1,900 matches
-
înghițitură. - Dar asta? Fortunatus et ille qui deos novit agrestes. " Fericit și acela care cunoaște pe zeii agrești!" În chipul acesta decurgea deșteptarea lui Suflețel, care avea totdeodată sub ochi o copie în mărime naturală a unui basorelief reprezentând pe Venera ieșind din unde, Aphrodita Pontia, lipită într-un perete. În sufletul lui Suflețel stăpâneau în aceste clipe numai sublimul și metafizicul, prezentul îl dezgusta. Pe la orele nouă aproximativ, Suflețel îmbrăca o altă cămașă, din aceeași pânză țărănească, și punea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indiciu că este nevoie ca americanii și alte puteri asemenea lor să găsească modalități mai bune prin care să propage puterea blândă în sprijinul moderaților. Bisericile și sinagogile pot juca un rol semnificativ în privința moderaților. Profetul Avraam reprezintă o personalitate venerată de toate trei religiile, astfel că ideea unui dialog în spiritul lui Avraam între musulmani, creștini și evrei poate fi un exemplu pentru modul în care actorii neguvernamentali își pot exercita puterea blândă și pot construi punți pentru înțelegere. Statele Unite
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
sinaxarului din Lunea Duhului Sfănt, în cele nouă zile dintre Înălțare și Cincizecime, fiecare dintre cele nouă cete îngerești slăvește umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Într-una dintre omiliile sale, Sfăntul Grigorie Palama precizează astfel unul dintre țelurile Întrupării: “A venera trupul, așa încăt duhurile orgolioase să nu aibă îndrăzneala de a crede că sunt mai de preț decăt omul”. Acest text de o rară consistență înalță un imn neașteptat spiritului creator al omului. Dintr-o perspectivă încărcată de autoritatea tradiției
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
în viața privată, în orășelul Ocna, el ne da exemplul vieței celei mai modeste, deși avea dreptul la onorile cele mai mari. Însemnat ca om de litere ca și ca om de stat, nici un român n-a fost reprezentat și venerat ca și dânsul și nici o pierdere nu atinge poporul nostru în mod așa de crud ca pierderea lui Constantin Negri. · Soarele frumos de toamnă care a luminat sărbarea de tânguire pentru pământul nostru și pentru amintirea lui Grigorie Vodă, același
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de a se destăinui, este delicat, sensibil, plin de compasiune. Naratorul își ascunde voit cunoștințele pentru a-l lăsa pe partenerul său să povestească. Cavalerul se întoarce în trecut, evocând propria tinerețe: de când își aduce aminte, mărturisește că l-a venerat pe zeul iubirii ca pe un senior al său și și-a pus inima la dispoziția acestuia („Dar adevărul e că-n gând/ Aveam Iubirea-n primul rând”643). Dragostea era pentru el, în acele zile ale tinereții, un simplu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumos vis pe care l-au avut. Dar este bine să-i Îndemnăm să aspire și mai sus dacă vor să aibă o viziune realistă asupra divinității și să-i poată contempla esența, continuând totodată să Îi cinstească imaginea și venerând ideea de fecunditate care Îi este asociată. În măsura În care o substanță perceptibilă și variabilă poate să realizeze acest lucru pentru o alta, spirituală și stabilă, imaginea soarelui este și ea Întru câtva o reflecție, ca Într-o oglindă luminoasă, a bunătății
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
așa, dintre zei și oameni. Și ele la rândul lor sunt supuse suferințelor care Îi Încearcă pe muritori, precum și vicisitudinilor fatalității. Este corect așadar, urmând cutuma strămoșilor pe care Îi considerăm «demoni», să le păstrăm această denumire și să-i venerăm ca atare. 13. Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate, prietenul lui Platon, propunea exemplul triunghiurilor; ( D) divinitatea o asimila cu triunghiul echilateral, umanitatea, cu cel scalen, iar pe demoni cu triunghiul isoscel. Primul are toate laturile egale, al doilea inegale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
față de Uranos 1. Cultul acestor divinități a pierdut din importanță la noi, iar pe alocuri a și dispărut cu desăvârșire când ei au fost transferați Într-o altă lume2. După câte am mai aflat, solymii 3, vecini cu lycienii, Îl venerau pe Chronos mai mult decât oricarealt popor. Dar, când acesta Îi ucise pe conducătorii lor șarchegetaiț 4, pe Arsalos, pe Drysos și pe Trosobios, a fugit pentru a rătăci de colo până colo șnu se știe pe undeț. Ei nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
popor. Dar, când acesta Îi ucise pe conducătorii lor șarchegetaiț 4, pe Arsalos, pe Drysos și pe Trosobios, a fugit pentru a rătăci de colo până colo șnu se știe pe undeț. Ei nu au Încetat de a-l mai venera, iar lui Arsalos și celorlalți doi li se dădu porecla de «zeii aspri». Sub numele lor lycienii pun toate imprecațiile ce le fac, fie publice, fie acasă. (E) În povestirile mitice poți găsi multe trăsături asemenea cu acestea. Dacă noi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de a se destăinui, este delicat, sensibil, plin de compasiune. Naratorul își ascunde voit cunoștințele pentru a-l lăsa pe partenerul său să povestească. Cavalerul se întoarce în trecut, evocând propria tinerețe: de când își aduce aminte, mărturisește că l-a venerat pe zeul iubirii ca pe un senior al său și și-a pus inima la dispoziția acestuia („Dar adevărul e că-n gând/ Aveam Iubirea-n primul rând”643). Dragostea era pentru el, în acele zile ale tinereții, un simplu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prețurilor a fost dezvoltată, în continuare, de David Ricardo - care a elaborat un adevărat tratat asupra valorii ca substanță comună a mărfurilor și a surprins aspecte esențiale ale formării prețurilor.<footnote Ibidem. footnote> Pe măsura dezvoltării economiei de schimb<footnote Venera Cristina Rîndașu, Economia comerțului, Editura Mirton, Timișoara, 2005, p. 78. footnote>, funcția universală de exprimare a valorii de schimb a fost preluată de monedă, aceasta măsurând acel „ceva” existent în toate bunurile supuse tranzacțiilor bilaterale de piață. „Prețul - remarcă R.
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
puternic a fost socotit stejarul. Se are aici În vedere nu soiul concret, ci arborele În general, „copacul vieții”. După reprezentările vechilor slavi, În copaci se află Închisă o forță universală pe care o numim astăzi forța vitală. Arborii-stejari erau venerați, la umbra lor străbunii noștri hotărau asupra tuturor problemelor obștii, Înfăptuiau judecata și Îndeplineau ritualurile, crezând cu sfințenie că tot ce se petrece sub stejar este prezis și insuflat de sus, de la Divinitate. Totuși, astăzi, nu se știe de ce, puțini
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de a alege femei ca protagoniști ai operei sale. Hadrian, Zenon, Alexis și Nathanaël: toți sunt bărbați. Protagoniștii marilor sale eseuri didactice sunt bărbați: Michelangelo, Dürer, Ruysdeal, Piranesi Iluministul, Thomas Mann, romanii eroici și alții. Autorii pe care i-a venerat (Euripide, Pindar) și scriitorii pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-a urmărit și reconstituit în memoriile despre originile sale aristocratice (Amintiri pioase
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca fiindu-i inferiori din punct de vedere intelectual. Este adevărat că în general se înțelegea mai bine cu femeile decât cu bărbații și, deși a avut mulți prieteni bărbați, aceștia erau în general adulatorii care, chipurile, veneau să o venereze în templul ei. Dar opinia celor ce susțin mizantropia ei este în mare măsură falsă, ca și mitul izolării. Mai mult, duritatea ei își are originea în disciplina ei de scriitor. Lucra în conformitate cu un grafic și dispunea de o putere
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
deja suferind, își luase o a treia soție, o englezoaică. Era sentimentală și convențională, așa cum numai cineva din rândurile clasei de mijloc britanice poate fi, dar ținea la el cu devotament... acea englezoaică care îl considera pe Dickens obișnuit și venera familiile integre din romanele lui Galsworthy, credea în reconcilierile dintre rudele apropiate. La fel ca mulți britanici cu venituri modeste din acele timpuri, petrecuse un număr de ani locuind în pensiuni familiale de pe continent, în principal în Belgia. Arhive ale
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
care se numea "modernă". Mai important, ea deja descoperise toate temele pe care le va explora în următorii 60 de ani. Ceea ce rămânea era să afle cine era. Marguerite știa că fusese formată ca o clasicistă: un artist care îi venerează pe antici pentru realizările lor. Ar fi fost în stare să explice de ce nu există alți poeți mai mari decât Eschil și Pindar, dramaturgi mai mari decât Sofocle și Euripide, istorici mai desăvârșiți decât Herodot și Tucidide, chiar dacă îi lipsea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
al morții, al pământului și al soarelui. Nu doar imaginea sa frumoasă specifică cultului elenist, care exprima o prezență nobilă și o bunătate săritoare amintea de Zeus și de Asclepius, ci întreaga sa ființă făcea din el un ajutător foarte venerat în cele materiale și morale, făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se va oferi izbăvirea. În aceste cuvinte întâlnim promisiunea unei mântuiri, temă de altfel decisivă pentru aderarea la un cult ale cărui caracteristici orgiastice nu erau total străine unui grec, dacă ținem cont de procedeele de odinioară prin care fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu le-a atras prea mulți simpatizanți, iar comedia greacă nu a pierdut ocazia de a-i ironiza sacerdoții Cybelei, care cutreierau țara propagând cultul acesteia. Tot un caracter extatic prezenta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puternică în perioada elenistică, îndeosebi în religia populară, chiar dacă nu i-a lipsit și adeziunile din partea claselor superioare și culte. Miracolul cel mai adesea invocat era cel al redobândirii sănătății. Era cerut din partea zeului Asclepius, care în perioada elenistă era venerat ca niciodată până atunci. Din simbolul medicului și semizeului care vindeca bolnavii a devenit ajutătorul umanității aflate în strâmtoare, salvatorul tuturor. Era îndeajuns să se fi construit vreun templu de o anumită mărime în cinstea sa pentru a deveni în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
analizând efectele benefice în favoarea creștinismului, prin formarea Imperiului, îi aprobau puterea și îi doreau viață lungă: Creștinul nu este dușmanul cuiva, și nicidecum al împăratului: el știe că acesta a fost ales de Dumnezeu, și de aceea îl iubește, îl venerează și îl cinstește, și vrea ca să fie teafăr cu tot Imperiul roman, până când va exista lumea. Cert este că, va exista pentru multă vreme. 2. Serviciul militar în izvoarele patristice În paginile scriitorilor creștini latini și greci din primele secole
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe ostașii lui Cristos în păstrarea răbdării și pentru a-i întări în mărturia credinței. Unii soldații creștini aveau posibilitatea să pătrundă și să înainteze prin temnițe, pentru a putea vorbi cu cei condamnați pentru credința creștină: La Milano este venerat martirul Victor, care adesea îi elibera pe cei condamnați din închisoare și permitea ca cei închiși să plece liberi. Un alt caz de conștiință era misiunea unor soldați de a elibera fecioarele creștine din lupanare, la care erau condamnate de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit opiniei comune era ateu oricine nu venera divinitățile Romei și era considerat dușman al Imperiului și tulburător al ordinii stabilite; a fi dușmanul Romei însemna a fi dușmanul zeilor care o protejau. Pe de o parte, considera soldații creștini atei asemenea opiniei publice, deoarece i-a văzut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după cum ne cheamă. Nu ne mai reține fără rost. Astăzi credința noastră se împlinește în Cristos. Trimite-ne, așadar, să-l vedem degrabă pe cel Răstignit, pe care nu încetați să-l huliți cu gura voastră nelegiuită, pe când noi îl venerăm și-l adorăm“. La auzul acestor cuvinte guvernatorul a spus: „Iată, voind să vin în întâmpinarea dorințelor voastre, vă trimit la moarte“. Atunci Marcianus a spus: „Te rugăm, trimite-ne cât mai degrabă, spre cinstea împăraților. Te implorăm să o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
brațelor l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni și unii soldații din prezidiul orașului l-au înmormântat nu departe de Rodan. Minunile sale, așa cum se cer prin rugăciuni, așa se și experimentează prin beneficii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tăia în bucăți trupurile persoanelor urâte de el peste măsură, aruncând peștilor membrele lor; poruncea ca cei mai mulți dintre cei condamnați să fie înecați în largul mării, pentru ca trupurile lor să nu mai poată fi recuperate niciodată de creștini și nici venerate de către aceștia. Creștinii nevizați direct de decretul lui Licinius, nu au voit să se supună unui împărat care deși nu a îmbrățișat niciodată creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]