46,761 matches
-
foarte ușor să i-l dăm doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar fi trecut prin cap c-a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne brioșele pe care
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar fi trecut prin cap c-a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne brioșele pe care Fulvia Flaminea le lăsa foarte devreme
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne brioșele pe care Fulvia Flaminea le lăsa foarte devreme pe plită. La două zile după ce înlocuiserăm vinul, când eram la micul dejun, fratele meu îmi atrase atenția, cu o privire dezamăgită, că sticla ostrăvită era intactă pe bufet. Asta a fost vineri, iar sticla rămăsese neatinsă tot acel sfârșit de săptămână. În noaptea de marți însă, doamna
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
camera ei. Dar înainte de miezul nopții, când ne credea adormiți, am văzut-o trecând în cămașa de noapte de școlăriță și ducându-și în dormitor o jumătate de tort de ciocolată și sticla cu mai bine de patru degete din vinul ostrăvit. Mă scutură un fior de milă. - Biata doamnă Forbes -, am spus. Fratele meu răsufla neliniștit. - Bieții de noi dacă nu moare la noapte - spuse. În zorii zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care a iubit-o în tinerețe, fără să-i fi mărturisit însă vreodată acest lucru. Iar acest tip se răzbună pe cel de-al
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
ești primul pictor cu care discut așa. Mai am prieteni pictori, dar n-am avut cu nici unul un astfel de dialog. De ce crezi? O fi existînd un motiv. Poate că nu a fost prilejul să vorbim la un pahar de vin, la Bolta Rece... și, iată, s-a ivit acum, doar în fața unui pahar cu apă. Și mai e ceva. Sînt două zone ale artelor unde am un anume trac: muzica și pictura. Mă simt mult mai bine cu cei care
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
boxer, reeditat recent la aceeași editură Vinea și reprodus pe coperta a patra a cărții, autoarea adaugă jurnalului berlinez o foarte scurtă și expresivă artă poetică: "Îmi torn cafeaua în ceașcă, îmi aprind o țigară. Mi-e dor de un vin. De fapt nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scotea eșarfe din mîneci și porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
editură Vinea și reprodus pe coperta a patra a cărții, autoarea adaugă jurnalului berlinez o foarte scurtă și expresivă artă poetică: "Îmi torn cafeaua în ceașcă, îmi aprind o țigară. Mi-e dor de un vin. De fapt nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scotea eșarfe din mîneci și porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi de iubire scrii o poezie
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
ulei încins". Mi se pare totuși că forma de largă circulație e cea masculină (singular crevete, plural creveți); în acest caz, a contat un detaliu de viață cotidiană: prezența obsedantă a creveților orientali (uscați, prelucrați), ca unic aliment depozitat, alături de vinul spumant, în magazinele anilor '80: "Adică să o dea pe creveți și pe muștar, alimente care umpleau din belșug magazinele de pînă în 1989" (Bulimie colectivă, în arhiva Monitorului de Brașov). Erau parcă vietnamezi, cum ne amintește un alt citat
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
frumusețe a fetelor. Și rîsetele lor:/ ce minunate jerbe! Laudă ție, Doamne, pentru toate acestea/ și pentru multe altele: de la bulbii luminoși ai narciselor/ de pe mormîntul din inima lumii, la stelele căzătoare/ ale nopții pe care o bem, adesea, din vin" (Laudă ție, obsesie blondă a morții). Treapta cea mai înaltă a raportului erotic cu universul pe care-l întrupează lirismul aci discutat îl constituie acest amestec al regnurilor, această mitologie instantanee a fenomenalului ce revelă, metaforic, o contopire deplină a
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
seara aceea, el îmi spusese și numele piloților români: Lulu, Ghiță, Radu, Ady...De la nemți, nu mai ținea minte decît pe unu pe care-l chema Kurt. * Moldovenii se pierd frumos în visări și nuanțe. La acest lucru contribuie și vinul lor nobil despre care s-au scris atîtea... Un vin deloc agresiv în capul consumatorului, ci prietenos, plin de voie bună. Nu vei auzi lălăituri primitive; ci numai vorbe de duh, întîmplări cu haz. Nu vei vedea fețe schimonosite, ochi
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
Ghiță, Radu, Ady...De la nemți, nu mai ținea minte decît pe unu pe care-l chema Kurt. * Moldovenii se pierd frumos în visări și nuanțe. La acest lucru contribuie și vinul lor nobil despre care s-au scris atîtea... Un vin deloc agresiv în capul consumatorului, ci prietenos, plin de voie bună. Nu vei auzi lălăituri primitive; ci numai vorbe de duh, întîmplări cu haz. Nu vei vedea fețe schimonosite, ochi holbați sub părul coborît sălbatic pe frunți; vei vedea chipuri
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
sfărîmă brusc și căzui cu el cu tot pe podea. Mi se aduse numaidecît unul de fier. La casa lui Ralea, care mi-a fost profesor în anii războiului, ajungem însoțiți de aceeași bonomie moldavă și gustînd, pe la vecini, din vinul sfînt cu iz de biserică veche, numit Busuioacă de Bohotin. Casă frumoasă, mult lemn, rezonanță de instrument muzical. Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu aerul unui
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
sarcastic-complementar, cazone, pe care a înregistrat-o, inițial, Ion Caraion: "Soldații vor lăsa dîre mari de noroi/ Și miros de cartofi rîncezi, de macaroane/ În mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu voi stinge însă lumina și am să-mi
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții cei dragi au înviat. Vânturile dojenite s-au domolit, iar marea cea turbată, de-a fost certată, s-a liniștit. Bucatele și vinul s-au înmulțit. Păsările au clocit ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu s-a născut. Duhurile și vulturii au vestit ce stă să vină. MARELE PREOT: Și iată c-a venit
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
îi oferă cupa imperială, iar GENERALUL oglinda imperială.) Privește-te în ea și vei vedea lumea. Vesel și sănătos să fii, vesel și sănătos îți vei vedea poporul. MARELE PREOT: Bolta cerească e în mâinile tale. Bea-i sângele și vinul spre viață nemuritoare. (MAJESTATEA SA ridică cupa. Bărbații din Sala Tronului se ridică în picioare, își dezleagă centurile, își iau cupele și îngenunchează la loc.) GENERALUL: Să dăinuiești veșnic, Împărate! MARELE PREOT: Amin! MAJESTATEA SA: Împărăția mea este lumea aceasta
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
din Sala Tronului se ridică în picioare, își dezleagă centurile, își iau cupele și îngenunchează la loc.) GENERALUL: Să dăinuiești veșnic, Împărate! MARELE PREOT: Amin! MAJESTATEA SA: Împărăția mea este lumea aceasta! (Dă cupa peste cap.) Să curgă sângele și vinul! Beți! MĂSCĂRICIUL: Să înceapă cheful! (Către CURTENI.) Și legați-vă izmenele că vă scapă fundurile blege pe-afară! (Toată lumea bea, iar Sala Tronului se umple de gălăgie. MAJESTATEA SA își admiră coroana, sceptrul și cupa.) MAJESTATEA SA (către SFETNIC): Ți-
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
și a reflectat asupra lor. Și, cuprins de euforia rememorării succeselor erotice, nu-și dă seama că ideile pe care le avansează sunt simple aforisme romanțioase, dintre acelea pe care aproape oricine le declamă patetic când bea un pahar de vin în plus. Atitudinea adoptată - de bărbat cu succes la femei, care împărtășește și altora din vasta lui experiență - constituie o sursă de umor involuntar. Vorbind frecvent la persoana întâi și alunecând într-o inevitabilă fanfaronadă, deși face în mod vizibil
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
țuica de prune, slabă, din mărginime ori aceea tare din nord. Dacă mă gîndesc bine la expresia folosită, bucatele, care erau abundente pe masa de Crăciun, și nu doar în prima zi, dar și în următoarele două, erau stropite cu vin. Așa se spunea. Și chiar așa era. Nimeni nu se îmbăta. De altfel, bețivii nu erau încă o instituție în orașele noastre. Pe cei cîțiva, îi știa toată lumea iar noi, copiii, îi arătam cu degetul și îi ocoleam cu grijă
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
am fost martorii sau trăitorii unui asemenea spectacol de proporții planetare. Am trăit doar încă un an greu, poate mai greu ca alții, deși am sperat să fie altfel. Teatrul nu se poate face desprins fiind de realitate. Creatorii lui vin împovărați de viața pe care o trăiesc, o viață dură din care boemia a dispărut. Presiunea cotidianului, și nu mă refer aici la problemele metafizice, întinde coarda creației imprimînd o tensiune negativă, distructivă. Sărăcia s-a instalat comod în traiul
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit, elasticitate acrobatică care singură, fără acrobație de idei, prin toate colțurile se zbânțuie. - Limba românească? Din ea însăși o să se dezvolte. D-le, eu parcă văd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
șoșoni drept ghete, își vede de treabă: șterge cu guma notițele făcute cu creionul într-o ediție din Dante." Ordinea domestică instituită de soția poetului e cam sufocantă și acesta îi mărturisește: "Mai dăunăzi mi se făcuse dor de un vin roșu. Și așa-mi trebuia un măgar care să meargă cu mine! Dar, pace!" Două săptămîni mai tîrziu - sindrofie în casa Coșbuc, cu o grămadă de doamne și domnișoare din familiile Sfetea, Hodoș, Bacalbașa, Nasta. Jocuri de societate, gustări, băuturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
România, după China, era singura țară din lume ale cărei avioane de călători parcurgeau spre Beijing drumul cel mai economic, dar și mai primejdios, trecînd din India direct peste Himalaia, fără ocol. La Beijing, la dineul oficial unde se băură vinuri românești, avea să se glumească stăruitor pe chestia asta. Că noi și chinejii am fi popoarele cele mai curajoase și mai viteze din lume. Era cît pe aci să fiu mîndru de cele auzite. Pe urmă îmi adusei aminte că
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
revoltat crucificat. În "prevederile" sale e cuprins totul, de la cîți nasturi de izmene la cîți megawați se vor produce, cît "se va da" pentru Cultură și cît pentru canalizare, în cîte ace cu gămălie ne vom înțepa degetele și cît vin va bea națiunea spre comunism în zbor...". Sau: "Băieții de la intrare îmi spun: "Să trăiți tovarășu'Titus, vă rugăm legitimația dumneavoastră". Nu mă miră stupida formalitate de-a întreba un om pe care-l cunoști cum îl cheamă". Sau: "Tudor
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]