7,044 matches
-
de sarcasmul autorului), are ca fundament doctrinar teoria vibrațiilor, descătușate și limpezite de codul limbii române. Nu e fără interes să precizăm că - în interpretarea profesorului Diaconescu, ideologul mișcării - limba română este cea mai veche din lume: ,- În lume există vibrații rămase din vremea creației și putem ajunge la aceste vibrații prin intermediul unui cod potrivit. Iar acest cod, care descătușează și limpezește, se dovedește a fi limba română. Pentru că, dați-mi voie, noi n-am spus că poporul român e un
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
și limpezite de codul limbii române. Nu e fără interes să precizăm că - în interpretarea profesorului Diaconescu, ideologul mișcării - limba română este cea mai veche din lume: ,- În lume există vibrații rămase din vremea creației și putem ajunge la aceste vibrații prin intermediul unui cod potrivit. Iar acest cod, care descătușează și limpezește, se dovedește a fi limba română. Pentru că, dați-mi voie, noi n-am spus că poporul român e un popor ales, ci că limba română este o limbă aleasă
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea dulce" (din poemul Dimineața). Unda tristeții metafizice, înălțarea durerii la cer dau poeziei lui Goga o vibrație cosmică definitorie, prevestind destrămarea sacrului și răvășirea lumii din poezia lui Lucian Blaga. Caracteristică imaginilor acestei poezii - "vâltoare de patimi și de năzuinți" - e fluidizarea furtunoasă a materiei ca o formă de revoltă. Totul se topește în "râuri de văpaie
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
am încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile, trăgându-le de sfoară, cu mult înainte de a fi sub îndrumarea conștientă a instructorului din mănăstirea zen. Fără să realizez, în copilul care își privea ca în oglindă trupul-păpușă, intuiam jocul vibrațiilor opuse care îl străbăteau. Școala pentru mine a fost o tortură, îmi plăcea să citesc, eram foarte bun la istorie și latină, dar la științe nu mă puteam descurca: undeva pe drum îmi pierdusem atenția și interesul și nu mai
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
în D.L. l-a bucurat și ne-a urât să continuăm cu succes revista. Așa vom face și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe care mi-a trimis-o tot anul trecut, o voi pune în râma, pentru rugăciune. Câte nu ar fi de spus, câte învățături nu se vor trage din cărțile marelui cărturar în anii care vor urma
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Y) Creația (Z) XYZ XYZ XYZ Nimic mai simplu decât aceste „Adevăruri simple!” Parabole și alegorii, informații esoterice și istorii reale, trecut și viitor, intratereștri și extratereștri, Pământul și Omul, Omul și Dumnezeu, Energie! Antagonice, vizibile și invizibile, Densități și Vibrații, împletite în trei - că părul femeii - ca să țină, si apoi, împletite iar în trei, ca să dea 9 (NOUĂ) și să ne dea NOUĂ, o poveste NOUĂ, despre... al nouălea CER! Ce ar mai fi de aflat? Mereu aceeași MĂRIE, cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
adecvată) este poemul-program din Joc secund. Chiar dacă aici registrul pare mai abstractizat, un peisaj minim conține o dramă complexă: e peisajul cu un iaz în care intră niște ,cirezi agreste". Iar năvala dobitoacelor declanșează cel mai rafinat ,joc secund", jocul vibrațiilor dintre zenit și nadir, dintre orizontul ideal și cel apter. În felul său, și Ion Barbu expune o disperare, e drept, mult mai calmă, chiar imperceptibilă pentru ochiul neexersat. E disperarea poetului care constată că ,pierde" cântecul și palpitul vieții
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
paradă. Insă, în esență, omul este prezent permanent și risipit pretudindeni. Fără chip, el este conștiința activă, forța ordonatoare a tuturor celor de la suprafață și sursa nenumăratelor melancolii subterane. Din cînd în cînd, în tablou se prelinge o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora, bucuria de a atinge cu privirea elementele jilave sau formele aprinse ale peisajului sînt, prin pictura lui Dumitriu, definitiv cîștigate dar și unice în arta noastră contemporană. Unice prin natura lor formală, prin expresia inconfundabilă care, cu
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Neacșu nu are pe ce să se sprijine, din ce să crească. Relația lor rămîne lineară, uniformă, nu crește, nu explodează mai mult decît în conținutul piesei, la nivelul poveștii. Ea tulbură interpretarea lui Massaci, spațiul lui Dumitrescu, și nu vibrațiile actoricești. Din păcate. Ar mai fi aici de modelat plastilina. Și e ciudat. Pe de o parte, pentru că ce se întîmplă în piesa lui Sigariev este foarte aproape de ce văd ei, de ce vorbesc. Pe de altă parte, pentru că aștept cumva
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților îi oferă artistului un spațiu optim
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
marilor turbulențe, al surpărilor irepresibile și pe acela al materiei în combustie. O permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se confruntă aici, coexistînd, succedîndu-se ori numai invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui sistem (al privirii) bine articulat: dominanta caldă, a pămîntului și a visceralității, de la umbre și siene pînă la gama de ocruri
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
astă dată, cum a apărut pe scenă, am regăsit în dansul ei acea caracteristică proprie, aceea de a nu termina brusc o mișcare, ci de a întârzia încă o fracție de secundă pe traseul ei grafic, ca un fel de vibrație suplimentară, care dă ochiului senzația că dansatoarea plutește. Și am mai regăsit, îndată, și acea mare poftă de a dansa, acea dăruire de sine, în fiecare mișcare în parte, dincolo de orice dificultăți tehnice, rezolvate cu eleganță și precizie și uneori
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
și în cenzurarea repetată (motivul Pomului Vieții, al Babilonului, etc.). indiferent pentru care vom simpatiza, suntem subiectivi, nefiind înzestrați ab initio cu o percepție pur-dumnezeiască a Enigmei Sale supreme: adevărul! * în cosmos totul vibrează. Suntem niște unde, suntem receptori ai vibrațiilor cosmice. Duhul călătorește mantramic. Pe unele nu le vom percepe/identifica în consecință, fiind limitați, programați doar a percepe prin emoții, simțuri. Gândim, analizăm, judecăm, acționăm, însă Inspirația Divinului este dată unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de persoane, dintre care peste două mii erau copii. Toate drumurile duc la... Urziceni! trei interviuri Când am pus întrebarea, care este cel mai important nume dat femeii, în lume, și două mii de copii au răspuns într-un glas MAMA, o vibrație puternică a cuprins întreaga sală și m-a emoționat profund. Să zicem că asta ar face parte din satisfacțiile meseriei! Ce proiecte aveți? Am foarte multe proiecte, dar le voi destăinui pe parcurs, la timpul potrivit. Vă doresc, din tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
loc de unde ei pot privi cu aceeași îndreptățire atît spre construcțiile simbolice ale Răsăritului (evident, acum doar prin lentila memoriei culturale), cît și spre marile arhitecturi ale lumii occidentale în care impactul voluptuos cu materia nu exclude cele mai profunde vibrații spirituale. În acest context, 100 ani de pictură românească reprezintă concretizarea vizuală a unui scenariu deja validat istoric și teoretic. Cele două repere cronologice, 1840 și 1940, care marchează polii secolului de referință, deși convenționale în aparență, nu sînt lipsite
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
cu o pălărie, așezată într-un fotoliu, Mustăcios șezînd, Femeie, copil și capră, Cap de femeie, Fernande, țărani odihnindu-se sub un copac, Femeie scriind o scrisoare, Natură moartă cu cană și cuțit de pîine au în mine, acum, alte vibrații. Expoziția Picasso de la Muzeul Sabanci va rămîne legătura mea specială și indisolubilă cu Istanbulul. Ochii lui Picasso mă urmăresc de peste tot. Să fie un simplu accident? El ar zice că nu.
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
asta pentru că era cea mai în măsură să-i oglindească stranietatea ființei sale fizice, era expresia sonoră a timbrului său vocal. Ion Ianoși avea o voce tremurătoare și șovăielnică, un fel de tremolo de natură pur fiziologică, ivit dintr-o vibrație aparte a corzilor vocale, o fîlfîire sonoră ce îmbrăca forma sacadată și fluturîndă a unui glas sincopat. Ascultîndu-l pentru prima oară, erai înclinat să-i pui tremurul vocal pe seama unei emoții constituționale de care nu se putea lepăda nici în
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
solidaritate grație căreia suferinzii, în momentul în care își descoperă aceeași slăbiciune, o preschimbă într-o sursă de simpatie spontană. În realitate, suferindul eram doar eu, și asta deoarece corzile vocale ale lui Ion Ianoși aveau, ca regim firesc de vibrație sonoră, o zbatere constantă și lipsită de vreo legătură directă cu starea sufletească. Pur și simplu Ion Ianoși așa vorbea, schimbînd mereu diapazonul gutural al sunetelor scoase, cînd urcînd sau coborînd tonul, cînd încrețindu-și valurile sunetului pînă la un
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
în suflet, analizând și cugetând, fără a se tăia în „lama cuvintelor”. Poetul traversează apoi, „Poduri peste apele lumii” (1998), conștient că iubirea este singura care poate risipi toate spaimele, angoasele, neîmplinirile. Revenirea înspre „Pridvorul de lut” (1997), înseamnă reimplantarea vibrațiilor pure: „Eu sunt semănătorul venit din univers / aburul cald al lumii statornice mă îmbată / și-opresc în raza lunii planetele din mers / să vadă chipul secundei ce mă poartă...” Reavântarea în brațele postmodernismului înseamnă fior liric ancorat în zbaterile concretului
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
de a reînvia mitologicul, resimțim: fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
Spiritul lui nobil se străduia către înălțimi. În ciuda gravitației ce-l trăgea jos. Era o pasăre grea, o gâscă sălbatecă ce vrea să treacă un lanț de munți: se vedea efortul de-a lua înălțime, se auzea fâlfâitul aripilor: o vibrație profundă, ca a corzilor de contrabas. Multe împrejurări îi erau potrivnice. Era temător de multe, chinuit de trupul lui, plin de dureri trupești (la vârsta lui tânără!), de pofte sexuale nesatisfăcute, ca un adolescent, de vise nesănătoase. Putința de-a
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
revine, Clipă arde-n nemurire Viața iarăși mă reține. Fete vin și zile pleacă. Se întorc ciudat oleacă. Ochiul tremură-n privire. Fetele sunt amăgire. De păienjeni nesupuse Se prelasă chiar seduse De ispite presupuse Îngropate-n doruri duse. Prin vibrațiile vremii Trec iubirile stăpâne. Numai ele ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele tare Printre gânduri nestelare Dintr-o zare-n altă zare..... SCURGERE Singurătatea A născut Cuvântul. Cuvântul A creat universul. Noi am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ce jale!" bine zice un cântec popular despre pierderea dragostei - energia vieții esență energiei ORGONICE. „Cine iubește și lasă... / Dumnezeu să-i dea pedeapsă... Este foarte impresionant bocetul femeii părăsite din cântecul Mariei Tănase! Are multă jale, disperare, suferință, are vibrații joase care te fac să te înfiori, sună că un blestem! Se simte și se vede starea de puternică DEPRESIE! Femeia părăsita își smulge părul din cap, se târaște pe jos nemaiavând putere să se țină pe picioare, se tânguie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
precădere în unul dintre pas de deux-urile cele mai reușite ale acestei piese - de altfel prompt aplaudat de public - o partitură coregrafică ușor stranie și încărcată de o subtilă emoție. Notei abstracte a primei lucrări i s-a substituit o vibrație caldă, care a învăluit discret toată desfășurarea coregrafică, alcătuită, și de astă dată, dintr-o suită de duete, solo-uri și scene de ansamblu, în care însă ni se spunea ceva și despre relația dintre personaje. În mare, însă, universul
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]