1,103 matches
-
secolului. Aplauze puternice, prelungite. Sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, a avut loc vineri, 1 decembrie, ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Membrii Comitetului Politic Executiv au adus, și cu acest prilej, un vibrant omagiu secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru contribuția sa esențială la elaborarea și fundamentarea planurilor și programelor de dezvoltare socialistă a țării, la creșterea continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului, la afirmarea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
duhovnicească chiar sub cel mai cumplit bombardament. Conduși de Ana, am ajuns la casa simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să oficieze slujba cu o voce atât de caldă și vibrantă încât cred că și îngerii din cer s-au oprit să-l asculte! Naș, nimeni altul decât eu. Pentru prima dată participam la creștinarea unui copil și eram atât de emoționat că mi-era frică să nu scap bebelușul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupuri omenești, unul dintre acele care culeg la întîmplare tot felul de pasageri, trecu spre Târgu-Neamțului, cu zgomot mare de clopote. Dar peste mai puțin de un minut, rămaserăm iarăși singuri în tăcerea nopții enorme. Simțeam pe Adela supusă și vibrantă. Probabil că-i era puțin frică. Ca să-i dau sentimentul siguranței, am luat un ton aproape vesel. Apoi, abuzând de toate împrejurările astea, i-am pus pardesiul pe umeri, fără s-o întreb. Ea m-a ajutat s-o învelesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
microfoane, dar unde se-ncingeau totuși cele mai ambigue (și uneori deloc ambigue) discuții. N-am să uit dimineața în care Biju (amicul nostru Ioan T. Morar) s-a apucat să-l imite pe Ceaușescu cu o voce atât de vibrantă, că duduiau geamurile. Era în '88 140 și ne tăvăleam pe jos de râs, fără să ne pese că am fi putut fi toți săltați oricând. Ce vremuri! Când solidaritatea generației noastre era aproape reală, când oameni acum foarte departe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se Întâmpla asta pentru că oamenii deveneau vulnerabili când erau scoși din mediul lor? Pentru că lăsau garda jos? Pentru că le plăcea să se lase purtați de curent? Matthew o privi atunci cu o dorință copleșitoare. Era acolo, În brațele lui, fericită, vibrantă și Înnebunită după el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima oară orașul. Părea un alt Manhattan, mai vibrant și mai frumos decât ar fi putut recunoaște vreodată. Sau poate ea era alta, mai frumoasă și mai vibrantă, și În interior, și În exterior, pentru că era atât de Îndrăgostită. Sub impulsul momentului, intră În Biserica Episcopală de pe cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima oară orașul. Părea un alt Manhattan, mai vibrant și mai frumos decât ar fi putut recunoaște vreodată. Sau poate ea era alta, mai frumoasă și mai vibrantă, și În interior, și În exterior, pentru că era atât de Îndrăgostită. Sub impulsul momentului, intră În Biserica Episcopală de pe cealaltă parte a lacului. Nu era credința ei, dar nu conta. Simțea nevoia să se roage. Intră În biserică, Înaintă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la Începutul lui februarie 1937, când, văzând, În gara Cluj, sicriele cu rămășițele telurice ale marilor mucenici Moța și Marin, căzuți În războiul civil din Spania, ca ostași de elită ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, liceanul Petre Hossu scrie un vibrant omagiu celor doi eroi neasemuiți și, totodată, o Mărturie despre Căpitan, text ce va vedea lumina tiparului În anii ’90. La un an și jumătate după aceea, În timpul prea sângeroasei dictaturi regale, În cursul căreia hăituirea și uciderea legionarilor ating
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să vorbească domnul profesor Constantin Em. Bucescu, cunoscut ca excelent orator și recitator. Atunci, senatorul Constantin Ticu Dumitrescu și câțiva dintre susținătorii săi Înfocați manifestară un comportament urât, producând mult zgomot asurzitor. Cum aceștia mă Împiedicau să ascult cea mai vibrantă cuvântare dintre câte s-au rostit, deși era amplificată de stația care funcționa În chip ireproșabil, Îi rugai respectuos pe turbulenți să tacă, Întrucât când vorbise domnul senator fusese liniște deplină. Cum rugămintea mea fu ignorată, iar vacarmul devenea tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de emoționante, care sunt niște reale cazanii În ceea ce privește credința creștină. Iar, de când picioarele Îmbolnăvite În Închisoarea politică pentru femei din satul Mislea (devenită după 1989 cămin pentru bătrâni) nu-i mai permit să participe la hramuri ca să-și țină cuvântările vibrante, ci Îi roagă pe unii camarazi să i le citească, tot mă duc la acel loc de pelerinaj, sfințit cu sângele multor deținute martire. Și n am lipsit de la niciun hram, sperând să fiu prezent și la toate cele din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
avu loc o mișcare ritmică. Toată lumea din sală sări - sări cu adevărat - în picioare. Salutară. Apoi se așezară din nou. Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
caută o matcă de normalitate, dar o scriere adevărată, izvorîtă din suflet, fără nimic contrafăcut, o scriere a unei ființări. Aceste „meandre” alcătuiesc o carte complexă, autentică, firească, greu de încadrat într-un tipar, o carte a unor nostalgice și vibrante rememorări, a unui remarcabil curaj civic, o carte document și semnal de alarmă, o carte adevărată, de care și autorul și cititorul aveau nevoie, spre a nu cădea în perfida capcană a uitării, o carte din care se pot zămisli
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de genialul compozitor. E compusă în formă de variațiuni și bazată pe două idei melodice. După o scurtă introducere a suflătorilor, corzile, care-și fac apariția pe nesimțite, lasă să se ridice prin glasul viorilor o melodie deosebit de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ceremoniei oficiale era decorată cu o pictură murală având o lungime de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc la libera lor alegere. Era ceva ireal. Stăteam așezați unii în fața celorlalți, pe o parte delegația americană și de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
între putere de cădere și mișcare nu se poate deduce că esența puterii de cădere e mișcarea, tot astfel nu putem aplica căldurii concluzia aceasta. Din contra: trebuie să conchidem că, pentru a putea deveni căldură, mișcarea - fie simplă, fie vibrantă ca lumina, căldura radiantă etc. - cată să înceteze de-a mai fi mișcare. Daca putere de cădere și mișcare sânt = căldură, e natural ca și căldura să fie == mișcare și putere de cădere. Precum căldura se naște la împuținare de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar iată-l și pe Lukian Timofeici... Prințului îi e somn, Lukian Timofeici; fă cale întoarsă! — Numai câteva clipe, mult stimate prinț, în legătură cu o chestiune importantă din punctul meu de vedere, spuse Lebedev intrând, vorbind forțat și cu un ton vibrant, după ce se înclină plin de importanță. De-abia se întorsese și nici măcar nu apucase să intre în atenansa lui, așa că-și ținea încă pălăria în mână. Chipul îi era îngrijorat și avea întipărită pe el o nuanță deosebită, neobișnuită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cine iubește cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru. Universul nu se înalță spre destrămarea ei? Întocmai ca gândurile, muzica se instalează în golurile vitale. Un sânge proaspăt și o carne rumenă rezistă ademenirilor vibrante, n-au spațiu pentru ele; boala însă le face loc. Pe măsură ce roade din viață, absolutul înaintează. Nu e revelator că-n infinitul muzicii și-n infinitul morții se topește totul în noi, că materia își pierde marginile, că ne sfărâmăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un sentiment de pietate și ne-a construit pe loc atâtea și atâtea biserici, locașuri minore și amărâte ale dezerțiunii din lume, și nici o construcție monumentală, care să intensifice un sentiment de viață și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție lăuntrică, organică, românii și-au așezat satele în ascunzișuri, în văi nebănuite, în obscuritățile naturii. Comparați acest sentiment de viață cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Îi vorbise așa, și crezuse În ceea ce spune, știuse că nu-i Întrutotul adevărat. Încerca să facă În așa fel, Încît să mute accentele. Minimaliza totul folosind cuvinte ca banal, e o copilărie. Încerca să deghizeze acel fir fin, invizibil, vibrant care se punea În mișcare atunci cînd Julia se mișca sau respira... Poate că-i mersese. Julia Își fumă țigara gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu sînt beată, rîdea ea, doar puțin amețită. Dar personalitatea ei devenea mai intensă atunci cînd bea, fericirea Îi era amplificată, era mai tandră, mai vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ore mai târziu, când ajunsese și ea în aceeași stare în care era el. Până la ora trei dimineața, bistroul răsună de cântece de acum clasice: Plecăm fericiți, Madelon, Tinerii recruți, Soldat, frate al meu!, intonate și reluate într-o manieră vibrantă, cu vigoare, lacrimi de abia reținute și tremolouri exagerate. Câteodată, cântecul se auzea mai tare, când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reazem de frigider, motorul său toarce în spatele meu, cât timp mai am până când ea va da buzna în bucătărie și va întreba când mâncăm, nu prea mult, dar îmi petrec acest timp șezând pur și simplu, ascultând în tăcere sunetele vibrante ale frigiderului, iar în clipa în care el intră cu plasele după câteva minute, mă emoționez ca și când aș fi primit un cadou foarte scump, sunt imediat gata să cad la pace, nici el nu mai este la fel de furios, deși acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu ochii pe ea, mă ridic repede, merg la maternitate, spun eu, dar el stă încă în picioare în fața mea, blocându-mi drumul, trupul său emană un miros plăcut, nu pleca, spune, trebuie să îți vorbesc. Simt pulsul unei fericiri vibrante care mă ia pe nepregătite, apropiindu-se de mine cu pași ezitanți, trebuie să îmi vorbească, încă i-a mai rămas ceva să îmi spună, mă simțisem atât de inutilă în fiecare seară, stând în fața ușii închise a camerei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a permite camerei de pe cască să transmită urmele luptei pentru persoanele rămase în blindat. ― Vibratoare, murmură. S-a tras în prostie. La postul de operații, Ripley se uită la Bucke. ― Victimele unei epidemii năprasnice nu se ridică să ciuruie cu vibrante pereții casei lor. Oamenii lipsiți de mijloace de comunicare nu se plimbă trăgând rafale de arme automate în toate părțile. Dacă așa au reacționat, au avut un motiv serios. Burke dădu din umeri, apoi se întoarse la ecrane. Apone se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]