1,609 matches
-
sa. Transcendența haină l-a condamnat să fie sărac și cinstit, dar numai cu atât nu se poate trăi. Revoltat, Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
celălalt era cătușele Darby. Cu adevărat rare. Rhyme comandă să se ia legătura cu muzeul din New . Sachs sugeră că ar trebui să le ia și pe agentele din patrulă ca ajutoare, mai ales că se simțeau într-un fel vinovate și erau dornice să se reabiliteze. Rhyme fu de acord, iar Sellitto aranjă telefonic detașarea lor temporară din Divizia de Patrulă. - Dar despre evadare? întrebă Sellitto. Cum a reușit să se schimbe așa repede? - E un tip anume de magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
știu. Dar e cineva care mă cunoaște, firește. - Ca să aibă acces la hainele tale, la firele tale de păr, la lucrurile tale. Pentru a putea să le planteze la locul crimelor. - Exact. - Excelent. Atunci nu va fi greu să găsim vinovatul. Dă-mi niște nume. Weir își închise ochii. - Nu-mi vine niciunul în cap. E foarte frustrant. Nici Sellitto nu ar fi putut să o spună mai bine. Se scursese deja o jumătate de oră anostă din acest joc. Detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mare de 100 000 de lire, scria, cu un scris galben strălucitor, iar lângă scris erau degetele alea stupide încrucișate cu un zâmbet pe ele. — Mamă, pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba- ce faci? Ce se petrece? Arăta atât de vinovată și de nesigură că m-a speriat. Nu mai semăna cu mama, semăna cu unul din prietenii mei prins când fura ceva. Încă mai ținea unul din cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plăcută diseară și la mulți ani! Vorbim anul viitor! Conversația a făcut-o pe Emmy să simtă ciudat, puțin descumpănită, așa cum se simțea în liceu când le vedea pe prietenele ei că fură rujuri din Kmart: nu sută la sută vinovată, dar agitată și puțin rușinată. Păi nu făcea exact ce-i porunciseră ele să facă? Nu încerca să ia pe nimeni de bărbat — nu se gândise la măritiș nici măcar o singură dată în atâtea luni — și tot avea impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Fi. Cel mic, Connor, avea o lună de zile. Ieri, Ben Împlinise trei ani. Ruby știa că bunicii o să-i cumpere „Corabia Piraților“ Playmobil, așa că se gândise că i-ar plăcea și un costum de pirat. —Mă simt așa de vinovată, continuă Fi, pentru că e deja murdar. — E doar un băiețel, remarcă Ruby de jos de pe podea, unde stătea În genunchi strângând monedele. E normal să-l murdărească. —Rubes, pari cam Încordată. Ești În regulă? Ruby se târa pe podea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai dreptate. Doctorița Beech pare foarte atentă și inspiră Încredere, așa că am decis să apelez la ea. Tocmai Îl sunase pe Phil ca să Îi dea vestea. — E extrem de Încântat că am decis să schimb spitalul, dar mă simt atât de vinovată. Asta Înseamnă că va fi nevoit să Încaseze un depozitele de pensie pentru a-mi plăti tratamentul. Ruby a râs și a spus că nu pot fi prea mulți bărbați de cincizeci de ani care să apeleze la planurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fața femeii. —Jill! Ce Dumnezeu cauți aici? După expresia uimită pe care o avea pe față, Jill era la fel de șocată ca și Ruby. —Am o Întâlnire de afaceri importantă mâine, se bâlbâi Jill, timidă, de parcă ea ar fi fost cea vinovată. Își drese glasul. — Am venit după niște hârtii. Atunci Ruby observă că Jill era Însoțită. Lângă ea era Tom Hardacre. Îl recunoscuse de la televizor. Arăta și mai bine În carne și oase. Totuși purta un tricou de rugby cu gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se asigure că el nu era prin apropiere. —Jenny, a fost groaznic. Ne-am certat îngrozitor din cauza asta. De fapt... îmi pare rău, nu voiam să-ți spun, nu vreau să te simți vinovată, dar a fost prima noastră ceartă. Vinovată? Dacă un deget divin uriaș s-ar fi coborât din ceruri și ar fi arătat spre mine, urmat de patru călăreți îndrăciți, tot nu m-aș fi simțit mai rea. Lynn se grăbi să mă liniștească. M-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
într-o tăcere apăsătoare. Mă întrebam cât de tare o dureau picioarele. Pe mine mă dureau de muream și eu eram obișnuită să merg pe jos pe astfel de distanțe, ce-i drept, nu desculță. Din păcate, eu eram cea vinovată de data asta, așa că eram nevoită să îndur până când ea avea să ne scutească de tortură. Londra nu este un oraș liniștit la nici o oră, nici chiar într-o seară răcoroasă, la o oră înaintată cum era atunci. Dar amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
concentra la nimic tot restul după-amiezei, așa că am stat în sufragerie cu copiii uitându-mă la Terminator. Ne e foame! ne-au anunțat ei în timp ce apărea genericul de final. Atunci mi-am dat seama că adormisem și m-am simțit vinovată când am văzut că Tally făcuse curat la parter și pregătise ceaiul pe masa din bucătărie. Ar fi mai bine să plec, am îngăimat eu. Tally curăța pesmetul de pe crochetele de pește ale Marthei și părțile arse din cartofii prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dintre prietenele mele cu mulți ani în urmă, lucru care nu putea decât să-mi dăuneze, dar nu mi-ai spus despre o situație pe care chiar puteam să o îndrept. Acum atenția tuturor era fixată asupra mea. Eram eu vinovată sau erau cu toții ușurați că scăpaseră pe moment? Îmi doream să mă duc să aduc chips-urile alea. Ce ai fi vrut să-ți spun? am întrebat-o neputincioasă. Și oricum, m-ai fi crezut? Lisa păli dintr-odată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și nici nu s-a găsit timpul necesar ca să explic cauzele mai adânci ale vinovatei mele neputințe și ca să mă scuz, de pildă, așa: „Mama mea, care are un magazin de coloniale care merge așa și așa, a fost din păcate întotdeauna prea strâmtorată ca să-mi cumpere o bicicletă, fie ea nouă sau folosită, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simplu nu suntem pregătiți să ne controlăm gândurile. Pentru că până acum n-am fost nevoiți s-o facem. Când eram copil, spuse Beth, o supăram adeseori pe mama, iar când s-a Îmbolnăvit de cancer, m-am simțit teribil de vinovată... — Așa este, spuse Norman. Copiii gândesc astfel. Toți copiii Își Închipuie că gândurile lor au putere. Dar noi Îi Învățăm cu răbdare că nu judecă În mod corect. Desigur, a existat și o altă tradiție a modului cum sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nevoită... — Beth, așteaptă... — ... să te ascult. Știu cât ești de periculos. Am văzut ce i-ai făcut lui Harry. Cum ai denaturat faptele În așa fel Încât să pară că el a fost de vină. Ah, da, Harry a fost vinovatul pentru ca tu să acționezi liniștit. Iar acum vrei să arunci vina pe mine. Ei bine, află că n-o să-ți meargă pentru că te-am Întrerupt, Norman. N-am să-ți mai aud vorba domoală, persuasivă. N-am să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la sosiri. De cealaltă parte a barierei i-am văzut pe mama și pe tata, care mă așteptau. Păreau mai mici și mai bătrâni decât ultima dată când îi văzusem, în urmă cu șase luni. M-am simțit așa de vinovată. Amândoi mai aveau puțin și împlineau șaizeci de ani și-și făcuseră griji pentru mine din ziua în care mă născusem. De fapt, dacă e să fiu foarte exactă, de dinainte să mă nasc, pentru că am depășit termenul cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă gândeam la buni, a zis ea trăgându-și nasul. Că n-a apucat să-și vadă prima stră-stră-nepoată. Și e minunat că ți-ai botezat copilul după ea. Ar fi fost fericită. Și onorată. M-am simțit așa de vinovată. Cel puțin mama mea era încă în viață. Biata mama! Buni nu murise decât de un an și tuturor ne era dor de ea. Le-am îmbrățișat pe mama și pe Kate cea micuță. Amândouă plângeau. —Mare păcat, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în orice alt fel. Pentru că dacă ar încerca să obțină custodia lui Kate întinându-mi numele, atunci ar însemna că măcar îi pasă de ea. Am strâns-o în brațe pe Kate mai s-o sufoc. Mă simțeam așa de vinovată. Fiindcă într-un fel sau altul, fără chiar să fiu conștientă de asta, greșisem și din această cauză biata Kate, mic spectator inocent, trebuia să se descurce fără taică-su. Pur și simplu nu puteam să-l înțeleg pe James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în perfectă stare. Ca să fiu sinceră, abia aștept să mă duc. N-ar fi trebuit să spun chestia asta. A devenit din nou suspicioasă. Știu că mama mă încurajase să am o aventură cu Adam, dar mă simțeam așa de vinovată fiindcă mă întâlneam cu el, că nu voiam să afle nimeni. Așa am plecat în oraș. Simțindu-mă îngrozitor de vinovată, fiindu-mi frică să nu fiu prinsă și îngrozită să nu i se întâmple ceva lui Kate. Cam pe la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar păsa. Preț de câteva secunde am stat și l-am așteptat să se întoarcă și să-mi arate ce și cum să fac. Sinceră să fiu, presupun că-mi făcusem tot felul de iluzii grandioase - din cauza cărora mă simțisem vinovată - în care Adam se apleca deasupra mea în timp ce eu eram întinsă pe spate pe banca de tracțiune. Asta ca să-mi ajusteze greutățile sau cam așa ceva. Apoi urma ca amândoi să ne dăm seama, dintr-odată, că eram destul de aproape unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
endorfine, nu?“ Doamne-Dumnezeule, începusem să mă transform în Helen. I-am aruncat o privire lui Adam. (Hopa! Asta suna ca într-un roman romanțios. În romanele astea, oamenii „aruncă priviri“ tot timpul.) Bine, atunci n-am aruncat nimic. Nu eram vinovată de nici un fel de furt. Deși cunoșteam un tip dintr-un bar care m-ar fi ajutat cu vreo câteva cutii de „priviri“ pentru un preț de nimic. Și fără să-mi pună nici o întrebare. Dar m-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fac sex fără să mă implic emoțional. Deși cine zisese ceva de sex? Of, Doamne! Eram tare îngrijorată. Nu reușeam să-mi înțeleg toate sentimentele. Eram așa de confuză. Chiar eram atrasă de Adam. Dar mă simțeam așa de vinovată din cauza asta. Consideram că sentimentul ăsta mă transforma într-o persoană foarte superficială. Eu ar fi trebuit să fiu îndrăgostită de James. Dar oare eram îndrăgostită de James? Îmi era teamă să mă gândesc la chestia asta. Era ceva mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
partidă de excepție. După plecarea Laurei, mi-a fost imposibil să-mi mai găsesc locul. Nu era nimeni în preajma mea. Anna dispăruse din nou. Se părea că Helen era la Linda. Deși chestia asta mă bucura. Mă simțeam așa de vinovată din cauza lui Adam, că nu cred c-aș fi putut s-o privesc în ochi. Eram destul de sigură că Adam nu era prietenul ei. Dar n-ar fi fost o idee rea să aflu cu siguranță. Dar am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decizia. Eu spusesem că mariajul nostru nu mai putea să funcționeze. Știam, știam că James nu-mi oferise nici o alternativă, nu-mi oferise nici o altă opțiune, dar, până la urmă, eu fusesem cea care apăsase pe trăgaci. Mă simțeam așa de vinovată. Apoi mi-am spus să nu mai fiu așa de proastă. Ceea ce-mi oferea James nu valora nici cât o ceapă degerată. Nu era decât un simulacru de relație și ar fi fost o relație construită exclusiv în condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]