11,633 matches
-
așezat în bancă roșu ca racul, umilit, nu chiar la fel de perplex ca învățătoarea, însă, oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină cu supliciul - în cazul de față, din cauza unei chestii monumentale cum e o unealtă de bucătărie. Of, ce conflict lăuntric din cauza unei spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal i-ar provoca o stare vecină cu dezinteria. Dacă vrei să știi adevărul, ar trebui să-mi înfig o grenedă-n cur, îmi șoptește el în timp ce maică-mea ocupă baia, iar soră-mea se îmbracă de școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc În cabana vecină, la Camille de Dordogne. Veniți la câte un cocktail diseară? xxx Lauren Cât se poate de previzibil din partea ei, Lauren lăsase neonorate toate cele trei invitații de Crăciun pe care le acceptase. În ultimul moment, se hotărâse să petreacă săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oase", ca Andrei... *** Muzica de la radio întregește somnolența din cursă. Roțile mari, aproape uriașe, taie cu siguranță valurile mici de zăpadă ce se aștern tot mai des de-a curmezișul. În dreapta, un simbol al industrializării anunță intrarea pe teritoriul județului vecin. În stînga, un fragment dintr-o mare construcție anunță, pentru cei ce vin din sens invers, intrarea pe teritoriul județului Iași. Se înnoptează aproape văzînd cu ochii. Lumina farurilor abia răzbate la cîțiva metri prin fulgii deși. În față, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva scaune, peste care și-au așternut hainele, improvizînd un pat, în care au culcat copiii. Femeia și-a culcat fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am citit textul, pe care, acum, pe scenă, îl găsesc mult îmbogățit. Finalul nu-mi place însă. În text, eroul piesei strunea chitara și murmura acele versuri : "Un elefant se legăna...", care erau de fapt o mare și amară ironie, vecină cu batjocura, la adresa soartei, a soartei, nu a destinului, deși aș înclina să-mi reamintesc și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț". Eu aș zice, în alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai ține acum de mine și n-a pățit ceva atunci. Am auzit că ăla, copilul, mă caută... Îl aștept! Mihai tace, răscolit de cele auzite, deși el știe multe și mai și, de la el din sat, ori din satele vecine, cu unul care, în timpul războiului a strîns un tun, să fie la casa omului, băgîndu-l sub stogul cu paie de grîu. Cînd a văzut că nu-i lăsat în pace de cei cu colectivizarea, a scos tunul în bătătură, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot! Dacă-l întreb, cred că nici acum nu știe prea bine sensul cuvîntului. În esență, Theo a rămas un necioplit. Maria putea să facă din el..., dar nu s-a ostenit deloc; a intrat în căsnicie cu o indiferență vecină cu ura împotriva lui și n-a vrut să lase de la ea niciodată. De ce a ținut totuși s-o treacă pe Doina pe numele ei? După ce taică-su a fost închis, ea a devenit ciudată..., și-a vîndut brățara, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o ajute să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
glasul ei ca un ordin, dar cu o inflexiune de mare tandrețe. Să nu îndrăznești să te retragi înainte de-a termina că te omor! completează vocea femeii, ai cărei ochi s-au adîncit în ai bărbatului, ca o rugăminte vecină cu implorarea, pe care Mihai a mai cunoscut-o doar o dată, sub brazii din Poiană, prima oară, cînd s-a oprit și a întrebat-o pe tînăra aceea gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei și-i face plutonierului un semn discret spre cursă: Unul pirpiriu, cu pălăriuță, vine din închisoare, s-a dus în satul vecin și a furat... Calm, milițianul mai face un pus către cursă și rămîne cu mîinile la spate, lovind cu pulpa piciorului bastonul de cauciuc în timp ce ochii lui caută un om mic, cu pălăriuță. Ascultă ce-ți spun, ai o coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atragerea de investiții străine, în aceste zone a fost constituită o structură industrială modernă, bazată pe sectoarele tehnologiilor înalte. Astăzi, zonele respective au o importanță majoră în dezvoltarea relațiilor economice și comerciale din orașele unde se află și în regiunile vecine. În anul 1988, guvernul chinez a aprobat în cele 14 orașe deschise de pe litoral 14 zone de dezvoltare economică și tehnologică de stat. Până în august 2013, au fost înființate în fiecare provincie din China zone de dezvoltare economică și tehnologică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
noastre, în rândul ambelor naționalități. În secolul al VII-lea, Tibetul era condus de regele Songtsän Gampo, fondatorul Regatului Tibetan. Pentru a stabili relații de prietenie cu dinastia Tang și a avea acces la tehnica și cultura avansată a țării vecine, Songtsän Gampo își propune să ceară mâna prințesei Wencheng. Ministrul Mgar stong-btsan yul-srung, trimis cu daruri să ceară mâna prințesei, ajunge la Chang'an, astăzi orașul Xi'an, capitala dinastiei Tang. Acolo, află că nu este singurul trimis în acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să ceară mâna prințesei Wencheng. Ministrul Mgar stong-btsan yul-srung, trimis cu daruri să ceară mâna prințesei, ajunge la Chang'an, astăzi orașul Xi'an, capitala dinastiei Tang. Acolo, află că nu este singurul trimis în acest scop, alte câteva țări vecine imperiului Tang trimiseră, de asemenea, soli pentru a o peți pe prințesă. Împăratul Taizong decide să-i supună unui examen de inteligență pe trimișii diferitelor țări, pentru a-l alege pe viitorul ginere, așa că a pregătit trei întrebări. Cel care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și a basoreliefurilor certifică prezența în orașele din sud a comunităților hinduse, musulmane sau creștine. În perioada dinastiilor Tang, Song si Yuan, China era țara cea mai puternică din lume. Economia și cultura au reprezentat o atracție deosebită pentru țările vecine. În această perioadă, contactele reciproce ale diplomaților, oamenilor de afaceri și cercetătorilor din Orient și Occident erau mult mai frecvente decât în dinastiile din trecut. Dinastia Yuan avea legături strânse cu Japonia și țările din sud-estul Asiei. Cele trei mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ani. Caracterele chinezești aparțin categoriei hieroglifelor. Din totalul acestora, uzuală e folosirea unui număr de 3.000. Acestea pot forma locuțiuni de cuvinte, expresii, iar combinate, formează propoziții. Caracterele chinezești au influențat și forma și evoluția scrisului în țările vecine. Caracterele din Japonia, Vietnam și din cele două state coreene au fost create pe baza celor chinezești. Acele de os și podoabele folosite de sinantropi În urmă cu 50000 de ani, în paleolitic, oamenii se pricepeau deja să confecționeze și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
adevăr. Aceasta spune că în secolul al V-lea î.e.n. existau pe teritoriul Chinei mai multe state mici. Între acestea au fost mereu războaie de expansiune. De aceea, istoricii au numit acest interval de timp, Perioada Statelor Combatante. Între regatele vecine Zhao și Wei a fost încheiată o alianță. Pentru ca aceasta să aibă garanții puternice, cele două state au decis să facă un schimb de ostatici. Regele din Wei l-a trimis pe unul din fiii lui în capitala statului Zhao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
urmare, i se cuvine a doua piersică. Suveranul socoti că are dreptate și îi oferi a doua piersică. Al treilea oștean, Tian Kaiqiang, se aprinse de furie și îi reaminti regelui că el a învins în luptă, aproape singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
adus pe furiș pe Sun Bin în statul lui. În secolul al IV-lea î.e.n., statul Wei a fost primul care a trecut la reforma politică și militară. Devenind tot mai puternic, Wei a anexat unul după altul câteva state vecine mai mici. În acea vreme, la fel de puternice ca Wei erau și statele Qi și Qin, unul la est, celălalt la vest de Wei. Printre statele mici care se învecinau cu Wei, era și statul Zhao. În anul 368 î.e.n., cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
era un stat puternic din sudul Chinei care între timp a anexat mai multe principate. După ce regele Zhao a urcat pe tron în anul 516 î.e.n., puterea statului Chu a slăbit treptat datorită corupției și a conflictelor armate cu statele vecine. În 512 î.e.n., după ce a anihilat două state mai mici dependente de Chu, regele Helü a decis să-l atace și pe acesta din urmă. Sun Wu era de părere că statul Chu avea o suprafață și o populație mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În fața armatei statului Chu, de câteva ori mai numeroasă decât armata proprie, Sun Wu a decis să adopte tactica atacului-fulger. A selectat câteva mii de ostași bine pregătiți și le-a ordonat să plece în marș forțat spre frontiera statului vecin. Surprins de veste, regele statului Chu a dat dispoziție ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune inamicului. La Baiju, cele două oștiri s-au angajat într-o bătălie decisivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de grotă“, de a se strecura (ca o pisică, ca un linx) până în baia apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de unghii aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]