1,351 matches
-
parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea care zice că este sora mea ?", se întreabă Dora. În spatele pleoapelor închise se întruchipează două imagini : o formă alungită, având o nedefinită culoare alburie, și o a doua, care îi veghează la căpătâi, îmbrăcată într-un înveliș de un violet discret. "Să fie oare spiritul meu alături de cel al Minodorei ? Oare așa arată spiritele ?", nu contenește Dora să se mire și să se întrebe. Da, asta-i, ai început în fine să înțelegi... Schimbul de gânduri între cele două spirite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vei fi iar cu el... ", gândește cu o oarecare răutate spiritul Minodorei și un necunoscut sentiment o străbate. O fi gelozie ? Pot fi bântuite de gelozie chiar și spiritele ? Forma argintie a obosit și nu mai poate comunica cu cea violet. Spiritul Dorei este cuprins de un fel de letargie. Se pare că efortul de întrupare a sufletului a devenit mult mai anevoios după suferințele prin care a trecut din nou. Spiritul violet îl îmbrățișează cu un fel de disperare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mărturisi câteva intimități stridente? Latura mea practică e mult mai variată decât are să devină vreodată sinele meu teoretic, plictisitor. — De asemenea, mă Întreb dacă dorințele unui om rămân aceleași pe tot parcursul vieții. Într-o zi, s-ar putea ca violetul murdar să fie culoarea mea preferată; altă dată, s-ar putea să mă Îmbrac cu haine lălâi. Deși, pot spune că măcar atâta se potrivește: am știut mereu să fluier. — Tu chiar crezi că Froehlich vede totul În alb-negru? Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În sticlă. Cu o acuratețe care depășea tot ce-am trăit până acum, am descoperit că Îmi observ creierul pulsând. Senzația nu era deloc de neglijat. De pildă, ici-colo, lichidul transparent din jurul materiei cenușii se colora Într-o nuanță de violet, care mă făcea să-mi iamginez un alt fel de cap, ca un fel de coif cărnos. De asemenea, Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere. Deși mi-era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cel care se ține de glume proaste, a spus doamna Sweet de pe umărul ei drept. După cum sugerează și numele, doamna Sweet era un djinn bun - unul dintre cei drepți. Avea un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu cu minunatul domn doctor Westcott. — Bineînțeles că mi-ar plăcea la nebunie să fiți domnișoare de onoare. M-am gândit că ar putea fi ceva pe tema Zânele Florilor. Lottie ar putea să fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji. Fran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Înapoi la Lake Geneva, se Îmbrăcase, timorat, dar plin de mulțumire lăuntrică, cu primii săi pantaloni lungi, scoși În evidență de o cravată-acordeon violacee și un guler „Belmont“ cu marginile unite implacabil, cu șosete liliachii și o batistă tivită cu violet ițindu-i-se din buzunarul de la piept. Mai mult decât atât, Își elaborase o filosofie proprie, un cod de comportament care, În măsura În care i se poate da un nume, era un fel de egocentrism aristocratic. Își dăduse seama că principalele sale interese erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Tommy Tucker’s Playroom era o fostă magazie recondiționată și vopsită ca o zebră, iar de marginile acoperișului ei atârnau saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arborele de guava. Erau mai multe moduri de a se gândi la întuneric. Se putea tăia în el, își zise Sampath, își închise ochii strâns și se înveli în cuvertură. Sau putea să lase toate șoaptele, toate nuanțele lui de violet să plutească înăuntrul lui. Întunericul acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o nuanță glorioasă de violet. Băiatul încerca să-și mascheze grimasele pe care le făcea la fiecare pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-a fost surprins când l-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Era totuși un patrimoniu de familie scos într-o vânzare publică. Lucru dureros pentru un om ca mine. - Credeam că mama dumitale tot la licitație a luat Plăiesele! Maxențiu se roși violent. Peste paloarea lui culorile combinară un fel de violet, tot livid. Mama, la care făcea aluzie fără cruțare Ada, era o binecunoscută cântăreață franceză de variete, vestita Zaza, ce avea domeniul ca dar de la un prinț bătrân si decavat, dar destul de autentic și tată prezumtiv al lui Maxențiu, pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de copii Îngenuncheați care parcă se rugau, parcă studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă, totul era clar: doi șerpi de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de buxus și rugi de zmeură. După care intrai În livada de pruni. O iarbă abundentă, cu fir lung și mătăsos, se răspîndea pe sub toți acei pomi cu prune albe, brumării, vinete și cu ren glote mari, rotunde, de un violet scăpat spre roșiatic. După ce am crescut și ne-am mutat de la ei, Matthias și Emma ne invitau, pe mine și pe Lia, să ne petrecem cîte o zi de vară prin grădină, Îndopîndu-ne cu zmeură, cu prune și cu ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca pe apă.) Cercurile perfecte violet de gențiană ale ochelarilor negrului cu rame aurite Încântătoare se Îndreptară către Sammler, dar chipul Înfățișa tupeul animalului mare. Sammler nu era un timid, dar avusese belele În viață să-i ajungă. O mare parte, așteptând asimilarea, nu aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu o lumină de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu mai era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul infintei tăceri a nopții. Zgomotele scăzură și ele În intensitate. Cei opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
franțuzesc, ceea ce, fire veselă din Renania, nu i-a ridicat nici un fel de dificultăți. Dar cealaltă, care, chiar dacă se trăgea din Pomerania, era o făptură de o fermecătoare fragilitate care, cu picioarele ei lungi în ciorapi de culoare verde-otravă sau violet, a transformat Königsallee într-un podium de modă de modă, a mai rămas o vreme în Düsseldorf, fidelă pantomimei. Peste ani, într-un roman între timp frecvent invocat, ea s-a transformat, ca personaj, în muza Ulla, dar în afara literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima mea! Pariez că nici nu știați de întreruperea programului „inimi pentru inimi”! E recesiune! Prietenele mele nechemate s-au făcut mici și s-au ascuns după cele înălțătoare. Într-un târziu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa a țâșnit cu horcăieli bine cunoscute care s-au asociat cu horcăielile de muribund ale spânzuratului. Acestuia vederea i-a fost ecranată de o culoare spre violet, după care n-a mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul pămîntului de sub picioare însemnat de firul roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării violet din vitraliu. Așa cum marea artă, dincolo de orice îmbogățire pe care o aduce omului, presupune ceva inefabil care te violentează și-ți subjugă admirația, nici căldura unui chip de om nu suportă adjectivul. Din eterul său se naște dragoste sau ură
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înăuntru? — Ce contează? Ajută-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată. — E
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]