1,983 matches
-
ia de toartă. Nici așa nu e rău. Dar tot mai bine e cum îl pusese prima oară. Hotărăște-te odată! spune mama zâmbind și dă să o ajute. Dar Sorina a reușit singură să fixeze curelele. Acum, ia din vază un buchet de flori, cumpărate încă de cu seară și ținute-n apă, ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
era un semn din neon: o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
între „da“ și „nu“ și judecă foarte rapid. Nu cred că un elev de școala primară poate face asta. Ia decizii imediat, fără să ezite vreun pic. Normal că mai are și emoții. I-am adus flori galbene și o vază mică, tot galbenă. O culoare vie. Nu am vrut să pară niște flori pe care le duci de obicei în vizită la spital. Am vrut să-i aduc o culoare care să-i inspire viață. Din păcate, Shizuko nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de extrema stângă, așa cum se cristalizase ea într-un sărman criminal imbecil. Dar José Julio nu era singur. O lume întreagă lupta din umbră pentru salvarea lui. După doi ani e scos din închisoare și, sub protecția câtorva masoni de vază - Francisco Ferreira de Macedo, Antonio Rodrigues și alții - trăiește ascuns în Portugalia. Procesul se închide, în urma victoriei democraților și a "furnicii albe". Zadarnic încearcă devotații lui Sidonio și câțiva magistrați să aducă vreo lumină în aceste întîmplări misterioase. Guvernul refuză
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când se îndrepta către Genava ca să-l înștiințeze pe Gundovek despre hotărârile adunării căpeteniilor din Sapaudia apuseană, nu o făcea cu inima ușoară. El, în schimb, era nerăbdător să ajungă, fiindcă acolo putea găsi mulți prieteni, toți din familii de vază, ca și el, cu care să petreacă puțin prin oraș - și, cu siguranță, puteau conta pe indulgența cu care cei din familiile înalte își privesc totdeauna fiii atunci când aceștia mai sar peste cal. Ba mai mult, iminența războiului ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zis slugii care îl însoțea: Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsînd măgărițele, să fie îngrijorat de noi." 6. Sluga i-a zis: "Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întîmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm." 7. Saul a zis slugii sale: "Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
pliuri peste pliuri. Găina cu picioare galbene În camera lui, pe documentele și cărțile lui, fu prea mult Într-o zi. Era conștient de faptul că soarele strălucea puternic, că cerul era albastru, dar forma amplu bombată a blocului, de vază barocă de categorie grea, Îl făcu să simtă că odaia de la etajul doisprezece era ca o vitrină de bibelouri În care era Închis, și picioarele satanice de găină, de un galben zbârcit, scurmând În hârtiile lui, Îl făcură să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei de a exprima cu o mișcare În jos din mână, atât de delicată Încât trebuia să o știi bine ca să identifici asta ca pe un gest de fălire: ne bucurăm de cea mai distinsă intimitate cu cei mai de vază oameni din Marea Britanie. Un mic viciu - aproape nutritiv, digestiv - ce făcea obrajii Antoninei mai fini, părul mai moale, culoarea mai adâncă. Dacă puțin avânt pe scara socială o făcea mai arătoasă (mai dolofană Între picioare - gândul dădu buzna, iar Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
i-a trecut peste față. — Chiar? Cred că ai nimerit singurul lucru pe care nu-l avem. S-a dus înspre barul cu băuturi și a început să sape. Sheba s-a întors, cu florile aduse de mine într-o vază. — Oh, v-ați cunoscut! S-a uitat îngrijorată spre Richard și apoi spre mine. — Copiii o să coboare într-un minut. Vorbea cu o veselie ciudată, prefăcută. Trebuie să fi depus eforturi ca să-l convingă pe soțul ei să mă invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care să-l sorb să-mi stâmpăr visul nenuntit... Gara vieții ... mă pătrund cuvintele în liniile ce-mi traversează palma dincolo de ele simt cum puterea lor se revarsă în mine mi-am scuturat degetele și le-am adunat în vaza pumnului protejând calea ferată vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gândul întoarcerii o alta să desfac nodul de la pantofii prin care degetele prindeau conturul rădăcinilor zilele se succedeau tot mai goale în fiecare dintre ele cu jenă aveam de înfruntat ploaia într-una din zile am răsturnat inima într-o vază cu flori apoi am aflat că adunând frunze poți grăbi întoarcerea primăverii am coborât în stradă să dezgrop urmele sărutului tău Tata da tată vreau să fiu împăcare ochilor tăi căprui să-ți îmbrățișez inima singura care nu mă minte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără voi, cu siguranță, nu am ști cum să iubim! Voi sunteți aceia care cred că nu-i loc pentru alții, Grăitori peste o eră și stăpâni pe generații, Ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
decât toți. Ajunsese acolo fiindcă așa funcționa sistemul. Orice sportiv trebuia să fie încadrat în câmpul muncii, să fie un exemplu pentru colectivul în care trăia, să demonstreze că e dezvoltat pe toate planurile și că e un membru de vază al societății. Meseria de sculer-matrițer nu era visul lui, dar era o pârghie care-i asigura bunăstarea materială în viață. Urma să se angajeze într-un colos industrial de unde ar fi fost scos din producție pentru a se antrena și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rula încet. O afro-americană scăldată în surâs scoate de pe banchetă un trandafir superb și mi-l oferă: - God loves you! Eu rămân cu trandafirul în mână, și ea dispare, cu mașină cu tot. Dacă nu ar fi în fața mea în vaza de pe masă, aș zice că am visat. Nu știu ce să cred. Dacă îmi arunca și o broșurică a unui cult, îmi era mai explicabil... așa, rămân pur și simplu cu un trandafir și un mesaj... M-am oprit la biserica omnireligioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de o estetică convalescentă ce se reclamau a fi schimbate, după patruzeci de ani de ființare a lor. Focul iradia o lumină roșiatică ce juca peste pereți și tavan umbrele spătarelor înalte a două scaune de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însă, treptat, chiar sub ochii lui, o imprevizibilă rărire a acestora, inexplicabile dispariții din oraș, mutați în alte părți de țară, mai ales cei care avuseseră pământuri expropriate acum, sau cei mai răsăriți din vechile partide, ori negustori mai de vază de teama timpurilor, și încet, încet e salutat de tot mai puțini trecători, rămânând statornici doar câțiva prieteni, pentru plimbările din Centru. Probabil că generația lui - își spunea - era menită dispariției, dar nu gândea la dispariția ei biologică ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
colo, a înnebunit de căldură. Domnul Pavel și cu mine stăteam în curte pe două fotolii din răchită, la o masă asemenea, cu câte o cafea dinainte. Începu să depene amintiri, mândru de respectul ce i-l purtau cetățenii de vază ai orașului, asta înaintea ultimului război; îmi povesti apoi cancanuri politice din Parlamentul din vremea lui Carol al II-lea, de care erau pline, la timpul lor, ziarele vremii. Vorbe de duh rămase celebre, dueluri oratorice dintre politicieni. Era satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai ales sus, acolo, lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam, în ziua aceea... Învățătorul trecu lângă fereastră și, stând în picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite în deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred însă că-l vor ține mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam, în ziua aceea... Învățătorul trecu lângă fereastră și, stând în picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite în deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred însă că-l vor ține mult. A fost un simplu om al primăriei, împroprietărit de ei, iar când i-au luat pământul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uitat de mult, preciză: Aveți salutări de la toți, în special de la Ana care mi-a spus că vă așteaptă de Crăciun. - De Crăciun nu pot, dar la vară, da. Învățătorul continua să reașeze, împingând cu degetele lui subțiri, florile din vaza Gallé, uitându-se pierdut pe fereastră. 25. Asta a fost atunci, în noiembrie 1954. Potrivit înțelegerii avute cu învățătorul, începusem să trimit pe numele lui - chipurile restituirea unui împrumut pe care l-aș fi primit de la el - o sumă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți. Dumnealui era scurt și gros, chel, cu un nas mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
priviri mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în vreo carte. — În prima zi din acel an, urcasem devreme la Alhambra, nu pentru a mă duce, după obicei, în mica încăpere a diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]