1,112 matches
-
The rest is silence. De asemenea, numai în moarte va lua sfârșit marea neliniște a regelui Lear după ce, purtând pe Cordelia ucisă în brațe, strigă naturii răsculate un adevăr infinit de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o cer-nea-lă, ce fel de cer-nea-lă ai tu în că-li-ma-ra ta? -Roșie! Ai tu în că-li-ma-ra ta cer-nea-lă ro-și-e? Fetelor, haideți la probă! strigă mama din pragul ușii, întrerupându-le jocul. Eu prima, eu prima! strigă Cezara intrând ca o vijelie pe ușă și îmbrăcând în grabă rochia de probă. Umblă cu grijă că-i descoși încheieturile, spune mama. Mâneca asta e prea lungă. Pentru că nu are tivul făcut. Gulerul e prea larg. Îl încheiem într-un nasture. Floarea asta e
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au spintecat pîntecele femeilor însărcinate ale Galaadului ca să-și mărească ținutul: 14. de aceea, voi aprinde focul în zidurile Rabei, și-i va mistui palatele în mijlocul strigătelor de război în ziua luptei, și în mijlocul vijeliei în ziua furtunii. 15. Și împăratul lor va merge în robie, el și căpeteniile lui împreună cu el", zice Domnul. $2 1. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că a ars, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre Orient Expresul, dar cum vijelia aceea de tren nu mai venea cei de la mișcare se înduraseră și-i dădură liber. Popa Băncilă își porni obișnuita rugăciune a începutului de drum. Se ridicase de la locul lui și, cu mâinile împreunate, cu ochii duși spre Dealul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o țintuia locului. Nu se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin Nimic decât o rază din fața ta senină, Din ochiul tău senin. {EminescuOpI 21} Și te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie Un ocean de foc. Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire, De-ar tremura la sînu-mi gingașul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. {EminescuOpI 22} Și-aș pune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. {EminescuOpI 44} Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele, De orașul care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - S-ajung curând în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n desmierdări - Dar buzele ei roșii păreau că-s sângerate. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați, Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saț - Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț Și-și răzimase capul bălaiu de al lui umăr. " Arald, nu vrei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se mișcă pădurile de brad. Din tronul lui de piatră bătrânul preot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui de piatră bătrânul preot vede Și-n vânturi el ridică adâncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o rechiamă, Furtunelor dă sborul, pământul de-l distramă.. Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! Pornește vijelia adîncu-i cânt de jale, Când ei soseau alături pe cai încremeniți, Cu genele lăsate pe ochi păinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil, Din cât ești de copilă să-ntinerești mereu, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om de rând, el este Domnul Țării-Romînești. Eu nu ți-aș dori vr-odată să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-o pe Emma În pace. — Acum nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurândă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întâmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adânc și mă privesc lung În oglindă. Tot nu-mi vine deloc să cred cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătând spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe mine decât un maieu, o cămașă cu mânecă scurtă și pelerina de ploaie deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm de aici. Mă gândesc să nu mă apuce vreo răceală, dar altă variantă nu există, așa că din nou la drum. Pentru a contracara cât de cât frigul, accelerez pasul, mișc mai repede brațele, mă detașez de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
contracara cât de cât frigul, accelerez pasul, mișc mai repede brațele, mă detașez de cei trei francezi și așa mărșăluiesc prin ploaia care parcă se transformă în furtună. Din când în când depășesc alți pelerini care înfruntă și ei aceeași vijelie. Pe munte, o regulă de la care nimeni nu trebuie să se abată nici măcar o clipă este aceea de a fi atenți unde pun piciorul. Terenul este denivelat, adesea alunecos și cea mai mică neatenție se poate solda cu o entorsă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Căci este imposibil de știut ce se va întâmpla cu plicul când eu nu voi mai fi. Există un mare risc să fim arși împreună - scrisoarea și cu mine. Sau pot s-o văd luându-și zborul într-una din vijeliile toamnei, când cineva lasă fereastra sau ușile deschise acolo sus, în casa care poartă numele tatei. De aceea am luat hotărârea ca scrisoarea să însoțească această înregistrare, care va fi tipărită împreună cu imagini alese dintre cele pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cinci de kilograme. Jemima Jones a pierdut aproape întreaga greutate a unei persoane. Jemima Jones arată exact ca tipa din poză. ― Nu-mi vine să cred, spune Geraldine, stând în sufragerie și privind-o pe Jemima cum trece ca o vijelie și-și caută haina. Să fiu a naibii dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sufragerie și privind-o pe Jemima cum trece ca o vijelie și-și caută haina. Să fiu a naibii dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea ei haină neagră și imensă, pe jos după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părea că până la urmă omătul se va așeza cu nădejde... ― Știți ce lipsește acum, băieți? - a întrebat Dumitru pe cei din preajma lui. ― Mai rău decât ce se vede ar fi un vânt nebun. Ia ascultați: „Crivățul din miazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la ei. L-am mai văzut uneori cu bățul lui în tren și de fiecare dată îmi făcea într-un fel complice cu ochiul ca și cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
supraviețui, zise Pește-gri. Gândiți-vă bine, captura împărțită la nouă este egal cu doi pureci și ceva pentru fiecare dintre noi. Nu cred că măcar unul din voi ar putea trăi doar cu atâta hrană. -Ploaia care a venit împreună cu Vijelia zilele trecute a măturat totul; pe fundul iazului nu mai găsești niciun firicel de iarbă, mâl nici atâta, aluviunile care au trecut pe aici nu s-au oprit în locșorul nostru, le-a cărat în mare viteză mai departe, se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]