1,948 matches
-
s-au iluminat și au atins desăvârșirea, și așa ne învață și pe noi cum să ne curățim, iluminăm și desăvârșim. În felul acesta, ne arată toate suișurile și coborâșurile luptei cu patima, până la cele mai mici amănunte, pentru că necunoașterea vicleniilor vrăjmașului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei. Sfatul filocalic, după felul cum este alcătuit, are un deosebit rol de prevenire a păcatului prin alungarea lui încă din faza de ispită, pentru că dacă nu înlăturăm gândul încă din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
ferim de cele ascunse, anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 60, în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți, se obișnuiesc cu amânarea continuă. Pe lângă acestea, ei se comportă față de Dumnezeu cu viclenie, promițându-i că nu vor mai păcătui, dar gândind încă din acel moment la o eventuală nouă păcătuire, deci mințind pe Dumnezeu sau înșelându-L<footnote r.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 364, în Filocalia, vol. X, p. 312
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
mai "slabă" decât aceea dintre LUP și URS, dat fiind că prima face uneori obiectul unor echivalențe/"neutralizări" explicite (1983: Unde se sparge pielea de lup, cârpește-o cu piele de vulpe = "Unde puterea nu-ți ajută, înlesnește-te cu viclenii"; sau variantele 1701: Coada lupului/1700: Coada vulpii = "Se zice, în râs, acelor care spun lucruri de necrezut"). Cu toate acestea, între cele două cultureme persistă o serie de diferențe care se manifestă cu precădere pe două coordonate: puterea și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
variantele 1701: Coada lupului/1700: Coada vulpii = "Se zice, în râs, acelor care spun lucruri de necrezut"). Cu toate acestea, între cele două cultureme persistă o serie de diferențe care se manifestă cu precădere pe două coordonate: puterea și "inteligența" (viclenia). În ceea ce privește puterea, opoziția e una graduală, dar și cu o anumită tentă privativă "absolută" (v. A8096: Când se ivește lupul, vulpea își caută gaură = " Când se arată voinicul"). Mai bogat e, în schimb, repertoriul proverbelor care materializează opoziții privative în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
puterea, opoziția e una graduală, dar și cu o anumită tentă privativă "absolută" (v. A8096: Când se ivește lupul, vulpea își caută gaură = " Când se arată voinicul"). Mai bogat e, în schimb, repertoriul proverbelor care materializează opoziții privative în sfera vicleniei (v. 8062: Lupul are nume rău, însă vulpea le gâtuie; sau 2012: Lupul e cu numele și vulpea cu darul = " Se zice când dintr-o faptă rea unul, mai viclean, trage folosul și altul poartă ponosul"). O formă de opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
înțelepciunii"). În schimb, MÂNZUL și GÂSCA apar doar ca simboluri ale neputinței și naivității confruntate cu forța brută (2117: Mai bine-l făcea mă-sa mânz și-l mânca lupii = " Se zice despre cei proști sau fără de noroc") sau cu viclenia (1873: Păzește gâștele când le spovedește vulpea și le povestește lupul = "Ferește-te întotdeauna de cei răi și vicleni, chiar când se arată cu masca blândeței"). Singurul culturem cu sensuri mai complexe este MĂGARUL, care relevă fie "năravurile" celor răi
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rânduială a norodului și a lumii. Ține pe om supus în credința cătră Dumnezeul cel drept pentru a-i agonisi izbăvirea; iar ca să îndeplinească tot binele între cele pământești are drept să întrebuințeze ori sabia, ori aurul, ori veninul, ori viclenia. Fericit cârmuitorul care știe să mânuiască toate acestea!" (p. 43) Deși trimite la unul dintre cele mai cunoscute texteme biblice ("Dați [...] Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" - Matei, 22, 21), discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
discursul marelui dregător bizantin constituie o răstălmăcire machiavelică a spiritului evanghelic. Iisus afirmase doar că un creștin trebuie să se supună în problemele "lumești" puterilor "lumești", nu și că acele puteri ar fi îndreptățite să întrebuințeze "sabia", "aurul", "veninul" și "viclenia". În orice caz, afirmația lui Stavrikie ne oferă acces la unul dintre cele mai importante câmpuri de referință ale romanului (v. infra, 3.2.2.). 2.4.1.3. Celălalt textem, la fel de cunoscut și la fel de relevant pentru arhitectura de profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
din urmă numai, am cunoscut lacrimile fără niciun amestec de răutate. Căci acolo unde s-au adunat bunurile și puterea, stau stăpâni demonii lăcomiei, ai zavistiei, ai minciunii. Acolo oamenii se pleacă legii împăratului și legii lui Dumnezeu - însă cu viclenie, alcătuindu-și dobândă numai pentru pofte și patimi. Vorbele dulci și zâmbetele au în ele otravă. Pe meșteșugari și pe plugari îi istovește camăta; pe robi harapnicul; pe neguțător vistieria și mita. Flămânzii și calicii împărăției s-au adunat aici
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în altă parte, femeia este scopul activităților bărbatului și măsură valorii acestuia. Prin acest fapt ea nu este doar sursă deciziilor bărbatului, ci este cea care adeseori judeca și decide. Mecanismul intrigii pe care-l folosește Pariziana se bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
același timp reprezentarea unui alt obiect, lipsită și ea de orice fel de deformare sau anormalitate ce ar putea dezvălui vreun aranjament. Obținerea unei astfel de imagini duble a fost posibilă datorită violenței gândirii paranoice care s-a slujit, cu viclenie și pricepere, de cantitatea necesară de pretexte, de coincidențe etc., profitând de ele pentru a face să apară a doua imagine care, în acest caz, ia locul ideii obsedante. Imaginea dublă (de exemplu, imaginea unui cal care este concomitent și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
întrebat la întoarcere. Nu, a continuat cu un aer de naivitate, m-am angajat și eu la „ăștia” ca să scap de front. Nu era încă specializat în treburi de poliție; era „boboc”, dar avea și o doză de lașitate și viclenie în el. Am prelungit discuțiile și am aflat că și ceilalți arestați erau Șefii Frățiilor din fiecare școală din Buzău, iar unul de la Mizil. Ușile mari, cu geamuri mate, proiectau prin ele umbrele celor arestați. Mi-a spus, cerându-mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ascultă și căreia îi deschide posibilitățile de manevră și de finalizare a scopurilor. Aceasta e regina - femeia. Viața militarilor, în general, e legată de viața femeilor. Mai toate bătăliile au fost câștigate nu în lupte cinstite, ci datorită intrigilor și vicleniilor femeilor - e vorba de aspectul negativ al sufletului femeii - care și-au adus la picioare militarii care le-au servit. Regina nu are scrupule pentru a-și atinge scopurile. Trebuie doborât oricine se împotrivește. Ea își permite orice. Jocul ei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vrea ea. Nu e constrânsă de nici o regulă dinăuntru sau dinafară. Ea poate lovi oriunde, pe oricine, de aproape sau la distanță, indiferent de direcția în care se află. Poate lovi chiar regele adversar în casă la el. E simbolul vicleniei, desfrâului și urii dezlănțuite până la crimă. Dacă vreți o personificare a acestei piese, gândiți-vă la Lupeasca: și-a ajuns țelurile, subordonându-și nebunii care i-au executat ordinele și ucigându-l spiritualicește chiar pe rege. Iar regele reprezintă rațiunea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
particular, specific iudaic, cu relații bazate pe legi talmudice (între membrii comunității relații morale, iar față de orice neam și orice religie, fiindu-le permis, pentru a-și atinge scopurile, orice mijloc, cel mai imoral fiind cel mai bun). Câștigă prin viclenie, corupere, șantaj, minciună, dezinformare, elementele capabile ale neamurilor în mijlocul cărora trăiesc, ajung subtil în fruntea bucatelor, parazitând neamurile creștine, plângând de formă zidurile Ierusalimului dărâmat. Canaanul lor este acum lumea întreagă, pe care vor să o stăpânească. Iată-ne sub
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în Elveția) s-au transformat în uneltele celor ce atentau la ființa spirituală și biologică a neamului românesc. Odată precizate aceste gânduri, ne-am liniștit sufletește și ne-am rugat să nu îngăduie Dumnezeu celui rău ca să fim înșelați cu vicleniile slujitorilor lui. Spre miezul nopții am ajuns la București și am fost debarcați la Văcărești. Drumul iadului luase sfârșit. CAPITOLUL II La Văcărești De câte ori pronunț Văcărești, testamentul lui Enăchiță Văcărescu mi se derulează automat în minte: Urmașilor mei Văcărești, Las
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și puterea Sa înaintea celor fără de lege prin răbdarea și nădejdea mea. Prin câte m-a trecut și m-a făcut din slab, tare, din fricos, îndrăzneț în mărturisire, din sărac, bogat în cunoașterea voii Lui, din prost, înțelept în fața vicleniilor diavolești! Ca să fie umiliți cei tari în cerbicie (ca și Faraon), îndrăzneți în blasfemie, bogați în îngâmfare, iar cei ce se socoteau înțelepți, să fie batjocoriți de propria lor nebunie. După o săptămână de izolare au urmat anchetările, repetiție înaintea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp relativ scurt. Încât a mai încerca în momentul de față o nouă caracterizare globală a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
culoarea roșie ar veni de la sângele lui Adonis, ucis de gelosul Ares, din cauza infidelei Afrodita. Și uite așa, din legendă în legendă, s-a conturat portretul acestei zeițe a iubirii, a iubirii legitime și nelegitime, a dorințelor carnale, a voluptății, vicleniei și seducției, cea care a devenit idealul farmecului feminin. Se zice că, nu întâmplător, pisica este adesea asociată cu Afrodita. De la Aristotel încoace, pisica a fost identificată cu imaginarul sexual, cu lascivitatea, desfrâul, escapadele adultere, pe acoperișuri mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
apropie Schimbarea la Față, s-a văzut lateral, brațele contopite s-au detașat, jertfa înălțată, și cît stă aici? știu eu, un pic, alo! mulțumesc, Tîrgu Mureșu Tîrgu Frumos servus! tăcerea spartă maghiară, românește prin simetria toponimelor, dacă termini plecăm, mai rafinate viclenii pregătește Voiculescu pentru popă, cu ungurul Egon a încheiat rapid, sonorul vizual la minim în noapte și în liniștea cea mai mare zgomotul trenului, să treci în altă stare laicatul Iași, faliment, trebuie dărîmată clădirea fabricii de țigarete. XX. ZEAMĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lumii, Michel Maffesoli • România după douăzeci de ani (vol. 1 și 2), Vasile Boari, Nicolae Radu Murea, Natalia Vlas • România post-1989, Catherine Durandin, Zoe Petre • Rusia după Imperiu: între putere regională și custode global, Stanislav Secrieru • Societatea izomodernă, Emil Suciu • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu • Violența în școală, Eric Debarbieux În pregătire: Alexandru Berca, Crizele economice și ciclitatea lor LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii INSTITUTUL EUROPEAN (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
putere absolută asupra semenilor ce nu împărtășeau ideile marxist-leniniste. Anul 1947 a fost un an cumplit pentru majoritatea județelor Moldovei și, prin răsfrângere, asupra întregii țări ce a fost pusă în fața unui groaznic flagel: foametea. Cu toate acestea, prin minciună, viclenie și promisiuni deșarte, fără acoperire, comuniștii își urmau neabătut sinistrul drum spre acapararea totală a puterii. Un singur om și o singură instituție le mai stăteau în cale: regele Mihai I și Monarhia așa că s-a pus problema debarasării definitive
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu exprimă decât parțial ceea ce am simțit. În toate acele zile am fost de-a dreptul nebun de bucurie.) Maică-mea îmi dădea voie să merg la teatru, considerând acest lucru drept „parte din îndatoririle didactice“. Iar eu pretindeam, cu viclenie, că nici măcar nu-mi făcea plăcere, dar trebuia să mă duc în vederea pregătirii examenelor. Eram o mică lichea șmecheră, însă pluteam în al nouălea cer. Tata cunoștea adevărul, dar niciodată nu ne-am fi mărturisit unul celuilalt că o duceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]