9,864 matches
-
ladă cu bere. Pe mine m-a pus să închid ochii, a prelungit starea de suspans, ca la circ, apoi m-am trezit cu Lord în brațe. Era tare frumos, maro cu pete albe, cu un botic umed și ochi veseli. Cățeluș, v-ați dat seama, atunci când sunt mici toți cățeii sunt simpatici. Pe urmă se mai schimbă. Și nu neapărat în bine.Ca și oamenii. Într-o zi, am fost cu el la râu, stăteam pe atunci la marginea orașului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
au întrebat nimic despre Lord. Eu le-am spus că a văzut o cățea și a fugit de i-au sfârâit labele. Tata a râs și a dat cu pumnul în masă - tot timpul râdea, n-am văzut om mai vesel și nici nu cred că o să mai văd, câte zile oi avea -, cică femeia ridică coada, tu-le muma-n cur de curve, nici nu am înțeles atunci ce-a vrut să spună. Pe urmă am înțeles, dar după niște
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât de apropiați Încât acesteia din urmă i se dădu voie să-și facă cuibul chiar sub streașina palatului. Împaratul deschidea gemul și câteodată o lăsă să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât de apropiați Încât acesteia din urmă i se dădu voie să-și facă cuibul chiar sub streașina palatului. Împaratul deschidea gemul și câteodată o lăsă să se apropie atât de mult Încât să mănânce din palma lui. Uneori
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când slujitorii uitau ușa deschisă, pasărea intra pentru câteva momente pe culoarele răcoroase, apoi zbura ca fulgerul Înapoi afară.Toți ai castelului se obișnuiseră cu prezența ei și chiar se bucurau când o vedeau zburând ori Îi auzeau cântecul ei vesel. Într-o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi să-i dăruiască ceva drag păsării?O colivie bătută toată cu nestemate? Nu. Văzându-se Închisă, ar muri de urât și supărare. O creangă de aur pe care să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sta bine cu o bentiță roșie.Împăratul Îl luă În brațe și Îl sărută pe creștet și cu mâna lui legă la gâtul vestitei păsări bentița cea roșie.Pasărea, se vede, era tare bucuroasă de cadoul primit, căci era mai veselă. Împăratul avea obiceiul ca la masă să mănânce cu o furculiță de argint pe care o avea de la bunicul lui.Acest lucru nu miră pe nimeni și toți știau de furculița Împăratului.Dar...! Să vedeți: Într-o dimineață, ia furculița
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
că e leneșă, că e trândavă, că așa și pe dincolo. Bărbatul o ascultă pe maică-sa cu atenție, apoi zâmbea și Își pupa nevasta bucuros, că doar știa cu cine se Însurase: cu o Anișoară tânără și frumoasă, harnică, veselă, blândă și iubitoare. Asta o scotea pe baba Dochia din minți.Și o ura și mai tare pe norusa și Își puse În gând să scape de ea În vreun fel. Într-o iarna geroasă, cu troienele cât gardul și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
boabele și să le Înghită una câte una, fără s-o invite cineva la masă.Și se ospătă și se ospătă ca la ea acasă. Înainte de culcare, cioara Își primeni din nou penele, se privi mulțumită În oglindă și cânta veselă, deși se simțea puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu rămâne ascunsă. POVESTEA LUI MOȘ CRĂCIUN Se povestește că la Începutul Începuturilor, Moș Crăciun era un bărbat tânăr, În putere și tare arătos.Și tot pe atât de hain.El avea o nevastă tânără și frumoasă, harnică și vrednică, veselă și iubitoare.Însă orice făcea nevasta, defel nu-l mulțumea pe bărbatul ei Crăciun, mereu sta cu gura pe ea și o ocara.Că aia nu se face așa, că cealalată n-a făcut-o bine.Încetîncet biata nevastl ajunse
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe bărbatul ei Crăciun, mereu sta cu gura pe ea și o ocara.Că aia nu se face așa, că cealalată n-a făcut-o bine.Încetîncet biata nevastl ajunse tot mai tăcută, nu mai cânta și nu mai era veselă. Dar ea Își iubea bărbatul și se gândi că dacă ar avea copii, poate l-ar Îmbuna și l-ar face un om mai domol.Cum auzi ce-i spune nevasta, Crăciun Înlemni:copii? Cine are nevoie de copii? Țipă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
iar Încrunta din sprânceană.Și nimeni nu cuteza să-l supere În acele momente. La curtea lui era un voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și poznașă și mereu găsea câte o vorbă de duh care Îl făcea pe domnitor să râdă.Îl chema Ionuț Brad și el știa cum să se poarte cu voievodul: ca și cu oricare om.Când Ștefan cel Mare era
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Acesta este Brad al nostru! De atunci, din vremea lui Ștefan cel Mare, bradul stă În vârf de munte și vara și iarna, străjuind și păzind hotarul. CUM A APĂRUT SOARELE PE CER Decebal avea o fată tare frumoasă și veselă.Și era atât de frumoasă și de veselă Încât toți curtenii o iubeau și erau atenți cu ea, ca nu cumva s-o supere și să-i dispară zâmbetul.Prin odăi se auzea răsul ei cristalin și cântecele sale melodioase
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe atât este de corect și de sever.Și nu se punea cu el. Cel mai mult moș Nicoară Îi iubea pe copii.Ei sunt curați, nevinovați, gândea el.Iubea râsul lor, ochii lor mari, mâinile lor moi si jocurile vesele.Îl Înduioșau copiii slabi, bolnavi, obrajii lor murdari pe care curgeau lacrimi.Ce imagine tristă un copil făra mamă! Își zicea moșul.Căci și el a avut mamă.L-a iubit și a iubit-o. De aceea, iarna moș Nicoară
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
toată lumea, dar numai ea știa ce plănuia.Și sfetnicul.Căci el nu era de ieri alaltăieri.Așa că Martie, ca s-o păcălească pe fată și s-o pedepsească, o ademeni pe afară cu trei zile calduroase.Soarele strălucea, păsările erau vesele, iar Evdochia nu mai avea răbdare, se framânta, ochii Îi ardeau, vroia să plece cât mai curând. Vicleana fată se deghiză Într-un cioban, Își luă niște oi cu ea și porni la drum.Martie se prefăcea că nu observă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de curățenie, cămara era plină cu murături și boieroaica nu avea de ce se plange. Anii au trecut repejor așa cum trec norii pe cer, femeia a Îmbătrânit, iar Ion se făcu flăcau. Și nu orice flăcău, ci unul chipes, harnic și vesel. Și o iubea pe maică-sa cum și maică-sa Îl iubea pe el. Boierul și boieroaica se Învățaseră atât de mult cu femeia și cu Ion, de parcă erau rudele lor, de parcă dintotdeauna ei stătuseră la casa lor. Boieroaica se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sună în urechi glasul ei, spunându-mi: "am fost grav bolnavă, am băut săpun, am vrut să mor pentru tine". Încă nu pot uita aceste cuvinte! Stela mi-a alungat puțin din durerea pe care o simțeam. Eram un fals vesel și m-am lăsat în voia ei. În acel moment mi-a făcut bine, dar nici ea nu era pentru mine. Așa simțeam atunci. Mama îmi tot spunea: Toți colegii tăi s-au căsătorit. Ai terminat facultatea și ești tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tot cu placă de lemn și sertar dedesubt, câte o noptieră, o măsuță cu câteva sertare și tot un dulap de haine, cu câteva rafturi și o bară pentru haine. În camera de jos, un bufet cu rafturi pentru pahare, veselă , o masă mare, rotundă sau dreptunghiulară, extensibilă și scaune. Cam asta ar fi, în mare. A, am uitat! Sus, la mansardă, aș vrea să-mi încropesc un fel de birou-bibliotecă. Mi-ar trebui o masă, un scaun solid, cu brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fost odată un oraș căruia i se spunea "Micul Paris". Asta cam acum o sută de ani, între cele două războaie mondiale. Așa i se spunea Bucureștiului. Pentru că aveam și noi un Arc de Triumf, operă, teatre, muzee, lumea era veselă, în palatele mai vechi și mai noi se organizau petreceri și baluri fastuoase, aveam și noi o grădină care semăna cu Tuileries... Ateneul, unde a avut loc concertul, ți-a plăcut? Cum să nu-mi placă! E o operă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de discotecă. Petre și Camelia au fost de acord, Ana fiind și pe mai departe însărcinată cu asigurarea plăților , supravegherea grupului și, în secret, cu "Raportul de seară" către Petre. Era o bucurie să-i vezi întorși buluc pe ușă, veseli, gălăgioși, cu fețele îmbujorate, rupți de foame. Pentru masa de Crăciun n-a fost nevoie de comenzi suplimentare, rămăseseră suficiente delicatese de la Ajun. Au adăugat doar ciorbă și sărmăluțele tradiționale, aduse special, cu o zi în urmă, de la Irbis. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
buna primire ce le-o făcuse pădurea. Fiind cu toții cam osteniți de drumul prin pădure, au hotărât "să se întindă" puțin, urmând să se revadă "mai încolo". "Mai încolo", când s-au revăzut, începuse o ploicică de primăvară, picăturile sunând vesele pe acoperișul casei. Au "servit" câteva aperitive în muzica ploii și în aerul proaspăt, apoi Petre i-a invitat la masă, unde îi aștepta, întins maiestuos, pe un fund mare de lemn, purcelușul de lapte, rumen și apetisant, cu mărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
puse flori pe noptieră și flori pe masa din sufragerie. Seara, Ana îl anunță că vine cu un tren de dimineață, care ajunge la Văleni la 11,00. Dimineață se sui în mașină, îl luă și pe Toni, care dădea vesel din coadă, presimțind el ceva. Când Ana coborî din vagon, Toni o și luă în primire cu mângâieri și tumbe! Ana era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
trebuia să și le apere cu fast. - Sânzâienele (24 iunie) este sârbătoarea populară din ciclul agrar care celebrează coacerea holdelor, menționată și de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”, sub numele de „Drăgaică”. Fetele din sat o alegeau pe cea mai veselă și mai frumoasă, o împodobeau cu o cunună de spice și de panglici și îi dădeau cheile hambarelor. Fetele se întorceau de la câmp cântând și dansând. Coronițele pe care le împleteau la câmp din sânzâiene le aruncau pe acoperișurile caselor
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
produse, prepară mâncăruri specifice, iar după liturghie se adună în casa de prăznuire și petrec. Obiceiurile lipovenilor sunt strâns legate de evenimentele religioase. Cel mai bine s-au păstrat cele legate de Masleniță (Săptămâna Brânzei), când oamenii sărbătoresc cu cântece vesele pe străzile localităților și cu preparate lactate specifice: varenichi, blini, piroghi. În timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarbă, în timp ce credincioșii țin în mână lumânări și crenguțe de salcie sfințite. Paștele se sărbătorește în familie
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
nici când am născut fătul mort, nici când m-am îmbolnăvit, nici măcar atunci când Naoji făcea prostii. Niciodată n-a fost cuprinsă de așa o disperare neagră. În cei zece ani de când a murit tata, mama a fost mereu blândă și veselă, ca pe vremea când trăia el. Eu și Naoji am crescut fără griji. Acum, mama nu mai avea bani. I-a cheltuit pe toți cu noi, fără să pună deoparte nimic. S-a trezit că trebuie să renunțe la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pieptul meu. Splendid peisaj! exclamă mama cu tristețe în priviri. — Poate și datorită aerului. Lumina soarelui de aici este complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de zece, cealaltă de șase rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]