1,369 matches
-
bănuise c-aveam să mă duc în Dublin? Oare declarase la poliție c-am răpit copilul? Oare toate porturile și aeroporturile erau supravegheate? Oare aveau să-mi ia copilul? Iar eu aveam să fiu deportată? Eram îngrozită. — Deci, a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul. Nu mi-am făcut decât meseria. Era plăcut să fiu din nou acasă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Am ieșit grăbită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
drumul la apă să te speli pe față, și imediat după ce-ai isprăvit, apa se oprește și se deschide ușa dintr-odată, parcă enervată. Ceea ce are darul să-mi amintească de Episcopia Bihorului. Granița cu Ungaria, așteptam să intre vameșii În compartiment să ne ceară actele, după vreo oră ușa s-a dat la o parte trasă cu putere și-a intrat un subofițer care după ce mi-a studiat actele cu o mină severă, mi-a comunicat că-mi lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii glumeau cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și trenul s-a smucit În timp ce eu continuam să Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În picioare, și tot timpul cît a staționat garnitura la Budapesta, două ore, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toaletă, nu reușesc deloc s-o conving pe Em, care e crispată, să presteze În ploscă. —Mami? — Da, iubita. Pot să-mi fac ziua la piscină? — Sigur, draga mea. Plosca se umple imediat până la buză. Prânz, aeroportul JFK, New York: Un vameș solid care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi scotocește prin bagajul de mână. Total liniștită, Îl privesc cum scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul Pongy Percy. Își scufundă mâna cărnoasă Într-un buzunar lateral și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul Pongy Percy. Își scufundă mâna cărnoasă Într-un buzunar lateral și scoate plosca Barbie. Văleu. Trebuia s-o las pe masa din bucătărie: dacă plosca e aici, unde e „memoria de buzunar“? Vameșul destupă recipientul Barbie și miroase: —Doamnă, cum ați descrie acest lichid? — Este urina fiicei mele. —Doamnă, cred că va trebui să mă urmați. Să nu uit Absolut Tot. 16tc "16" Prezentarea finalătc "Prezentarea finală" Miercuri, Fairweather Inn, Shanksville, New Jersey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de control par Întotdeauna niște zone atît de promițătoare, bogate În posibile noi vieți, noi parfumuri și trăiri. În același timp, Îmi declanșează un reflex al neliniștii pe care niciodată n-am fost În stare să mi-l reprim. În vreme ce vameșii Îmi scotocesc prin valize, Îi simt Încercînd să-mi despacheteze mintea și să scoată la iveală o contrabandă cu visuri și amintiri interzise. Dar chiar și În acele momente există plăcerile aparte ale faptului de a fi dat În vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mine... Mă strînse prietenește de umăr, salută și o luă la fugă spre Porsche. În seara aceea, stînd pe balconul apartamentului lui Frank de la Clubul Nautico, mă gîndeam la Bobby Crawford și la poliția din Kowloon. În lumea aceea de vameși corupți și săteni pungași, un tînăr locotenent englez Înclinat spre violență se va fi simțit la fel de confortabil ca un hoț de buzunare În aglomerația de la hipodrom din ziua curselor. Cu tot idealismul lui bizar, Residencia Costasol avea să-l Înfrîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fiindcă un delapidator, un hoț dovedit, trimis înaintea justiției și achitat sau liberat prin ordonanță de neurmărire, este o mare încurajare, un puternic îndemn pentru alți hoți, pentru alți delapidator Ne plângem că unii subprefecți fură și bat, că unii vameși fura, că unii perceptori și casieri fură. Așa este, din nenorocire. Dar, pe de altă parte, meargă oricine la ministerul de financie, și vază câți funcționari culpabili au fost dovediți și dați de aceste administrațiuni în judecată, și câți au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face decât să amintim că chiar o bandă de hoți, cu căpetenia lor, s-a prins în toamna trecută în județul Putna și a fost liberată prin ordonanță de neurmărire. Nu de mult se descoperă la Vama Predeal hoții enorme. Vameșul, dovedit culpabil, este dat judecății; faptele sânt constatate, judele instructor nu poate da ordonanță de neurmărire, dar tribunalul colorează hoția astfel încît absolvă pe culpabil, sub cuvânt că "nu e articol de lege " în temeiul căruia să se poată rosti
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în serios a vieții statului. Conservatorii, oricâte rele s-ar zice despre ei, sânt singurul element neesclusivist din țară. Nu s-a aflat judecător bun pe care ei l-ar fi depărtat pentru că profesează cutare credință politică, nici profesor, nici vameș, nici casier cari, buni fiind, ar fi fost înlăturați pentru motive politice, dacă își vedeau numai de lucru și nu prefăceau dreptul lor politic într-o unealtă de agitație scandaloasă, de turburare și de ambiție neînfrînată. Un guvern conservator, cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sale și că nu avem nici un razim de așteptat de la Apusul latin al Europei. Avizați la noi înșine și la propriele noastre puteri, sfâșiați prin efectele unor organizații premature și corumpătoare, cu capetele stricate de o ideologie importată fără știrea vameșilor, guvernați în momentul de față - cel mai periculos al existenței noastre - de ignoranță și de rea-credință, moartea lui Napoleon IV e pentru noi îndoit de dureroasă. Nu doar că tânărul principe, urmând calea croită de părintele său, ar fi putut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căci mai sunt grupuri la izbutirea cărora ei speră. Caracteristice că, orice treabă i s-ar propune unui asemenea cârciocar netrebnic, e gata s-o primească numaidecât. Profesor de științe naturale? Primește. Revizor școlar? Primește. //Amploiat administrativ? Cu mare plăcere. Vameș? Cu patru mâni. Chiar medic de regiment sau vlădică de i s-ar propune, se face numaidecât. Daca se fac undeva întruniri literare, advocații se grămădesc să facă literatură; daca e vacantă vro catedră de pedagogie, de psihologie, de matematici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
89, aflase că sunt pe cale de dispariție, o rugase pe mama ei să-i aducă din America. Doamna Dinu coborâse la aeroport cu o întreagă încărcătură, de toate mărimile și culorile: și verzi, și galbene, și negre-putred. Se minunaseră și vameșii: toți călătorii îngrămădeau în țară televizoare, combine, frigidere, aparate de fotografiat; numai unul aterizase cu banane, într-o ladă cât un geamantan. Cât despre foenuri, Maria le schimba în fiecare an, comanda și cataloage speciale de la magazine și edituri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pulovere și pe Domnul Pumpi. Domnul Pumpi era un urs gri, adus din Germania, cu-o cicatrice cusută pe burtă. Avea doi ochi mici și negri, ca două afine, și niște lăboanțe compacte, plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat de vameșii austrieci, să verifice dacă nu e umplut cu heroină. Când lipseam de-acasă ori veneam noaptea târziu în pat (după seriile catastrofice de pe Discovery), Maria adormea cu el în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-am ajutat și pe ei. În afară de valijoara și servieta lui Mihnea, nu trăgeam după noi decât o sacoșă de umăr și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
venise și el regulamentar, în pulover pe gât și pantaloni reiați, de velur grena. Când întrebai la CFR de condițiile de călătorie, ți se recomanda să nu porți șapcă, ochelari de soare și, mai ales, trening; riscai să-ți răscolească vameșii toate bagajele sau, mai rău, să te dea jos din tren. Mai trebuia să fii bărbierit și să răspunzi politicos la întrebări, dar asta o știa toată lumea. „Toți în aceeași cușetă. Cu Mihnea o să ne fie mai greu...“ „Da’ de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
compatrioții noștri mai doseau lingurițe, solnițe, pliculețe cu ketchup și muștar; norocoșii le ciupeau și din avion. Dispărea totul, ca la hotel. De frică, ungurii și-austriecii înlocuiseră tacâmurile de la vagonul-restaurant cu unele de plastic; degeaba, se evaporaseră și alea. Vameșii ne-o plăteau și ei: apăreau noaptea pe la două și bubuiau în toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fim îndatorați? Dimineața, ne-am trezit fierți și nehotărâți. Mihnea s-a uitat la mine ca la un vechi dușman, iar Maria mi-a sărit în brațe cu cea mai mare deznădejde: „N-am închis un ochi! M-au terminat vameșii ăștia!“ Am strâns-o afectuos la piept. Orarul controalelor vamale era stabilit diabolic, cineva calculase când sunt șansele cele mai mari să adormi: ungurii veneau la două noaptea, austriecii la cinci și la opt dimineața. Treceau tot trenul prin zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unei razii, mă uitasem fix la o pereche de grăniceri. Împânziseră peronul de Germania, veneam de la Köln cu Thalys-ul, de la ai mei. Linia semăna cu un filtru de metrou, când îți controlează biletele și n-ai pe unde să scapi. Vameșii stăteau braț la braț, se dădeau la o parte numai pentru cei care păreau în regulă. Trei sferturi din tren trecuse așa; mai rămăsesm eu, Maria și niște pakistanezi. Doi grăniceri, un bărbat și-o femeie, ne aleseseră pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
manifestă În funcție de contextul În care ne situăm și de rolul social pe care Îl jucăm Într-o anumită situație. Dacă În acest moment ne-am afla, să zicem, la frontiera franco-spaniolă, În drum spre minunatele livezi ale Andaluziei, și un vameș ne-ar Întreba ce suntem, este evident că, scoțând pașaportul, toți cei de aici am mărturisi că suntem români. Și acesta ar fi răspunsul așteptat, chiar dacă l-ar da un maghiar, un evreu sau un rrom din Cluj-Napoca, cu cetățenie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume, sau printr-un nume tabu, zeițelor destinului, soțului sau soției postume, substitutelor mortului, adăposturilor postume, zeiței morții În ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă, ghizilor providențiali (lupul, vulpea, vidra), vameșilor binevoitori, personajelor psihopompe și, În final, rudelor mortului din lumea de dincolo. Ca dovadă a vechimii lor, În cântecele funerare din cartea românească a morților nu apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
vama de la Câmpulung. Legăturile multiple și durabile dintre instituția vamei și locuitorii satului de lângă vamă, au determinat, în final, ca numele instituției să treacă asupra satului. Punctul de vamă a presupus în mod continuu și obligatoriu, niște slujbași domnești, niște vameși, care încasau taxele de vamă, de vămuire, un serviciu de pază, care urmărește pe cei trecuți prin „vama cucului”, care pune la popreală pe răufăcători. Asemenea misiuni de pază trebuie să fi îndeplinit locuitorii satului, pentru care trebuie să fi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]