995 matches
-
Prea Sfințite" etc., plasarea mesajului într-o anumită paradigmă/ideologie, temele de discuție cu sau fără referire la probleme "sensibile" de ordin social, politic, religios etc.; de exemplu, "Mai bine nu discutăm politică...", spune locutorul atunci când reacția interlocutorului este mai vehementă decât și-ar fi dorit). (c8) Variabilele de ordin instituțional sunt relevante, în contextul lucrării de față, cu precădere prin prisma particularizărilor pe care le implică, în general, comunicarea didactică/educațională. Pentru comunicarea interpersonală, contextul instituțional devine operațional prin rolurile
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ci presupun și puternice componente afective. Cu cât o valoare este mai puternic înrădăcinată, cu atât ea ocupă un loc central în sistem și cu atât este trăită mai intens, luată în serios, suscită mai multe emoții și mobilizează energii vehemente. Există valori pentru care oamenii își sacrifică viața. Modul de organizare al unui sistem de valori variază de la o cultură la alta. Logica sa internă nu se supune mereu acelorași reguli. Această divergență este, dealtfel, motivul principal de neînțelegere între
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în mai multe ore de curs - anul școlar să fie mai lung, iar lecțiile să fie maiscurte. Din păcate, această concepție nu încurajează căutarea unor noi modalități de creștere a eficienței metodelor de predare. De fapt, a existat o respingere vehementă din partea comunității educaționale de a fi revizuite metodele de predare. Skinner observa acest lucru în 1984 și nu s-au schimbat prea multe de atunci. Sigfried Engelmann, profesor la Universitatea din Oregon, a scris cartea War Against the School’s
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cu statele industrializate, precum și semnificația gaitsu. După cum s-a menționat, acest fapt este vizibil în relațiile comerciale ale Japoniei cu Occidentul în anii 1990. Situația s-a agravat în timpul crizei financiare est-asiatice, când presiunile externe dinspre SUA au cauzat critici vehemente, înainte ca Japonia să cedeze în favoarea reformei. Acest tipar nu caracterizează relația de cooperare anticipată de instituționaliști. De asemenea, argumentele instituționaliste au de suferit din cauza limitării provocate de faptul că strategiile de ajutor și investiții ale Japoniei sunt puternic bilaterale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Românul literar”, „Românul politic și literar”. R.l. atacă virulent „Sămănătorul” și mai ales pe N. Iorga (Caion și Ioan Tanoviceanu în „Iorgaidele”) și promovează, în revanșă, mai ales traduceri din literatura franceză modernă (Alphonse Daudet, Paul Claudel, Jean Moréas). Spiritul vehement polemic al lui Caion se temperează temporar odată cu venirea la conducere a lui A.D. Xenopol, care nu tolerează violența de limbaj și atacul la persoană. Rubricile permanente sunt „Note critice”, susținute de Caion și uneori de A.D. Xenopol, „Cronica revistelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu zonele înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor sale cu Russell - perioada prieteniei lor intelectuale - asemenea convingeri se exprimau atât prin admirație, cât și prin dezacord vehement. În Principia mathematica, lucrarea lui Russell și Whitehead, pe care o numea „the big book“, Wittgenstein percepea o frumusețe de același gen cu cea a muzicii clasice. O frumusețe care s-ar pierde - spunea el - dacă lucrarea ar conține fie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
își gestioneze relațiile în mod civilizat și democratic. Media și violența În contextul grevei generale violența a fost percepută în primul rând ca o caracteristică a dezbaterilor politice ce seamănă cu un "soi de bârfă la vedere" orchestrată de "analiști vehemenți și violenți". Să apelăm la original. Este inimaginabil cum MASS-MEDIA reușește să întrețină această violență zilnic, exploatând atât evenimente politice (pe care le-a creat în mare măsură, purtând vorba de la un politician la altul, într-un soi de bârfă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
, revistă apărută la Galați, lunar, între 15 noiembrie 1905 și 15 martie 1906, apoi la București, săptămânal, între 1 februarie și 28 septembrie 1920, sub conducerea lui H. Sanielevici. C. n. formulează, în primul număr, un vehement protest antisămănătorist: „Sunt patru ani de când a apărut «Sămănătorul», cu menirea de a înlocui literatura romantică și romantică-decadentă de mai înainte, printr-o nouă literatură, sănătoasă, morală și cu adevărat românească. Azi, toți oamenii de bun-simț recunosc că leacul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
orchestrate sistematic în contra celor care susțin autonomia esteticului. Aflăm această teamă și antipatie aproape egal răspîndită printre ideologiile de Dreapta, de Stînga sau de Centru. Din războiul în contra formalismului estetic sînt luați ca repere Nietzsche și Dilthey, primul un antiformalist vehement, al doilea un echilibrat formalist: "Marea diferență dintre Dilthey și Nietzsche, subliniată de filosoful comparatist, e că primul, spre deosebire de al doilea, a refuzat orice tiranie a arbitrariului, cerînd o răbdătoare și meticuloasă cercetare a detaliilor istorice, impregnată de efortul de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dezvoltării. Ele au în comun o viziune asupra schimbării sociale ca un proces ce are un sens, o direcție și o logică internă. Însă această idee că istoria își urmează cursul ei, predestinat, către niște scopuri prestabilite, a stârnit critici vehemente, care au dus la impunerea unui nou mod de conceptualizare a schimbării sociale, bazat pe ideea că schimbarea nu înseamnă în mod obligatoriu dezvoltare și progres. Patru mari critici ai perspectivei dezvoltării asupra schimbării sociale sunt Karl Popper (1996), Robert
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
juristului, publicistului și omului politic Nicolae Titulescu. Era, de fapt, un spirit fin, cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voință fermă, luptător, rezistent și muncitor. S-a impus ca maestru neîntrecut al elocinței, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect a patru limbi străine, cu credință nestrămutată în monarhie, libertate și unitate națională, cu convingeri idealiste, dar și observator atent al proceselor din viața politică
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
găsesc la nivelul orizontului lor decât foarte puține satisfacții, ceea ce Îi obligă să Își ridice privirea și să perceapă obiectele dintr-o perspectivă ascendentă, ajungânduse astfel la o percepție neadecvată a verticalei. Experimentul propus este un exemplu elocvent al reacției vehemente a copilului față de mediul creat de adulți pentru ei, demascând astfel marginalizarea nevoilor lor reale. Copiilor lear plăcea să trăiască În spații complexe, cu caracter și bogate În forme, ei dând o formă fiecărui spațiu În funcție de activitatea pe care o
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
de la Roma pe tema creșterii economice. Ați pregătit această întîlnire cu Aurelio Peccei. J.R. Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma, mort acum cîțiva ani, era un mare industriaș italian. Primele lucrări ale Clubului de Roma au suscitat în 1972 proteste vehemente, deoarece textul Clubului de la Roma a fost confundat mai mult sau mai puțin voluntar cu un alt text ce preconiza "creșterea zero". Clubul de la Roma scotea în evidență limitele întîlnite de evoluția planetară așa cum se realiza ea atunci: limitele impu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
e o imagine simpatică a unei vârste mai tinere, însă îndepărtată, ireală, pierdută în negurile amintirii." Cei mai mulți foloseau împortivă-mi o altă noțiune, care prin falsificare a luat, în critică, un înțeles peiorativ. Afirmau că judecățile mele sunt "subiective". Atât de vehementă devenise această acuzare, încît și prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceluiași (Canarul mizantropului) sunt corecte și cântă, cu mult din Traian Demetrescu, viața proletară, în profesii ce formează pitorescul provinciilor (dogari, tăietori de lemne). Radu Cosmin vede Bucureștii ca o Sodomă în romanul Babylon și veștejește societatea română în satire vehemente, fără valoare. Horia Furtună a scris poeme multicolore în tradiția Macedonski. Balada lunii, cea mai remarcată, e o desfășurare de decoruri selenare în genul feeric și de calambururi de imagini, agreabile: În straie albe de hermină Și că pădurea fermecată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
juristului, publicistului și omului politic Nicolae Titulescu. Era, de fapt, un spirit fin, cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voința fermă, luptător, rezistent și muncitor. S-a impus că maestru neîntrecut al elocintei, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect a patru limbi străine, cu credința nestrămutata în monarhie, libertate și unitate națională, cu convingeri idealiste, dar și observator atent al proceselor din viața politică
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
numărul uriaș de tomuri scrise și prin multiplicitatea preocupărilor. Totuși imensa operă e ocupată mai mult cu personalitatea și omul va trăi mai ales la modul eroilor din istorii și în măsura în care va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din ce în ce mai vehemente, în fond de puțină importanță. Este foarte adevărat că N. Iorga citează uneori din memorie (așa făceau și vechii erudiți), că uneori se obstinează a nu corecta greșeli evidente, că adoptă părerea cea mai puțin probabilă, pentru a o evita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
creației eminesciene, dar tot el este cel care determină, prin aprecierile pe care le face, apariția primelor atacuri la adresa poetului, în paginile Columnei lui Traian, Românului, Revistei contemporane ș.a. Generația detractorilor, supranumită și "generația Grama", îi are printre cei mai vehemenți critici pe călugărul Alex. Grama 178 care, interesat de valoarea etică a unei opere, vede în Eminescu un exemplu de valorificare în cadrul unei confrerii literare (Junimea), care caută să impună opțiunile sale lumii întregi. Dacă Eminescu poetul se bucură încă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poetului. Tendința de demitizare, specifică postmodernismului, conduce la afirmații dure la adresa cărturarilor români, începând cu Eminescu și continuând cu Iorga, Eliade și Noica, catalogați "incorecți politic" și acuzați de toate tarele nației române. Referindu-se la unul dintre cei mai vehemenți detractori ai operei eminesciene, Theodor Codreanu afirmă: "teza centrală a "corectitudinii" culiene e că "mintea bolnavă" a lui Eminescu e vinovată de tot ce-a fost mai rău în istoria țării vreme de mai bine de un veac: antisemitismul, naționalismul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin apariția la București a ziarului Concordia, înlocuit în cursul aceluiași an de Românul. Gazeta liberală, condusă de C.A. Rosetti, cel care va deveni mai târziu unul dintre principalii parteneri de polemică ai lui Eminescu, se distinge prin tonul vehement, prin mărturisirea obiectivelor editoriale, sugerate încă din articolul-program al revistei: La lucru, frați români! Să ne suim cu mintea mai presus de sfera cea strâmtă a patimilor individuale și, ridicând în inima noastră un templu patriei și libertății, să pășim
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Timpului, când Eminescu ajunge în atenția colegilor de breaslă și a publicului cititor printr-un discurs jurnalistic inedit, expresie a libertății de gândire și a refuzului oricăror bariere ideologice. Gazetarul se impune în presa vremii drept unul dintre cei mai vehemenți adversari ai clasei politice românești, evidențiindu-se prin ușurința cu care tratează teme dintre cele mai variate și prin soliditatea discursului ergumentativ. Paradigma publicisticii eminesciene marchează aptitudinea gazetarului de a impune un model discursiv în presa vremii, contribuind decisiv la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a se adapta la specificul țărilor în care se stabilesc, precum și natura îndeletnicirilor economice, trebuie să subliniem că, de cele mai multe ori, judecățile de acest gen au fost influențate de orizontul ideologic al interpreților. Printre cei care formulează cele mai vehemente critici la adresa poetului, se numără și Zigu Ornea 281, editor, critic, istoric literar, publicist și scriitor român de origine evreiască, care dedică o mare parte din activitatea sa identificării unor tendințe antisemite în creația scriitorilor români. Apreciind că antisemitismul lui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui om ar merita într-adevăr acel nume pe care călugării-l dădeau în evul mediu logicii lui Aristotel: medicamentum mentis"305. Tonul vehement vizează în primul rând imperfecțiunile de formă din articolele colegilor de breaslă, carențe care trădează întotdeauna, potrivit gazetarului, viciul de conținut. De multe ori, eroarea este intenționată, mizând pe capacitatea de manipulare și pe ignoranța publicului cititor. Lipsa de cultură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
guvernele, partidele politice, instituțiile statului, ministerele și prefecturile, toate intră în câmpul de observație al analistului politic. Fără a se limita la relatarea stărilor de fapt, Eminescu realizează o analiză critică a realităților sociale și politice din țară, formulând acuze vehemente la adresa administrației românești în articole precum: "Icoane vechi și icoane nouă", din decembrie 1877, "Studii asupra situației", din februarie 1880, și "Patologia societății noastre", din ianuarie 1881. "A administra? se întreabă gazetarul într-unul din studiile sale. Dar întrebatu-s
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]