1,302 matches
-
țânc, iar de așteptat, neamul meu te așteaptă Încă de când ne-a scos Tatăl din Ceața Adâncă. - Ai auzit tu, tocmai din copilărie, de călătoria lui Krog?! - Oh, da, eram tare mic când a venit la noi În sat un Vindecător alungat de-ai săi. El ne-a dat vestea că ai pornit la drum. Iar maică-mea, care era Vindecătoare, mi-a lăsat cu limbă de moarte semnele venirii tale: focuri și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tocmai din copilărie, de călătoria lui Krog?! - Oh, da, eram tare mic când a venit la noi În sat un Vindecător alungat de-ai săi. El ne-a dat vestea că ai pornit la drum. Iar maică-mea, care era Vindecătoare, mi-a lăsat cu limbă de moarte semnele venirii tale: focuri și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de gheață, așa cum și ei i-au fost lăsate de mumă-sa și tot așa, de la Tatăl Încoace. Mirat, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de gheață, așa cum și ei i-au fost lăsate de mumă-sa și tot așa, de la Tatăl Încoace. Mirat, i-am aruncat o privire lui Logon: nu te lua În gură cu Vindecătorul ăsta, Îmi spuneau ochii lui, căci el crede În tine. - Așa că, Îmi mai spuse noul venit, de când am ajuns om În toată firea, tot bat mările astea de Miazăzi, În așteptarea voastră. Sau, În așteptarea lor... privi el către Răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el către Răsărit, țuguind buzele. Căci În urma ta vin răzvrătiții. Și de ei mi-a spus maică-mea. Se uită la cer. Un om de-al lui Îi arătă un nor cenușiu care se ridica deasupra apei, spre Miazănoapte, dar Vindecătorul făcu un semn de lehamite. - Nu-i ăla nor să-l Îmbrobodească pe Dyas. Dacă tu ești Krog, se Întoarse el deodată spre mine, e lăsat că avem ceva de vorbit numai noi doi. - Avem de vorbit. Da, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dobitoc știe acum să facă o luntre, și asta numai și numai din cauza cuvintelor. Ce să-i mai spun? L-am Îmbrățișat, așa cum bine se cade Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36. Oamenii lui Gupal erau scunzi și Închiși la culoare. - Bun venit, ne spuseră deîndată ce ne văzură, iar Gupal, Vindecătorul lor, veni În fața noastră, zâmbitor. - Bun venit?! m-am mirat eu de aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36. Oamenii lui Gupal erau scunzi și Închiși la culoare. - Bun venit, ne spuseră deîndată ce ne văzură, iar Gupal, Vindecătorul lor, veni În fața noastră, zâmbitor. - Bun venit?! m-am mirat eu de aceste cuvinte. Am Înțeles ce Înseamnă, dar nu-mi venea să cred că vorbele puteau fi spuse și pentru așa ceva. - Bun venit, repetă Gupal și-mi Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu se mai termina, nu ne-a iertat deloc. - Dupna, ridică Gupal glasul. Krog ne-a făcut doar o urare. - Asta-i urare? Ce, ne crede proști? - Tu nu ești prost, i-am răspuns. Dar nu știi să vorbești precum Vindecătorul tău. Nici eu nu știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine. Dupna scoase un horcăit supărat, iar oamenii lui deodată se strânseră În jurul său. - Dupna, se sumeți Gupal. Krog și ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și mă bătu pe umăr. - Vreau să văd cum iese copilul, am spus. Gupal Înțepeni, neștiind ce să facă. - Gupal! - făcu femeia, iar Vindecătorul ne scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o piatră rotundă, În mijlocul satului. Oamenii Încercau să nu ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii de la noi. Între timp, vânătorii noștri se răspândiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care Îl Întâlnisem pe la mai toți cei la care ajunsesem. Era rece, era amărui și deodată mă Întremă. Vestea că aveam gemeni se răspândise deja, iar vânătorii noștri chiuiau de bucurie. Cei din neamul Cipusik veniră cei dintâi, iar Vindecătorul lor Îmi spuse că nu puteam să am decât gemeni după ce o Împuiasem pe Nunatuk pe ghețarul pe care toate neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sau Îi era ciudă că fusese prins? - Zi ce vrei, Krog, și aia vom face, mă Îndemnă Gupal, cu vocea frântă de rușine. O să dai lupta cu răzvrătiții aici, pe meleagurile noastre? - O să văd. Acum vreau să mă sfătuiesc cu Vindecătorii mei. Abia apoi am apucat să văd de Enkim și de Runa pe Îndelete. - Ce face Unu Vis Vis? - i-am Întrebat. Pe Unu Îl lăsaseră Într-un luminiș, În grija unor mărunței de-ai lui Kikil. Unu Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se apropiaseră de Krog atât cât trebuia, astfel Încât să nu-l mai scape din ochi cu una cu două. Pe de altă parte, erau tare bucuroși pentru că tocmai ajunseseră Într-un loc În care izbucnise o ceartă Între Krog și Vindecători, semn că norocul Începea să mă părăsească. - Ziceau că uite ce Înseamnă să te prefaci că te tragi din Tatăl. Râdeau de tine pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit o luntre. Când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajunseseră Într-un loc În care izbucnise o ceartă Între Krog și Vindecători, semn că norocul Începea să mă părăsească. - Ziceau că uite ce Înseamnă să te prefaci că te tragi din Tatăl. Râdeau de tine pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit o luntre. Când au auzit asta, ceilalți vânători au urlat și au făcut ca toate fiarele, Înjurându-te pe tine și pe Tatăl care a lăsat lucrurile vraiște după ce a murit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște oameni cu luntre multe-multe. Am trecut și noi Marea cea mare, iar după ce am ajuns din nou pe pământul tare, am Început să aflăm tot mai multe din lucrurile pe care le făcuseși. Că ai spus tuturor despre un Vindecător că ți-e văr bun, scoborâtor din Tatăl. Că lui Nunatuk i se apropia sorocul. Că pe vânătorii tăi de Încredere Îi cheamă Tek, Barra și Kikil. Că văzuseși un val de mare uriaș care te speriase. Că mâncaseși mațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cred că Scept a aflat deja că am pus mâna pe oamenii lui. - Bietul Gupal, cu neamul lui cu tot, of, of, se plânse Enkim. Încă de când a primit vorbă de la Logon, Scept spunea că netrebnicul de Dupna e mare Vindecător și că, dacă o fi cineva care să se tragă cu adevărat din Tatăl, atunci Dupna e. Nu că l-ar iubi din cale afară pe Tatăl, dar pentru oamenii ce-l urmează, unul ca Dupna e tocmai bun. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva demn de luare aminte, astfel Încât să ajungă până la urechile tale. - Veniți cu noi, și nenumărații ani, am tunat eu cu glasul bubuitor din gând, nenumărații ani care vin o să vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrăjmași să pătrundă În mijlocul nostru fără să-și dea seama, după care aveam să-i izbim din toate părțile, cu toată puterea. Voi ați făcut așa de prea multe ori și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii lui lupta de sânge dar, până atunci, nimeni nu mai făcuse așa cu alți oameni, ci doar cu animalele mari, la vânătoare. Eh, cum-necum, deși am așteptat o grămadă, vrăjmașii n-au căzut În cursă. Se crăpă de ziuă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când te privea, credeai că Înțelege tot ce spui deși el, bietul cal, n-avea să vorbească niciodată. Cum-necum, falnic sau bătrân, blând sau bun - toate neamurile din câmpia aceea care nu se sfârșea, ziceau că se trag din cal. Vindecătorii lor spuneau că, odată și odată, caii aceia aveau să fie tovarășii oamenilor În niște nemaipomenite lupte de sânge care, cine știe de ce, erau așteptate de toți. Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânt tăios care culcă iarba la pământ. Am privit Într-acolo - cerul se acoperea cu un nor la fel de rău cum fusese cel care ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca, deîndată ce se va lăsa Întunericul, să vină la sfat, la marginea crângului. Până atunci, aveam să mă gândesc la un legământ care să-i izbească bine de tot pe cei ca Scept și ca Logon. Cât despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi dea foc, ca nu care cumva să mă trezesc că blestemații de vânători ai lui Scept Îmi batjocoresc trupul... M-am așezat pe iarba Înghețată. Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru prima oară. Mă privea cu ochi holbați, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă mâncătoare de stârvuri, Vindecător blestemat de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit din văzduh deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copiii lor porniseră spre pământurile lor, ca să răspândească vestea izbânzii lui Krog. Of, of! Uite cui Împărțisem vorba! Când au ajuns la vatra din mijlocul satului, cei ce priviseră lupta s-au prăbușit În fața noastră, a lui Krog și a Vindecătorilor lui, la fel cum ar fi făcut-o În fața lui Scept și a căpeteniilor sale, dacă izbânda ar fi fost a lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am uitat mai bine la el dar, fir-ar să fie, deloc nu mi-l aminteam! - Unde e Moru? l-am Întrebat. Omul scoase un sunet așa, de parcă ar fi tras un vânt pe gură. - După Moru l-am avut Vindecător pe Uglu, iar după Uglu am venit eu, Zarge. Zâmbetul mi-a Înțepenit pe buze. - Unde e Moru? Zarge Îmi arătă colina cea mică de lângă Întrarea În peștera iernii. - Acolo sunt toți. Și Uglu, și Moru, și cei dinaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăcere, petrecut de cei din neamul meu, lupi neînduplecați care scoteau până și ursul cel mai mare din bârlog. - Și n-a mai rămas nimeni de pe vremea lui Moru? am Întrebat când am ajuns lângă colina În care zăcuseră dintotdeauna Vindecătorii neamului meu. - Ba da. Vreo două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându-i pe toți să râdă. - Sunt și ele pe aici? - Cum să nu? Tocmai ele să lipsească În ziua În care Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe În viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călĂuzitoare și imaginile Întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul Încremenea În loc : vântul mișcând frunzele prin care se Întrevăd razele soarelui ; sau un anumit fel În care cad razele pe o carte În timp ce stau Întinsă În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]