1,115 matches
-
ropot fără Întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzișuri, se strânse tânguios și jalnic, În nesfârșitul umbros al depărtărilor... Vijelia Își trimisese Înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi Înaripați... Vântul devenise turbat și venea, acum, În dese rafale, de ne lăcrimau ochii. Valurile se aruncau cu furie spre țărm și se retrăgeau, se zbăteau năprasnic și se Învolburau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lor. Râul scăldat În raze de soare, Își frângea strălucirea gălbuie a undelor sale În curmezișul negru și Încâlcit al tufărișului. Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului... Trecu, poate, o clipă... Trecu, poate un veac...cine știe?!!! Ajungem, Într-un târziu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
puhoaiele de ploaie se prăbușiră torențial spre ocean și uscat. Nu se mai vedea nici În cer, nici În pământ... Părea că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zvârcolirea fără de margini a frământării și sub urgia Întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor... și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se aude prin nemărginirile rotunde. Se vede lumina frântă a fulgerelor. Pământul Înfricoșat se cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit. Norii s-au Îndepărtat Încetul cu Încetul. Natura, renăscută, Îi zâmbește soarelui gata să apună. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Căprioara Pentru oameni pădurea Înseamna viață. Ea reprezintă frumusețe și bogăție. Culorile pădurilor le admirăm
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
1 Rapoartele operative vor cuprinde: 1. modul în care s-a produs fenomenul hidrometeorologic periculos și evoluția lui de la un raport la altul (niveluri și debite, ghețuri și blocaje, revărsări de ape meteorice, căderi de grindină, căderi masive de zăpadă, vijelie etc.), arătându-se dată și ora începerii culminației și încetării fenomenului, precum și amploarea lui la culminație; 2. dată declanșării și încetării stării de apărare, trecerea de la o fază la alta, mărimile caracteristice de apărare atinse, pe unități administrative și pe
HOTĂRÂRE nr. 638 din 5 august 1999 privind aprobarea Regulamentului de apărare împotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi a Normativului-cadru de dotare cu materiale şi mijloace de apărare operativă împotriva inundatiilor şi gheturilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125081_a_126410]
-
acceptare a mesajului în marea sa trecere: În ceasul trist de noapte apriga furtună/ Pe marea tulburată săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal.// Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,/ Schimbă a mării față în munți îngrozitori;/ Ș-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie/ Zdrobită se zărește la fulgeri trecători!" (Pe malul mării). Reîntoarcerea la perfecțiune nu este caracteristica lui Vasile Alecsandri decât poate în fondul inițiatic al temei, dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se întrepătrund în athanorul liric. Cine știe, oare, cum naște poesia și cum se transmite ea? De la începutul secolului am tot tegiversat problema: poesia e interioară sau exterioară? Și la început a câștigat cea dinlăuntrul nostru, dar apoi, ca o vijelie a contraatacat cea dinafară și după ani am acceptat că cea ce ne-nconjoară e înarmată până-n dinți 1097. În general conștiința obiectivă este aceea care se raportează la percepția lumii terestre, respectiv la acțiunea mentală și fizică pe care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adus la guvernare, nu vor să piardă pe o singură carte. Nicăieri ca în politică, nu se aplică și nu se observă mai bine principiul dominoului: dacă la Cotroceni s-a simțit o adiere, la Parlament a ajuns deja o vijelie; pânzele lui Văcăroiu s-au umflat atât de mult, încât e gata să se sacrifice pentru a prelua interimatul, deși lasă să înțeleagă că el țintește mai sus, odată cu PSD-ul care este, incontestabil, pe val. În cazul în care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cele trei mașini mari și cele șapte căruțe pentru a încărca fânul până seara. Un vânticel ridica în văzduh puful păpădiilor și frunzele uscate de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a început să se înnoureze și vântul, transformat în vijelie, smulgea vârful căpițelor; crescând în intensitate s-a prefăcut în furtună și umfla în văzduh toate căpițele purtându-le ca pe niște păsări jumulite peste culmile colinelor. În mai puțin de un sfert de oră nu mai era nici un fir
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care a alergat la gardul de pari, s-a aplecat pe sub sârmă [i a venit fugind prin iarbă, către mine. M-am retras câțiva pași, într-o poieniță de sub un frasin. O creangă masivă fusese smulsă din copac de către o vijelie de iarnă, și prin despicătura astfel creată răzbeau razele soarelui iluminând un tufiș de trandafiri sălbatici, cu flori pale, și o învălmășeală de ciuboțica-cucului și piciorul-cocoșului. Stăteam lângă frasinul al cărui trunchi cenușiu, cu coaja groasă, netedă, îmi aducea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nr. 94. Farmacopeea, București, cal. Rahovei nr. 189. Dr. Ion București, str. Dr. Petrini nr. 11. Coop. Victoria, București, str. Lutherană nr. 3. Endo, București, sos. Chitilei nr. 73. Cosmetice Stevachin, București, str. Smardan nr. 18. Esculap, București, str. cpt. Vijelie nr. 5. Esculap, București, b-dul Filantropia nr. 147. Esculap, București, str. Buzești nr. 86. Esculap, București, str. G-l Manu nr. 36. Aftalion Moreno (Karter John), București, calea Victoriei nr. 114, et. 7. Aurora, București, calea Moșilor nr. 178. Bourjois
DECIZIE nr. 49.684 din 14 iunie 1949 privind completarea Decretului nr. 134 din 2 aprilie 1949 , relativ la unele unităţi sanitare naţionalizate, omise a fi trecute în tabloul publicat, anexat acelui decret. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128974_a_130303]
-
de adjectiv, în flexiunea căruia cazul se înscrie, în general, în acțiunea principiului acordului, subordonându-se și din acest punct de vedere substantivului prin situarea în același caz cu el; astfel, în versurile eminesciene: „Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie/ Un ocean de foc.” (I, p. 21), adjectivul-atribut albă stă în cazul acuzativ, pentru că substantivul regent vijelie stă în acest caz iar în versul „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’a albei rochii.” (I, p. 85) stă în cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din acest punct de vedere substantivului prin situarea în același caz cu el; astfel, în versurile eminesciene: „Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie/ Un ocean de foc.” (I, p. 21), adjectivul-atribut albă stă în cazul acuzativ, pentru că substantivul regent vijelie stă în acest caz iar în versul „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’a albei rochii.” (I, p. 85) stă în cazul genitiv, deoarece substantivul rochii se află la genitiv. Genul este la substantiv o categorie semantică; sensul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
favorabilă impostorilor.” Prin acest conținut semantic, dativul este, prin excelență, un caz personal; substantivele în dativ denumesc în general ființe umane. Când funcția de complement indirect se realizează prin alte substantive, dativul dezvoltă un sens locativ (dativul locativ): „Răsar-o vijelie din margini de pământ,/ Dând pulberea-mi țărânii și inima la vânt.” (M. Eminescu, I, p. 128), „De-abia te-i mai încălzi, mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.” (I. Creangă, p. 214) În sintagmă cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nevoie de o limită externă în desfășurarea acțiunii, dar care implică anumite coordonate semantice, exprimate sintactic prin circumstanțial: a veni, a pleca, a zbura, a sta, a pluti, a intra, a ieși, a alerga, a întârzia etc.: „Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați.” (M. Eminescu) Observații: Verbele de mișcare mai ales, dar și alte verbe intranzitive, pot primi în anumite condiții complement-obiect: - când sunt întrebuințate cu un sens derivat sau figurat: Am mers
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să destindă tensiunea sufletească. Nici casa iubitei, nici apropierea ei, nici „toate din casă” ce-s „sfinte”nu îl pot apăra de dezechilibrul sufletesc. Monotonia iritantă, marcă a gheții sufletești, a materializării se remarcă în versurile: „La horn să ascult vijelia,/Sau zilele mele totuna -/Aș vrea să le-nvăț simfonia” sau refrenul: „citește nainte”. Viața din interiorul casei nu corespunde cu starea poetului care, intrat într-o transă rău prevestitoare rămâne rece și distant față de căldura oferită („e ziuă și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
promoroacă și clanța”, stare care apare în ciuda unei chemări surde: „Și ningă... zăpada ne ngroape”. Iubita devine mai mult o iluzie, o aspirație, un spațiu securizant la care cu toate eforturile nu poate ajunge, căci el a adus cu sine vijelia naturii de afară. Realitatea pe care o trăiește este cea a naturii reci cu care aproape se identifică: „vijelia/ Sau zilele mele - totuna.” Astfel, dragostea bacoviană este slabită, rece, aproape iluzorie, lipsind atingerile tandre și contopirea sentimentelor alături de ființa iubită
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o iluzie, o aspirație, un spațiu securizant la care cu toate eforturile nu poate ajunge, căci el a adus cu sine vijelia naturii de afară. Realitatea pe care o trăiește este cea a naturii reci cu care aproape se identifică: „vijelia/ Sau zilele mele - totuna.” Astfel, dragostea bacoviană este slabită, rece, aproape iluzorie, lipsind atingerile tandre și contopirea sentimentelor alături de ființa iubită. Dragostea simbolistă este, deci, monotonă, rigidă, nu transcede ființa umană, ci rămâne suspendată într-un exterior intangibil. Realitatea vieții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atingerile tandre și contopirea sentimentelor alături de ființa iubită. Dragostea simbolistă este, deci, monotonă, rigidă, nu transcede ființa umană, ci rămâne suspendată într-un exterior intangibil. Realitatea vieții eului se află în sine, prin sondarea spiritului propriu, căci mai lesne aude vijelia decât iubita citind, mai lense vede și simte zăpada decât iubita apropiindu se. Pictura simbolistă arată acest tumult interior și decăderea spațiului securizant. Hugo Simberg înfățșișează cu duritatea îngerul rănit, căzut din ceruri și cărat de doi copii. Nici măcar îngerii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
m-am simțit odată așa de aproape. Bach ar forma valurile negre, puternice, un ritm egal și cu rezonanțe profunde. Beethoven, freamătul și cataclismele. Mozart, apa liniștită, care joacă ușurel, glumeț, și în același timp melancolic la scânteile soarelui. Wagner , vijelie. Chopin, plescăitul lopeții la razele de lună. Iar Debussy, valurile subțiri și capricioase, uneori roze, alteori argintate, lunecând pe maluri și în care își înmoaie nimfele degetele de cafea. Iar patefonul cu diafragma lui - capul cu gâtul lung - ar palpita
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
văduvelor? Mâncăm oare singur bucata mea de pâine și orfanului nu-i dădeam din ea?" (31: 16-17; cf. 31: 19-34). 14 Această cuvântare pare să fie o interpolare. răspunsul lui Iahve dezamăgește prin caracterul său impersonal. Dumnezeu vorbește "din sânul vijeliei" (38: 1), într-o veritabilă teofanie, dar el ignoră întrebările lui Iov. Iahve se mulțumește să-i reamintească atotputerea sa, opera sa cosmică, complexitatea Universului, varietatea infinită a manifestărilor vieții. După ce a evocat marile structuri cosmice și legile care guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
30 august 1991, am plecat pe la 3 dimineața spre Chișinău, am trecut granița pe la 5, ne-am oprit pe traseu la o pădure pentru un popas de tufiș. Eram pe margine eu, Florin Muștiuc, Grigore Avram, Alexandru Poamă. Ca o vijelie au venit cam peste noi niște rakeți, cu automate și cu mașini puternice. Aproape toți am făcut în pantaloni de frică, dar ăștia nu prea aveau idee dacă noi am fi interesanți: puteau să ne ia camera video și eram
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie care îi 2fugări, într-o goană sălbatică și tot felul de urgii, înapoi în oraș. Poetul mărturisește însă: "Eu însumi, cu acel prilej, mergeam cu o trăsură!" O dublă mișcare are loc în marele humor. El este expresia unei afirmări
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ea doar cînd este pusă la încercre prin deziluzie și lipsuri și cînd a învățat să-și păstreze cu hotărîre un mare țel, în ciuda piedicilor ce i se opun și a distanței la care se află obținerea acestuia. O vijelie, spune La Rouchefoucauld, întețește flăcările unui incendiu, dar stinge o luminiță. Dacă un sentiment se poate menține, deși obiectul său se află departe și nici o prezență sensibilă, nici o imagine intuitivă nu-l sprijină, el va deveni cu atît mai profund
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]