2,308 matches
-
ar putea fi și următoarele fraze decupate de Jean d’Ormesson din La Bruyère. Descriindu-l pe mareșalul de Villeroy, unul dintre favoriții nevolnici ai Regelui Soare, La Bruyère Îi dedică În Caracterele sale un Întreg capitol, Despre meritul personal: „Vanitatea l-a făcut om distins prin manierele și cultura lui, l-a ridicat mai presus de el Însuși, l-a făcut să ajungă ce nu era. Văzându-l, Îți dai seama că nu e preocupat decât de persoana lui, convins
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pildă, ce poate supraviețui chiar la tot ceea ce numim iluzii. Este plăcerea de a uimi și satisfacția orgolioasă de a nu fi niciodată uimit”3. Ar fi important de adăugat aici și ceea ce observă Emilien Carassus atunci când pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
niciodată uimit”3. Ar fi important de adăugat aici și ceea ce observă Emilien Carassus atunci când pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și cel activ al egocentrării dandy-ului („el profesează un cult de sine activ
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și cel activ al egocentrării dandy-ului („el profesează un cult de sine activ, exigent, demonstrativ”)4. Lesne de observat, mai toți dandy-i pe care i-am pomenit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că orice subiect se corelează: „Subiectivitatea funcționează precum eul insular. În fapt, subiectul este mai Întâi de toate inter-subiect, co-subiect: istoria «mea», viața «mea» Îmi sunt delegate de ceilalți. Narcis și Robinson Crusoe: iluzia romantică a insularității sub semnul oglinzii. Vanitate a unui subiect imaginar, a diferenței absolute. Unde este adevărata solitudine?”2. Deși conștient de această capcană, dandy-ul nu contenește a se adânci În contemplarea propriului spectacol, străduindu-se din răsputeri să fie unic, de neimitat, mereu distant, mereu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Și totuși, iată-l pe Alcibiade punând să se taie coada câinelui favorit și pe lordul Bolingbroke aruncându-se În brațele unei vânzătoare de fructe de-a dreptul urâtă. Ce Îi determină să Își sacrifice plăcerea cu atâta cruzime voluptuoasă? Vanitatea, frivolitatea, nevoia de a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi chiar În stare să susțină În fața celor mai de soi dintre domnii gravi că opusculul său e la fel de serios ca orice altă carte de istorie. De fapt, ce se vede aici, În limpezimea acestei cărți fără pretenții? Omul și vanitatea sa, rafinamentul social, niște prestigii cu totul adevărate, chiar dacă de neînțeles pentru Rațiune (câtă nerozie!), dar cu atât mai atrăgătoare cu cât sunt greu de Înțeles și descifrat. Or, ce poate fi mai grav decât toate acestea, chiar din punctul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai grav decât toate acestea, chiar din punctul de vedere superior al celor mai detașați și Îndepărtați de lume, de fastul și faptele ei mărețe și care i-au disprețuit cel mai mult neantul? Întrebați-i! Oare, pentru ei, toate vanitățile - orice nume ar avea și oricum s-ar sclifosi - nu au nici o valoare? Dacă dandysmul ar fi existat pe vremea sa, Pascal - care a fost un dandy așa cum poți fi dandy În Franța - i-ar fi scris istoria Înainte de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fel Pascal sau Rancé. El nu a fost și nici nu va fi vreodată jansenist, după cum n-a ajuns călugăr... Încă. J.-A. Barbey d’Aurevilly I Sentimentele au destinul lor. Există printre ele unul față de care toată lumea e necruțătoare: vanitatea. Moraliștii au descris-o În cărți. Oamenii de lume, care, În felul lor, sunt și ei moraliști, deoarece de douăzeci de ori pe zi trebuie să judece viața, au repetat sentința pronunțată Împotriva acestui sentiment, ultimul Între toate, dacă ar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de douăzeci de ori pe zi trebuie să judece viața, au repetat sentința pronunțată Împotriva acestui sentiment, ultimul Între toate, dacă ar fi să le dai crezare. Poți oprima lucruri, așa cum poți oprima oameni. Să fie Însă oare adevărat că vanitatea e ultima În ierarhia sentimentelor din sufletul nostru? Și dacă e ultima, dacă e pusă la locul său, de ce să o disprețuiești? Însă e chiar ultima? Valoarea sentimentelor e dată de importanța lor socială. Care anume dintre ele poate fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poate fi de o utilitate mai mare pentru societate decât căutarea neliniștită a confirmării de către ceilalți, decât această sete de nestins după aplauzele galeriei care, atunci când e vorba de lucruri importante, se cheamă iubirea gloriei, iar În cazul celor mărunte - vanitate? Să fie iubirea, prietenia, orgoliul? Iubirea, În miile sale de nuanțe și cu nenumăratele sale derivații, prietenia și chiar orgoliul pornesc de la o predilecție pentru un altul, sau pentru mai mulți, sau pentru sine, iar această preferință e exclusivă. În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fie iubirea, prietenia, orgoliul? Iubirea, În miile sale de nuanțe și cu nenumăratele sale derivații, prietenia și chiar orgoliul pornesc de la o predilecție pentru un altul, sau pentru mai mulți, sau pentru sine, iar această preferință e exclusivă. În schimb, vanitatea ține cont de tot. Dacă are nevoie uneori de mai multe Încuviințări, Îi stă În fire - ca o chestiune de onoare - să sufere atunci când una singură dintre acestea Îi e refuzată; nu-i mai trebuie o roză boțită. Iubirea către
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
boțită. Iubirea către ființa dragă: „Tu ești tot universul meu”. Prietenia: „Tu Îmi ești de-ajuns”; și, destul de des: ,,Tu mă consolezi”. În ce privește orgoliul, el e tăcut. Un spirit strălucit spunea despre orgoliu: ,,E un rege singuratic, trândav și orb”. Vanitatea are un univers mai restrâns decât al iubirii; ceea ce Îndestulează iubirea, ei nu Îi mai e de-ajuns. E și regină, așa cum orgoliul e rege; dar ea e Înconjurată de lume, mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de-ajuns. E și regină, așa cum orgoliul e rege; dar ea e Înconjurată de lume, mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă la locul cuvenit, Înfrumusețând-o. Trebuia să spunem toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta și al marelui vanitos George Brummell. II Atunci când vanitatea e satisfăcută și când se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă la locul cuvenit, Înfrumusețând-o. Trebuia să spunem toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta și al marelui vanitos George Brummell. II Atunci când vanitatea e satisfăcută și când se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală să credem, cum probabil o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală să credem, cum probabil o fac mai toți, că trufia ar fi doar vanitatea dovedită În relațiile noastre cu femeile. Nu! Există fuduli de tot soiul: unii prin naștere, alții datorită averii, ambiției, științei. Tufière e unul dintre ei, Turcaret - altul. Dar cum femeile ne preocupă mult În Franța, am numit trufie mai ales
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dovedită În relațiile noastre cu femeile. Nu! Există fuduli de tot soiul: unii prin naștere, alții datorită averii, ambiției, științei. Tufière e unul dintre ei, Turcaret - altul. Dar cum femeile ne preocupă mult În Franța, am numit trufie mai ales vanitatea celor care plac femeilor și se cred irezistibili. Doar că această trufie, comună tuturor popoarelor pentru care femeia Înseamnă ceva, nu are nimic a face cu speța care, sub numele de dandysm, Încearcă de-o vreme să se aclimatizeze la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se cred irezistibili. Doar că această trufie, comună tuturor popoarelor pentru care femeia Înseamnă ceva, nu are nimic a face cu speța care, sub numele de dandysm, Încearcă de-o vreme să se aclimatizeze la Paris. Una e formă a vanității umane universale; cealaltă, a unei vanități aparte, chiar foarte aparte: vanitatea englezească. Și cum tot ceea ce este universal uman Își găsește un nume În limba lui Voltaire, iar ceea ce e particular rămâne ca atare, netradus, iată de ce cuvântul dandysm nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trufie, comună tuturor popoarelor pentru care femeia Înseamnă ceva, nu are nimic a face cu speța care, sub numele de dandysm, Încearcă de-o vreme să se aclimatizeze la Paris. Una e formă a vanității umane universale; cealaltă, a unei vanități aparte, chiar foarte aparte: vanitatea englezească. Și cum tot ceea ce este universal uman Își găsește un nume În limba lui Voltaire, iar ceea ce e particular rămâne ca atare, netradus, iată de ce cuvântul dandysm nu e francez. El va rămâne străin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care femeia Înseamnă ceva, nu are nimic a face cu speța care, sub numele de dandysm, Încearcă de-o vreme să se aclimatizeze la Paris. Una e formă a vanității umane universale; cealaltă, a unei vanități aparte, chiar foarte aparte: vanitatea englezească. Și cum tot ceea ce este universal uman Își găsește un nume În limba lui Voltaire, iar ceea ce e particular rămâne ca atare, netradus, iată de ce cuvântul dandysm nu e francez. El va rămâne străin, aidoma lucrului pe care Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fost hărăzită mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ai Nordului, limfatici și palizi, reci precum marea ai cărei fii sunt, dar irascibili exact ca ea. Bărbați cărora le place să-și Încingă sângele rece cu flacăra alcoolurilor (high-spirits). Oricât de opuse le-ar fi temperamentele, ei au comună vanitatea de o forță cotropitoare, pe care o consideră, firește, drept mobil al acțiunilor lor. În acest punct, ambii sfidează reproșul moraliștilor, care condamnă vanitatea În loc să o claseze și să o absolve. Dar de ce să te miri, când te gândești că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sângele rece cu flacăra alcoolurilor (high-spirits). Oricât de opuse le-ar fi temperamentele, ei au comună vanitatea de o forță cotropitoare, pe care o consideră, firește, drept mobil al acțiunilor lor. În acest punct, ambii sfidează reproșul moraliștilor, care condamnă vanitatea În loc să o claseze și să o absolve. Dar de ce să te miri, când te gândești că sentimentul cu pricina a fost strivit de 1.800 de ani sub ideea creștină a disprețului lumii, idee ce mai domnește Încă până și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell, de altfel - ba chiar mai mult decât acesta -, a cunoscut toate Întruchipările gloriei și plăcerii Îndeobște Închipuite. Amândoi, supunându-se instinctelor vanității (să Învățăm să rostim acest cuvânt fără oroare) așa cum s-ar supune instinctelor ambiției, iubirii etc., au reușit. Dar asemănarea se oprește aici. Temperamentele lor erau complet diferite. Societatea de care depindeau le transpare În firi și Îi face din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]