2,286 matches
-
luptat mult să uite, avea coșmaruri, nu mai putea să doarmă noaptea, viața devenise un adevărat calvar. Nu mai putea să sufere băieții, toți păreau că sunt la fel, posedați de instincte animalice. Și-a găsit salvarea mergând, cu o vecină, la o mânăstire. Acolo, un călugăr bătrân, Dionisie, a învățat-o cum să-și ierte dușmanul și cum să se roage. A plătit slujbe, a început să se roage și, ușor-ușor, a prins încredere în ea și în Dumnezeu. Mergea
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
din cele mai sărace gospodine ale acestei etnii că-și rupsese de la gură să poată crește un porc. Și când se pusese și el pe picioare și arăta mai bine, l-a găsit acasă mort. Otrăvit de vreun vecin sau vecină invidioasă, după vechea menatalitate: dacă n-am eu capră, să n-aibă nici vecinul! După ce că trăiesc așa cum trăiesc, se mai și trag în jos unul pe celălalt, nu care cumva să apuce vreunul din ei să se ridice, cât de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
incluzând aici neapărat originea socială sau darea de mână, amândouă răspunzând însă „lipsă la dosar” și „absente din peisaj” în cazul de față !) către sfere nu prea ades accesate de localnici. Auzise de cu seară „bomba” și acum grăbea spre vecină cu furca-n brâu, pentru a-și spune păsul de dimineață (pe burta goală, cum ar zice „profesioniștii” în „cultivarea” unor păguboase vicii!) ) și cu ajutorul așteptatelor vorbe de îmbărbătare ale acesteia, să vadă ce și cum mai stă cu „întremarea
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
ei personal. Luase și bobii de porumb cu ea - renunțase la ăia de fasole de rândul trecut, suspectați de niște trasee stranii și imprevizibile (în „jometria de gâceală” a orizontului oracular) și care până acum nu asigurase îndeajuns norocul - pentru că vecina se urnea cu greutate când era pusă să cântărească și să gândească „cu capul” ei, așa că niște „adjuvanți” predictibili pentru îmbiere și tonus nu stricau niciodată. Îi venea să râdă dar să și plângă la auzul veștii. Era oare vreme
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
de ocazie păreau a fi nesfârșiți, îi asemuia cu „limbile de foc” ale iadului „proțăpit” în pictura murală de la intrarea în biserica satului ce „alinau” și pârjoleau „întru veșnicie” (la loc de verdeață și văduvit pururea de durere !) zvârcolelile păcătoșilor. Vecina știa câte ceva din încurcălelile (poate și învârtelile) vecinei mai vârstnice cu „cel mic de stat” și pentru că știrea care i se „agățase” și ei ca un cercel de ață la urechi (cum odinioară, copilă fiind, îi fuseseră străpunse loburile acestora
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
cu „limbile de foc” ale iadului „proțăpit” în pictura murală de la intrarea în biserica satului ce „alinau” și pârjoleau „întru veșnicie” (la loc de verdeață și văduvit pururea de durere !) zvârcolelile păcătoșilor. Vecina știa câte ceva din încurcălelile (poate și învârtelile) vecinei mai vârstnice cu „cel mic de stat” și pentru că știrea care i se „agățase” și ei ca un cercel de ață la urechi (cum odinioară, copilă fiind, îi fuseseră străpunse loburile acestora pentru pandantive) din aceeași sursă și risca să
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
mă mai pune la masă, mamei i se scurge o lacrimă din tablou, tata încă mai spune povești din război, tablourile au prăfuit pe pereți, prin cameră parcă zboară ereți, văd umbre de oameni trecând pe lângă mine, unul mă strigă: vecine! se scutură praful lunii peste privirea mea și glasul stăruie mereu, îmi cade în cap o stea, în patul în care dormeam se-aștern iernile și zăpezile, bate vântul prin cotloanele copilăriei, un regat cu visterii celeste a căzut peste
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
boierul a uitat de „catastifele blestemate” și nu-l mai sâcâie cu întrebări incomode, dar nu putea să nu profite de slăbiciunea stăpânului care se dădea în vânt după Didinica. Într-o jumătate de oră, Didina urmată de două fetișcane, vecinele coanei Floreasca, au ajutat-o să aducă gostările: țuica, lichiorul și vișinata (băuturi pregătite de Costică barmanul, mare specialist care lucrase câțiva ani la restaurantul Capșa din București), murături, pâine proaspătă făcută la cuptor, pui fripți la grătar, mușchiuleț de
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină - salcâmii își leagănă puii din cuiburi Mențiune - Henriette Berge Fântâna seacă - găleata ruginită plină cu flori Etapa 69 - 16 III 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Sunt duși cocorii - numai la vecina mea a venit barza Locul II- Mahmoud Djamal luna printre nori - pe chipul fetei voalul fluturat de vânt Locul III - Livia Ciupav ultimele flori ale prunului uscat - fulgii din martie Mențiune - Henriette Berge tropote de cai - în vechiul cuib al
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
ultradotată...”mi le-am adus toate din Germania...de la cuptor, roboții de bucătărie...frigider...televizor...” Mirosea bine a sarmale, date puțin la cuptor, în vas de lut... “Am făcut și prăjitura aia voastră...Petre Roman!...am luat rețeta de la o vecină, care are grijă de apartament când sunt plecat.” Sufrageria...e ca o cameră din altă epocă...cu pian, pendulă...gramofon...masă cu intarsii, de nuc masiv...papuci de casă de mătase... Camera mică e „un depozit de antichități”...furcă cu
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
levănțică...taximetristul e discret...nu zice, nu întreabă nimic, nu mă iscodește în retrovizoare. În fața blocului, vecinii mei, cei cu parastasul, își conduc rudele. “E prea târziu?...că voiam și eu să vă văd mobila cea nouă” mă oprește vecinul. Vecina remarcă: “Vezi, de-aia nu-mi plac nici mie balurile astea ... vii cu ochii roșii și umflați, ori de la fum, ori de la aerul condiționat...nicicum nu-i bine!” Deschid ușa apartamentului. Miroase a nou...zugrăvit, vopsit...mobila nouă. “A zis
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
lăsa pe nimeni să-ți influențeze viața, să ia decizii pentru tine! Învață să spui DA sau NU...și niciodată bine...da, e bine...sunt de acord!” m-a sfătuit amicul meu de la Oradea...și așa am făcut. “Noapte bună, vecina!” “Noapte bună!” Mă așez liniștită ... în patul meu. Privesc stelele pe fereastră ... Undeva, în lumea asta ... uite, am și eu, locul meu!...Restul , e pulbere de stele! Timișoara, 29.01.2012 Corina - Lucia Costea Referință Bibliografică: Pulbere de stele / Corina
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
-i vezi ochii de jar, arși de febră. Rouă în flăcări. Bolnav de frig, cu oasele frânte, cu pielea crăpată pe alocuri de inutila zbatere, numai piele și os, calul - prin nu se știe ce miracol, continua să trăiască. Câteva vecine miloase l-au acoperit cu paie și rogojini și i-au dat să bea apă. Cu câtă sete sorbea murgul din hârdăul pus la botul lui, de câte-o femeie! Apoi, veneau copiii țiganului și-l biciuiau cu nuiele. Într-
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
manager general, barman și ospătar, „șomează” neliniștit în spatele barului, în așteptarea clienților săi fideli. De la numele său a-ncropit și denumirea bombei pe care-o patronează. De fapt, se gândise mai mult la nevastă-sa, Lenuța, că doar ei îi spuneau vecinele în bloc „Vișinica” și tot ea era cea care se parfuma atât de gospodărește, de mirosea în jurul ei ca-ntr-o drogherie ... Și-apoi, oricât l-ar fi îmboldit orgoliul lui de bărbat, să utilizeze o variantă mai masculină, nu
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
manager general, barman și ospătar, „șomează” neliniștit în spatele barului, în așteptarea clienților săi fideli. De la numele său a-ncropit și denumirea bombei pe care-o patronează. De fapt, se gândise mai mult la nevastă-sa, Lenuța, că doar ei îi spuneau vecinele în bloc „Vișinica” și tot ea era cea care se parfuma atât de gospodărește, de mirosea în jurul ei ca-ntr-o drogherie ... Și-apoi, oricât l-ar fi îmboldit orgoliul lui de bărbat, să utilizeze o variantă mai masculină, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
manager general, barman și ospătar, „șomează” neliniștit în spatele barului, în așteptarea clienților săi fideli.De la numele său a-ncropit și denumirea bombei pe care-o patronează. De fapt, se gândise mai mult la nevastă-sa, Lenuța, că doar ei îi spuneau vecinele în bloc „Vișinica” și tot ea era cea care se parfuma atât de gospodărește, de mirosea în jurul ei ca-ntr-o drogherie ... Și-apoi, oricât l-ar fi îmboldit orgoliul lui de bărbat, să utilizeze o variantă mai masculină, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
nu-i mai dădeau ascultare. O văzu pe Ica ieșind din bucătăria de vară și venind fuguța spre el. Avea ochii roșii de plâns, purta o rochie neagră, pe care Matei nu i-o recunoscu - o împrumutase probabil de la vreo vecină - iar părul îl avea strâns într-un batic subțire, tot negru. Îl cuprinse cu amândouă brațele pe după mijloc, îl îmbrățișă strâns, protector și-și sprijini capul de pieptul lui. - Am încercat să te sun ... de mai multe ori ... da' cred
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
tensiunea ploii cedând câteva secunde nu mai văd cana ciobită simt îmbrățișarea protectoare a bunicii -Măriuță, lasă ploaia să îngenunche frigul! cât timp o simt dezleg dansul ritmul să-mi ude buzele să-mi scuture nisipul de pe coapse, mâini Irina, vecina mea ia lecții de salsa ploaia măruntă îi piaptănă părul mereu nisipul nu are timp să i se așeze pe umeri sângele-i explodează-n bujori sunt o fraieră să cred că doar ea știe dansa! îi întorc spatele ca
BUNICO, PRIMUL PAS DE DANS NU EXISTĂ! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360756_a_362085]
-
a plâns, iar eu cu muma și taica l-am jălit, de credeam că o să ne prăpădim de-atâta durere. După pomana de trei zâle, până la a de șasă săptămâni, în fiecare dimineață mergeam la copiii Zmerendoaichii, avea doi, o vecină a noastră de peste drum, să le dau de pomană colaci și câte o strachină cu demâncare. Da’ uite că mă luă vorba și n-apucai să-ți spun năcazul meu care m-a chinuit o viață. ...Cu o zî înainte de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
Dar dimineața, la cafea, Mănâncă paie stând pe porci ... Și-a luat și-un car, să-mi placă mie, Însă mă-ntreb cu ce parai Vom ține noi o herghelie De-aproape trei sute de cai?! Da' boi nu are, doar vecina Și-n casă-i ține pe-amândoi, La școală-i duce cu mașina... Gândesc că și ei au noroi(!) Așa că, țață, vreau un sfat, Că ... ce-are Ion e și la noi, Iar de mi-o fi de măritat Și-
SCRISOARE DIN CANADA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360124_a_361453]
-
pentru că ne depreciază) în loc de uruit se aude la unison așa - un cântecel priponit: au plecat în altă țară dar se'ntorc la primăvară trebuie să trecem în procesul verbal câți sunt și câși sunt vii însă le-a spus altceva vecina de blog vommurișivomfi berry-berry și chiar teferi-teferi pe alocuri prin desăvârșire Morala: pelicanul sau babița (sau capra) ne-au tutut muzeul și noi am stat capră ÎNTRE UMERII LOR (joi, 22 mai 2014, ora H) să fim ușuratici să nu
STRICT PE ZILE (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360137_a_361466]
-
apă! Dacă vrei bine să-ți meargă.” Și ce gust, plin de arome, Se revarsă de la cramă!... Și un orb găsește-o masă, Se așează, bea o cană. Îl slăvește, cum e bine, Pe iubitul Dumnezeu; Eu îi spun unei vecine: - Bei un vin? Îl plătesc eu. Din hartanul de berbec Sfârâiesc stropi de untură Pe cărbunii ce se trec - De îți lasă apă-n gură. Cum să treci? Păcatu-i mare!... Din friptură să nu-mi iei? Mustul spumegă-n căldare
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
Și, nu după multă vreme, mi-am dat seama că urma să mai am un copil. Eram disperată. Cum, cu ce aș fi putut să te cresc, când nici pentru noi nu ajungea mâncarea? M-am sfătuit cu câteva dintre vecinele care erau cu mine acolo și până la urmă, m-au convins și ele că era prea riscant să mai aduc pe lume - și ce lume! - încă un copil. Câte nu am încercat, ca să scap de sarcina pe care nu mi-
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
pasă!) îmi apare un nu știu ce, nedefinit. voi aveți habar cum vede un orb, femeia? eu știu, că am fost orb în altă viață, și nu mi-am putut închipui cum arătam, nici eu, și nici, mai ales, femeia. însă, auzeam vecinele cum vorbeau între ele, chiar și cum își dădeau coate: ''ce bărbat frumos, păcat că nu vede! m-aș culca o noapte cu el.'' atunci simțeam mireasmă de femeie. voi ați simțit vreodată parfumul de femeie, când are chef să
CULOAREA IUBIRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359996_a_361325]
-
480 din 24 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 25 Aprilie 2012 Sunt acasă, la țară, mă întrebi ce mai fac? Aici niciodată nu obosește lumina, Mă plimb prin grădină după bunul meu plac, Nu am treabă cu nimeni, nici cu vecina, O biată femeie, mai surdă ca vântul, Încălzindu-se veșnic lângă cuptor, Aici îmi scriu în tihnă cuvântul Când mi se face de liniște dor... Cel de sus nu mai vine pe șapte cărări Certându-și nevasta noaptea la două
SUNT ACASĂ, LA ŢARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359183_a_360512]