3,381 matches
-
se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din urmă, bărbatul fusese alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din jurul Parcului și prin West Side, cu terenurile lui virane și pasajele lui subterane. Străzile își continuau desfășurarea meticulos elaborată. Mă așteptam să dau peste un complex sportiv sau o sală de sport sau peste unul din acele dreptunghiuri de verdeață umbroasă care te iau prin surpindere pe străzile Londrei. „Iar ai dat-o-n bară“, mi-am spus eu când am ajuns în dreptul clădirii care îmi fusese menționată de Fielding. Era un zgârie-nori ai cărui pereți de sticlă se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câteva încercări și am fost tot mai sigur că era imposibil. În prima zi, după o oră de nemișcare pe Lexington, șoferul a traversat Park-ul ca să-și încerce norocul pe anarhicele bulevarde din West Side. Când Guyland a remarca verdeața, sau lipsa betoanelor (cam la jumătatea drumului), s-a oprit brusc în mijlocul unor bolboroseli, ridicând un pumn încordat și tremurător. — S-a întâmplat ceva, Lorne? am întrebat eu. Dar Lorne rămase încordat. — Trage pe dreapta, mârâi el, scuipă el, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ceapă, de morcovi, de salată. Pusesem și cartofi și mă uitam cum le e starea. Am trecut și lângă gardul de la șosea. Aveam acolo țelină, pătrunjel, rămas din toamnă, un strat de mărar, știi cum sunt eu la ciorbe, verdețuri multe, pumnul de verdeață. Nu mai e gardul ăla de plasă pe care îl știi. Am făcut unul din fier forjat, artistic. Mai spre vale, aveam liliac și straturi de lalele. Înfloriseră toate și mă minunam de minunea lor. Minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de salată. Pusesem și cartofi și mă uitam cum le e starea. Am trecut și lângă gardul de la șosea. Aveam acolo țelină, pătrunjel, rămas din toamnă, un strat de mărar, știi cum sunt eu la ciorbe, verdețuri multe, pumnul de verdeață. Nu mai e gardul ăla de plasă pe care îl știi. Am făcut unul din fier forjat, artistic. Mai spre vale, aveam liliac și straturi de lalele. Înfloriseră toate și mă minunam de minunea lor. Minune de la Dumnezeu, simțeam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și s-arată drăgălași! Ce razbat prin frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
nevinovat o învălui în lumea viselor. Atunci, tatăl le sărută părintește pe frunte, apoi ridică mâna dreaptă făcând o închinăciune asupra lor, lăsându-le somnul în ocrotirea Tatălui Ceresc. Greierașul Tăcerea serii își așternea încet-încet vălul peste curtea inundată de verdeață. Căldura zilei se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise cu grijă amintirea acelei îmbrățișări, amintire menită să vindece sufletul de om mare de mai târziu. Bunicul Soarele răsărise la orizont, revărsându-și razele peste curtea inundată de verdeață și flori. Ascunsă între pomi, o casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
arșiță. Dar când să-i bage înapoi la locul lor, porcii nicăieri! Îi găsi în grădină, uitase poarta deschisă când fusese după corcodușe. Îi băgă la locul lor, cam greu, pentru că nu voiau să mai plece de acolo, dăduseră de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia, mai bine să repare ea ce se mai poate repara. Luă o sapă și începu să sape cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ce iarbă frumoasă și cu frunza grasă, numai bună ca hrană pentru animale. Oare ce-o fi, mohor? Și începu să smulgă cu spor, să dea la porci și la rățuște, care stăteau închise și nu aveau de unde să mănânce verdeață. Când termină, privi spre parcela de pământ pe care o muncise din greu și i se păru că firele de roșii erau cam rare și răzlețe. Ce să facă ea să nu mai pară locul așa de pustiu? Luă un
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ciorchinii lâncezi, galbeni și violeți ai salcâmilor târâtori, sau de cine știe ce alte bizare roade ale grimpantelor delicate. Viziuni de case după care te întorceai la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și flori, cii un decor, în fața cărora trecătorii, pe care nu îi zorea goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
țîțele mele. 14. Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi. 15. Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! 16. Ce frumos ești, prea iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! 17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sunt pardoselile noastre. $2 1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. 2. Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. 3. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
împărătesele și țiitoarele de asemenea o laudă. 10. " Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor? 11. M-am coborît în grădina cu nuci, să văd verdeața din vale, să văd dacă a înmugurit via și dacă au înflorit rodiile. 12. Dar fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus la carăle poporului unui om ales. 13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
îl stârnește, pentru că lasă să-i scape un geamăt. — Fantastic, murmură el. — Da, domnule. — Vino cu mine la Casa Alpină unde sper să descoperim că doamna Dodd e pe punctul de a servi ceaiul. Își croiesc drum prin masa de verdeață. Peste tot, orhidee aliniate în plantatori, atârnând din coșuri, răsucindu-se peste butuci, dispozitive artistice din sârmă și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O singură privire, Orhideea, și nu vei mai fi niciodată o persoană obișnuită. Într-o seară, merg acasă la Fann Sora cea Mare pentru cină. Aprind focul în cămin și îi spăl hainele în timp ce ea gătește. Mâncăm găluște umplute cu verdețuri și soia. După aceea, îi servesc ceaiul și îi pregătesc pipa. Mulțumită, îmi zice că e gata să-mi spună alte istorisiri. Stăm până seara târziu. Fann Sora cea Mare își amintește de vremea petrecută cu prima sa stăpână, împărăteasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrîngerea? ... Era o luptă de copii, pe un câmp plin de verdeață, idilic. Dar de atunci mi-a rămas un reflex: nu mai pot intra într-o luptă în care adversarul, la un moment dat, începe să dea semne că inventivitatea lui în a evita înfrîngerea nu va ocoli nici maimuțăreala și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au devenit o piedică în calea randamentului în agricultură! Colosal! Și acest lucru aiuritor s-a și realizat în S.U.A. și Belgia. Cum adică, doar 5% din populația unei țări să asigure restului alimentele de tot felul, hrana vitală, fructele, verdețurile, laptele, carnea, ouăle? Dar albinele? Prin ce fel de flori și pomi fructiferi or să alerge să-și caute polenul și cine o să aibă grijă de ele în toate anotimpurile anului? Dar omizile? Cine o să mai curețe pomii de ele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prea înțelept ca să schimbe firea: el dă leului legea sîngelui iar omului legea iubirii. - Domnu’ pictor, mata ai moșie. - N-aș zice. Răzeșia nu-i o avere. - Mă rog. Ai moșie care valorează. Nu bani, nu avere. Ai aer, ai verdeață. Trăiești omenește. Omenește vrem să trăim și noi. Cînd vii la noi, în Broscărie, ce vezi? Asta-i viață?!... Ar mai fi iarna cum ar fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărbune! Primăvara În sfârșit s-a arătat Soarele mult așteptat! Și din cer acum coboară Domnișoara Primăvara, Prin văzduh venind din țări, Zburând zile peste mări, Apar păsări călătoare Ciripind peste ogoare, Totul este plin de viață... Peste tot numai verdeață. Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar! Vara ne oferă-n dar O vacanță foarte lungă, De jucat să ne ajungă. Soarele, de sus lucește Pământul îl încălzește, Iar noi ne vom
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
răsunau înalte și joase, unul după altul. Militarii, care nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de zece luptători, porni imediat spre tabăra principală de pe Muntele Nakao. Drumul recent construit între Muntele Yukiichi și tabăra principală de la Nakao avea cam patru metri lățime și șerpuia pe o distanță de două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era înconjurată de câteva palisade. De fiecare dată când Genba se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]