1,742 matches
-
gustul concretului, sensul condiției umane, ci doar un intelectualism atât de nestăvilit încât generalizează însuși concretul. În zadar ne-am mira de paradoxul aparent care conduce gândirea la propria ei negare pe căile opuse ale rațiunii umilite și ale rațiunii victorioase. De la Dumnezeul abstract al lui Husserl la Dumnezeul necruțător al lui Kierkegaard, distanța nu-i atât de mare. Rațiunea și iraționalul duc spre aceeași învățătură. Drumul nu înseamnă nimic, voința de a sosi e de-ajuns. Filosoful abstract și filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sub fier, eternitatea pierde o partidă. Conștient că nu pot să mă despart de timpul meu, am hotărât să fiu una cu el. Individul mă interesează atât de mult, pentru că îmi apare derizoriu și umilit. Știind că nu există cauze victorioase, îmi plac cauzele pierdute; ele pretind un suflet dintr-o bucată, care știe să primească atât înfrângerea, cât și victoriile-i trecătoare. Pentru cel ce se simte solidar cu destinul acestei lumi, șocul civilizațiilor are în el ceva înspăimântător. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
urmare. Iată de ce sunt pentru luptă. Epoca îi este favorabilă, am spus-o. Până acum, măreția cuceritorului era geografică. Ea se măsura după întinderea teritoriilor învinse. Nu întâmplător cuvântul și-a schimbat sensul și nu-l mai numește pe generalul victorios. Acum măreția trebuie căutată în altă parte: în protestul și în sacrificiul fără viitor. Și nu din gust pentru înfrângere. Victoria ar fi preferabilă. Dar nu există decât o victorie și ea este eternă. Pe aceea n-o voi avea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
e tot mai puternică cu fiecare din chipurile sale succesive și multiple, adică cu fiecare nouă operă. Unele le întregesc pe celelalte, le corectează sau le ajung din urmă și, de asemenea, le contrazic. Creația ia sfârșit nu o dată cu strigătul victorios al artistului orbit de iluzie: "Am spus totul", ci o dată cu moartea creatorului, cu care se încheie experiența acestuia și cartea proprie geniului său. Acest efort, această conștiință supraomenească nu-i apar în chip necesar cititorului. Nu există mister în creația
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
crearea unei forțe europene, sub o comandă centralizată, care să asigure apărarea Europei Occidentale. A fost creat astfel Comandamentul Aliat pentru Europa (A.C.E.) al cărui comandant suprem a fost numit generalul Dwight D. Eisenhower, cel care condusese armatele Alianței victorioase contra lui Hitler și care urma să devină președintele S.U.A. La 2 aprilie 1951, Comandamentul Aliat pentru Europa și Cartierul general suprem din Europa al puterilor aliate (S.H.A.P.E.) și-au stabilit sediul la Rocquencourt, lângă Paris. Principala problemă
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
personal al lui Mao*; în Cuba, aventura fraților Castro și a lui Che Guevara de pe „Granma” - numele vasului de pe care au debarcat pentru a da semnalul luptei lor de gherilă, devenit apoi cel al cotidianului PC cubanez -, apoi cea a victorioșilor barbudos ajunși la putere în 1959, s-au transformat într-o epopee mitică. Chiar și în Franța, numeroase străzi au fost botezate „Stalingrad” sau au primit numele cutărui martir sau al cutărui comunist emblematic din Rezistență - Gabriel Pîri, Guy Môquet
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Timp de un secol și jumătate, din 1828 până în 1989, comunismul a fost sinonim al „proletariatului”, subiect revoluționar a cărui misiune era distrugerea sistemului capitalist în vederea unei reînsușiri colective a roadelor abundenței industriale. Comunismul lui Lenin și al continuatorilor săi Victorioasă în 1917, revoluția din Octombrie* a încercat să pună în practică această doctrină cu pretenții științifice, oferind astfel legitimitate unui model colectivist și productivist. Puterea bolșevică s-a declarat atunci depozitara bogățiilor produse prin munca industrială, continuând să se opună
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guvernului: „Programul nostru este acela de a reda națiunii toate bogățiile de care a fost jefuită”. și cu condiția ca guvernul să înceapă „lupta efectivă contra fascismului, în special prin dezarmare și prin dizolvarea ligilor”. De altfel, antifascismul alimentează campania victorioasă dusă de viitorul secretar al PCF, Jacques Duclos, ales deputat pe 28 martie 1926. în acest timp, Stalin*, care a triumfat împotriva adversarilor săi, lansează în 1928 primul plan cincinal*, după care începe colectivizarea*. în această situație de atacuri violente
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
strategie în războiul dus de partizani împotriva japonezilor (1938), Despre soluționarea corectă a contradicțiilor apărute în sânul poporului (1957) - care trag învățăminte din revoluția chineză; simplificate și apoi reformate de Lin Biao, acestea sunt publicate, mai întâi în Trăiască războiul victorios al poporului!, iar după aceea, în Mica Cărticică Roșie apărută în timpul Revoluției Culturale. Originalitatea teoretică a maoismului se reduce la două analize. Prima afirmă că opoziția dintre burghezie și proletariat este una secundară, în secolul XX, și că principala contradicție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i prindă pe candidații la exil*. Câmpuri de mine, sisteme de declanșare automată a tirului armelor de foc și alte obstacole fac frontiera tot mai greu de trecut. Cu toate acestea, în conformitate cu statutul de oraș administrat de cele patru puteri victorioase - SUA, Franța, Marea Britanie și URSS -, la Berlin rămân deschise câteva locuri de trecere, chiar dacă, cu începere din ianuarie 1953, doar metroul mai leagă cele două părți ale orașului. Așadar, Berlinul e locul pe unde, din 1949 până în 1961, 2.686
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dirijată de Jdanov - jdanovchina -, se însoțește cu atacuri din ce în ce mai deschise împotriva evreilor*. Stalin îi coboară pe toți cei care, în preajma lui, au organizat efortul de război. El ridică tandemul Beria/Malenkov împotriva leningrădenilor Jdavov și Voznesenski. îi discreditează pe mareșalii victorioși. Climatul devine din ce în ce mai apăsător. în ianuarie 1948, pune să fie asasinat S. Mihels, președintele Comitetului Evreiesc Antifascist (CEA). Apoi îl excomunică pe Tito*, șeful comuniștilor iugoslavi, nu îndeajuns de docil, în opinia lui, și impune democrațiilor populare* o sovietizare completă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tipic politicii imperialismului limitat este predominant în politica externă a lui Bismarck. La început, acesta a trebuit să înfrângă opoziția conservatorilor prusaci, care preferau politica de statu-quo a Prusiei celei de imperialism localizat pentru obținerea hegemoniei în Germania. Cum războaiele victorioase făceau fezabilă politica imperialistă, a trebuit s-o apere împotriva celor care doreau acum să împingă hegemonia Prusiei și apoi a Germaniei dincolo de limitele stabilite de Bismarck. Înlocuirea sa de către Wilhelm al II-lea, în 1890, a marcat sfârșitul imperialismului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
american al Coroanei franceze, cucerită de cea britanică în timpul Războiului de șapte Ani și cedată oficial de regele Ludovic regelui George prin acordul de pace din 1763, cu numai 20 de ani mai devreme. În tratatul din 1783, o Franță victorioasă lăsa Canada ca posesiune britanică și lipsită de cele treisprezece colonii, iar Marea Britanie se putea felicita, în termeni gibbonieni, că a supraviețuit fără dezastre, unei fluctuații în balanța de putere în care îi venise rândul să-și vadă prosperitatea scăzând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că „Germania este dușmanul încăpățânat și deliberat al rasei umane; fiecare om care împărtășește această dușmănie este liber să fie progerman”. Filosofii făceau o Mare Schismă dintr-un simplu conflict politic. Apoi, ca pentru a nemuri prostituția artei filosofiei, guvernele victorioase au emis pentru fiecare soldat din armatele lor o medalie de bronz cu inscripția „Marele Război pentru Civilizație”18. La câteva luni după ce a început cruciada democratică, în octombrie 1917, în Rusia, au fost puse bazele unei alte structuri morale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi întâlnit atunci când ne referim la modul cum este gândit războiul nuclear. Ideea că un război nuclear se încheie cu o remiză sau cu distrugerea reciprocă a beligeranților este inadmisibilă pentru cei a căror meserie este pregătirea pentru un război victorios. Aceștia se află în poziția omului de afaceri a cărui misiune este să obțină profit pentru firma sa și care se confruntă dintr-odată cu situația ca rezultatul cel mai bun pe care îl poate obține este de a avea un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
creșterea reputației și demonstrarea puterii. De ce un stat alege una dintre politici mai degrabă decât alta? Răspunsul lui Morgenthau este furnizat în termeni empirici, nu logici. Prin urmare, de pildă, stimulentul alegerii unor politici imperiale este oferit fie de „războaiele victorioase”, fie de „înfrângeri” sau de „slăbiciune”, explicații derivate din evenimentele istorice. În mod asemănător, istoria oferă un fundament pentru afirmația că nu toate imperialismele sunt la fel și, în consecință, Morgenthau le distinge după natura scopurilor - „imperiu mondial”, „imperiu continental
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
limbajului trupului de a transmite un mesaj prin mai multe coduri sau canale, precum expresii faciale, voce și posturi, ceea ce dă mai multă forță și credibilitate mesajului. 96 98 Uciderea simbolică - Limbajul trupului care celebrează înfrângerea unui adversar, precum pugiliștii victorioși care ridică mâna în semn de victorie și se înalță deasupra adversarilor învinși. Vorbe dulci - Șoapte și manifestări de limbaj al trupului folosite de îndrăgostiți. 97 99 ANEXA 1 PROIECT DE ACTIVITATE TEMA: Comunicare asertivă. Comportamentul asertiv, pasiv și agresiv
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
curioși de-alde mine, slobozi prin lobodă, topiți de gratuitatea Ăde-o nebunie delicioasă!) a voiajelor cu trotineta în jurul glumei finale!!! Fragedul cufăr. Cam la două-trei săptămâni, mama mă băga cu tandrețe într-un cufăr uriaș. Îmi amintesc zâmbetul ei umed, victorios, însalivat la colțurile vinovate ale gurii, zâmbet ce-i lingea parcă întreaga-i față când mă anunța dulce că astfel îmi voi desăvârși educația de adevărat cavaler. Auzeam scrâșnetul fin al zăvoarelor de argint vechi, muzica cheilor în lăcatele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de palindrom, jumătatea primă ar trebui-ntregită cu ceea ce urmează, în sfârșit, să fie cealaltă jumătate, adică: „Roșul ușor e rozul iluzor“, și viceversa... Iar Vasile Elisav, după o pauză, întrebă, didactic: Deci? — „Rozul iluzor e roșul ușor“, strigară cele două, victorioase. — Nota zece, zise dom profesor. Palindromul, așadar, este acesta: „Roșul ușor e rozul iluzor; rozul iluzor e roșul ușor.“ Apoi, Vasile dispăru la el, de unde se întoarse cu o carte, Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire. Lecture tabulaire (Edition Complexe, Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ar fi sensul ascuns al nevoințelor noastre, suntem datori "să acționăm în istorie după limita puterilor noastre; iar primul servit să fie mereu Dumnezeu"28. I-a reproșat de atâtea ori unui Dumnezeu absent, după unii "mort", că însuși marșul victorios al răului în istorie îi contestă existența. "Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu"" (Psalmul 52), constata cutremurat psalmistul. Secolul trecut îndeosebi, cu cele două conflagrații mondiale și Holocaustul evreilor, a fost piatra de încercare a multor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nouă căutare a intelectualilor. Vrem inițial să-i urmărim, dar se mișcă prea încet și dispersat, iar noi suntem prea nerăbdători și calculați. Plus că știm deja sala mai mică unde au fost trimiși. Așa că batem la ușă și intrăm victorioși. Dar nu-l vedem pe Leu. „Nu vă supărați, aici sunt intelectualii de la sate?“ Un domn, la un fel de catedră, se pierde inițial, apoi se repliază genial. „Păi și noi suntem intelectuali, dar nu de la sate.“ I-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
schimburile posibile și a analiza rolul elementelor care formează acest întreg pe care-l numim univers. Întîmplare și necesitate: regulile nu sînt stabilite o dată pentru totdeauna, se mențin căi aleatoare, iar identitatea unui subiect trebuie definită punctual. Prepoziția "în" iese victorioasă. Într-o lume făcută din obiecte tehnice, omul trebuie să țină cont de organizarea complexă a ierarhiilor pe care le suportă. El este "aruncat în lume", tehnică ce devine natura sa. Ideea de stăpînire se șterge pentru a lăsa loc
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
excepțional. Franța a cunoscut între 1789 și 1958 unsprezece schimbări de regim. Patru dintre regimuri au fost răsturnate ca urmare a unei înfrângeri militare, între care și eșecul lui Napoleon din 1814, iar alte cinci ca urmare a unei revoluții victorioase. Toate aceste regimuri au lăsat în urma lor, în memoria colectivă, straturi de legitimare și delegitimare. Țara care a cunoscut cele mai profunde bulversări în secolul al XX-lea, cu imense suferințe și sacrificii ale populației, este Rusia, țara europeană care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat al „devenirii” (În sens heraclitian și hegelian!Ă, al urmăririi consecvente și teribil de curajoase a drumului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În medievalitatea timpurie, de taifunurile holerei ce Înainta victorioasă pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]