914 matches
-
și În presa de scandal, În discursul și vestimentația personalităților, europenii rămâneau prizonieri vechilor reguli și obiceiuri. Am văzut deja câți dintre politicienii epocii erau oameni din alte vremuri: Clement Attlee n-ar fi părut deloc deplasat Într-o delegație victoriană la periferiile industriale și nu este de mirare că prim-ministrul sub care Marea Britanie a devenit un stat social modern Își Începuse cariera publică făcând fapte caritabile În cartierele londoneze sărace dinaintea primului război mondial. Această bătrână Europă care se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acelor timpuri. Amuzamente populare precum columbofilia, cursele de ogari sau Întrecerile pe autostradă au atins În acea perioadă o culme a popularității, intrând apoi Într-un declin constant, accelerat spre sfârșitul anilor ’50. Aceste divertismente Își aveau originea În perioada victoriană târzie, după cum atestau și accesoriile spectatorilor: basca francezului și șapca englezească, venite la modă În anii 1890, erau Încă ținuta tipică În 1950. Băieții se Îmbrăcau precum bunicii lor altădată, cu excepția omniprezenților pantaloni scurți. Dansul era și el la modă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițiativa necesare. O autoritate publică bine organizată trebuia să asigure nu numai hrană, adăpost și locuri de muncă, ci și nutrimente culturale. În această privință, social-democrații și creștin-democrații erau perfect de acord și ambele tabere Îi moșteneau pe progresiștii epocii victoriene, dar cu resurse net superioare la dispoziție. Revolta estetică din anii ’60 nu a schimbat mare lucru În această privință: noua (contra-) cultură a cerut și a obținut fonduri de la stat la fel ca și cea veche. Anii 1950 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Antonioni sau Godard filmau cu o plăcere aproape senzuală mediul urban industrial, nou și țipător, În filme ca Alphaville (1965) sau Deșertul roșu (1964). O victimă aparte a iconoclasmului din arhitectura postbelică a fost gara feroviară - Întruchipare efemeră a realizărilor victoriene și, adesea, un monument remarcabil În sine. Gările au avut de suferit și În Statele Unite (distrugerea faimoasei Pennsylvania Station din New York, În 1966, a rămas În memoria colectivă ca un reper al huliganismului oficial), Însă urbaniștii americani aveau măcar scuza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a semnat singur sentința (ajutat din fericire de recesiunea din anii ’70, care a redus deopotrivă bugetele publice și private, oprind orgia prefacerii). Încă din 1958, Înainte de paroxismul modernizării urbane, un grup de adepți britanici ai conservării au fondat Societatea Victoriană, o organizație de voluntari tipic britanică, ce urmărea identificarea și salvarea patrimoniului arhitectural național. Însă În deceniul următor, peste tot În Occident au apărut rețele similare care Îi Îndemnau pe locuitori, savanți și politicieni să acționeze Împreună pentru a preveni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alți marxiști uitați de la Începutul secolului 11 a fost Însoțită de redescoperirea lui Marx Însuși. Revelația unui Marx nou și vizibil diferit era tocmai esența atracției marxiste În acei ani. „Vechiul” Marx era cel al lui Lenin și Stalin: gânditorul victorian ale cărui scrieri neopozitiviste despre societate anticipau și validau centralismul democratic și dictatura proletariatului. Chiar dacă nu putea fi Învinovățit de aplicările date scrierilor sale de maturitate, acest Marx le era asociat iremediabil. În slujba comunismului sau social-democrației, el era vechea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Churchill Încoace, dar era În același timp seducătoare. Din 1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În cercurile conservatoare, cât și În cele laburiste. Altele, Îndeosebi temele „morale”, aveau mai mult succes la electoratul fidel al conservatorilor din zonele rurale decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ori În perioada mandatelor lui Margaret Thatcher, atingând 80.000 la mijlocul anilor ’90. La numai câțiva kilometri depărtare de cele mai scumpe proprietăți imobiliare din lume, unele zone ale capitalei britanice Începeau să semene cu „Londra proscrisă” de la sfârșitului epocii victoriene 20. Dacă În trecut perioadele de creștere economică tindeau să-i propulseze pe săraci În slujbe mai sigure și mai bine plătite, acum acest lucru nu se mai Întâmpla. Cu alte cuvinte, o clasă defavorizată se ivea În mijlocul abundenței. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mondial 29; retragerea din Orientul Mijlociu 271-276; retragerea din colonii 271-279; separatism național 643-645; separatism regional 643-645; Serviciul Național de Sănătate (NHS) 82; sfârșitul iluziei imperiului 279; sindicate 333; sistem universitar 363; sistemul de cotă pentru filme 218; social-democrați 344-345; Societatea Victoriană 360; statistici ale imigranților 675; statistici ale populației 307; Statutul de la Westminster (1931) 271; strategia de restructurare a economiei 494-495; strategie economică 493; străini care locuiesc și lucrează În Î 675; subvenții publice pentru arte 708; Teatrul Național 352; telecomunicații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poli, sentiment și intelect (însoțită de afirmația subsecventă că aceste oscilații devin cu atât mai rapide cu cât ne apropiem de epoca actuală) este sau banală, sau falsă. 40 Ea nu mai rezistă de loc când este aplicată la epoca victoriană. *9 Cele mai multe dintre aceste "legi" se dovedesc a fi doar truisme psihologice, ca principiile acțiunii și reacțiunii sau conformismului și revoltei care, chiar dacă ar fi deasupra oricărei îndoieli în ceea ce privește Valabilitatea, nu ne-ar putea spune ceva într-adevăr semnificativ despre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
vor contribui la afirmarea simbolismului și decadentismului. Ies din păcate numai trei numere și cu un impact mult mai mic decât îl vor avea The Yellow Book sau The Studio la sfârșitul secolului. Nu tehnica îi va separa de artiștii victorieni, tradiția renascentistă se păstrează, ci, mai degrabă, felul de a-și trata subiectele "obișnuit, modest, chiar umil [...] lipsit de fastul neorenascentist al stilului artistic oficial"85, ignorând datele istoriei contemporane și concentrându-și atenția asupra subiectelor livrești cu caracter legendar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a florilor de cireș, vrăbii, bambus, și, mai presus de toate, formele evantaiului, au fost reproduse cu o abundență risipitoare și combinate în permutări interminabile. Motivele florale au oferit un teren comun, pe care ambele culturi se puteau întâlni. Acuarele victoriene cu primule și violete, buchete mici de trandafiri, clopoței au cedat locul crinilor și florilor soarelui, care erau deja popularizate de către prerafaeliți, precum și crizantemelor, bujorilor, florilor de cireș și bambusului"137. Mai mult, în câteva din picturile lui Whistler sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
finalizarea Reconquistei; în fine, 1789 este anul evenimentului decisiv al Revoluției Franceze, al cărei impact a reverberat îndelung pe toată suprafața continentului european (Lewis, 2008, pp. 8-10). Periodizarea trecutului poate fi realizată alternativ prin prisma unității periodice a domniei. Epoca victoriană, spre exemplu, s-a dovedit a fi o etichetă nominală de succes în descrierea celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea al istoriei britanice. Marele dezavantaj al acestui sistem rezidă în faptul că rămâne tributar "naționalismului" sau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]