și-i conferă unitate. Totodată, prin gradul ei de maximă generalizare și generalitate, filozofia pune la dispoziția științelor particulare concepte și metode sintetizatoare, pe baza cărora poate corela
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tot, capabil să valorizeze tot ceea ce se face în unitatea sa școlară și să impulsioneze ceea ce trebuie să se facă, învățând să anticipeze evoluțiile și cunoscând mizele sociale și economice ale vremii, ocupantul acestei poziții este, înainte de toate, purtătorul schimbării. Valorizarea individului și a capacităților sale constituie obiectivul major al managementului educațional. De aceea, directorul școlii trebuie să nu fie doar manager administrator, ci un manager- educator. Profesorul/educatorul este o persoană care trebuie să învețe el însuși în permanență pentru
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
regulă politicianiste, de clan și de gintă (sau de apartenență etnică!). Astfel principiul reprezentării nu mai funcționează, fiind suspendat de o mecanică social-politică clientelară! Avem o formă de fals autoritarism (intelectual și politic!), destul de ubuesc, și printr-un soi de valorizări discursive, date de anumiți idoli "ai societății civile" pentru cei care participă la un discurs public. Există un raport de reciprocitate aritmetică între fenomenul corupției și cel al sărăcirii și distrugerii unor comunități/societăți. Cu cât o societate este mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician al cunoașterii, Foucault a creat un discurs istoriografic și filosofic suveran și aflat în suveranitatea intențiilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Crohmălniceanu, dar și S. Damian, în proximitatea cărora tânărul filolog Dimisianu se va forma ca publicist, critic și scriitor. Ultimii trei i-au fost modele (pozitive și totodată negative) prin ambivalența evoluției lor, de la dogmatism și criteriile ideologiei intransigente la valorizarea reușitelor artistice, stilistice, estetice ale unor autori precum Marin Preda (începând cu "Moromeții"), Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, Cezar Baltag, Nicolae Velea, D. R. Popescu etc. Asemănătoare va fi și parabola critică de mai bine de patru decenii, mutatis mutandi, a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]