1,522 matches
-
moartea în ochi, prea fragezi și prea cruzi, iar împreună învățaseră să-i întoarcă spatele, iubind viața, indiferent câte greutăți urma ea să le arunce în față. Iar deși fiecare devenise cineva important între timp, unul scriitor, altul istoric, altul violonist, Cristi o adevărată vedetă, acolo, la masa lor, bărbații în toată firea, de treizeci de ani sau chiar mai în vârstă, erau de fapt tot acei copii zburdalnici din Brăila, care s-au avut numai pe ei înșiși mai mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cel care, cel puțin aici, în țara mea, am definit acest curent. Muncind zi de zi, ore întregi, fără oprire, pentru a-mi potrivi fiecare gest, fiecare grimasă și fiecare silabă. Schimbând orchestre după orchestre, mereu căutând perfecțiunea sune- tului, violonistul potrivit, chitaristul acela care să aducă suflul de care aveam nevoie, iar și iar, până am ajuns să iau la pas Montmartre-ul, ca să îi înțeleg originea și sentimentul acestui cântec sublim. Sigur că timpurile se schimbă, sigur că publicul este
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scurtă, dar dulce e ea. Să cântăm, să dansăm Și de toate să uităm, Beți și voi, fiți vioi Nu știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a se amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote de râs și aplauze, apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli toți să fim/ Zi, țigane, din strună, cum știi frumos/ Valsul cel duios și delicios“, iar în timp ce începea să danseze printre mese, violonistul făcea un adevărat spectacol cu instrumentul său. Nimeni dintre nenumărații care au avut șansa să-l vadă în acea perioadă în carne și oase, pe scenă, nu a rămas nefermecat de o așa experiență. Faima sa creștea din nou pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai tulbura mintea cu astfel de întrebări, maes- tre, căci nu poți decât să ți-o scrântești și să înnebunești, zâmbește violonistul. Hai să ne bucurăm că suntem vii, că suntem sănătoși și că o să-i vedem pe-ai noștri în câteva zile. Timpul trece mai greu decât mi-aș fi imaginat. Dar trece, nea Vasile ! Și noi, mai ales noi, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
drumuri spre ceea ce avea să devină sculptura secolului al XX-lea. Prin el, arta țăranului român s-a Înscris În universalitate. Tot folclorul a fost sursa majoră de inspirație a lui George Enescu (1881-1955), cel mai de seamă muzician român, violonist, pianist, dirijor și compozitor. Enescu a compus rapsodii, simfonii și sonate, interpretate În Întreaga lume, dar care nu se pot desprinde de o tonalitate specific românească (numele Îi este Îndeobște apropiat de cel al ungurului Béla Bartók, la rândul lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vă arăt cât interes deșteaptă ea: o va păstra „ca pe ochii din cap!!”. Voi duce-o eu personal cu vreo ocazie. Mi-e teamă să nu se strice. Multă lume de acolo mi-o cere. C.P. este a surorii violonistului Botez. Ea Însăși o fostă elevă a mea la Fălticeni și bună prietenă cu Nuța Vasiliu . Mama este soția șefului de gară din Fălticeni și a fost membră În comitetul școlar. Peste tot aceeași vreme de primăvară, fără zăpadă și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lui a 2-a mi-a comunicat că el s-a mutat În B-dul Magheru, la a 3-a soție. Cred că scrisoarea s-a pierdut și va trebui să-i scriu Încă o dată, pe adresa nouă. Cât privește pe violonistul Botez, eu cred că nu s-a născut În Fălticeni. Mama lui Însă a fost membră În comitetul școalei de fete (al liceului, n.n.). Eu În tot cazul am scris surorii lui, dându-i adresa Dvs. pentru a vă da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sa era necesară, după cum se vede din faptul că deține unele informații prețioase despre trecutul cultural al orașului. Îmi recunosc un merit: că am pus să activeze toate energiile orașului: (...) D-na Vârnav, Dr. Davilla Braunstein, Dan Protopopescu, Haralamb Băeșu, violonistul Aurel Mihăilescu (acum de mult la Paris), Prof. Haralamb Ciocan, Prof. Sava, Avocat Stăcescu, inginerul Ghețu, Serafim Ionescu etc. Cât despre Gorovei și Ciurea, ei activau și fără mine; dar nu organizat (ca la „Prietenii Culturii”). Ați „vizionat” și D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Lopes Grasa, într-o componență aproape halucinantă pentru aceste locuri: doi tineri chinezi (el și ea) și doi muzicieni ruși, de asemenea, destul de tineri. Ascultăm o interpretare egală, armonioasă, rutinată aș zice, cu o mențiune specială pentru virtuozitatea expresivă a violonistului chinez, care este și conducătorul grupului. Observ comportamentul scriitorilor așezați pe scaune în fața mea. E greu să asculți un concert simfonic după un prânz atât de copios. Doi scriitori slovaci, Albert Marencin și Jan Lenco, cei mai vârstnici dintre participanții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o fac și alții. Poate că o soluție mai fericită ar fi fost să ascultăm concertul până la masa de prânz, pe stomacul gol, așa simt însă că asist la un... diafan sacrilegiu. După concert, încerc să schimb câteva cuvinte cu violonistul chinez, care s-a retras împreună cu ceilalți muzicieni într-o cameră alăturată, dar pronunția lui în engleză este absolut indescifrabilă, așa încât îi mulțumesc cu amabilitate și aflu câte ceva de la Serghei, contrabasistul, absolvent al Conservatorului din Moscova. Serghei este angajat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la tratament, cunoscută de medici sub numele de "dialogul civilizațiilor", ar trebui încredințată dermatologilor, pentru tratamentul cotidian, și muzicienilor pentru însănătoșirea finală. Cine a făcut mai mult ca Daniel Barenboim, cu orchestra lui din care fac parte pianiști istraelieni și violoniști palestinieni, pentru calmarea mâncărimilor din Orientul Apropiat? Experții în prurit civilizațional, specialiștii în eczeme au o agendă supraîncărcată, pentru că deplasările de populații poartă în ele inflamația identitară ca grefa fenomenul de respingere. Specialiștii noștri în afaceri internaționale, adepții jocului "mare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
național al păcii, Louis Aragon cu Elsa Triolet. Au vorbit Baltazar Castro făcând o lungă expunere a literaturii actuale în America de Sud. A spus între altele: "Ne lăudăm cu vin și cu Pablo Neruda". Am vorbit eu. "Unul dintre marii noștri violoniști cu renume mondial, George Enescu, a spus la o adunare de intelectuali când i s-a dat cuvântul: Aș prefera să cânt în loc să vorbesc. Cuvintele acestea mai fuseseră spuse cândva de un umil lăutar țigan. Enescu l-a înnobilat. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Iași; 65. Victor Tufescu, profesor de geografie la seminarul Veniamin Costachi; a nu se confunda cu Victor Tufescu (1908-2000) geograf și profesor de geografie, a scris importante lucrări de geografia României, autor de manuale; 66. George Enescu, (1881-1955) compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog, unul din cei mai proeminenți muzicieni de la începutul secolului al XX-lea, a studiat la Viena și Paris, fondatorul și primul președinte la Societății compozitorilor români; membru al Academiei Române și corespondent al Academiei Franceze; 67. Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o bună ținută și o atmosferă demnă, care se împrăștie repede mai târziu. Avea greutăți cu intimii reginei, dar îi neutraliza pe cât se putea. Unul din cei mai nedisciplinați era secretarul 268 sabina cantacuzino Dall’Orso, bariton excelent și bun violonist; așa de plăcut era și [de] cultivat, încât devenise copilul răsfățat al reginei și uneori încălca prea mult eticheta Curții. El organiză quartetul cu Flesch vioara întâi, Dinicu violoncel, Skohutil alto și dânsul vioara a doua. Când Enescu se afla
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ramuri ale artei n-au dat rezultate comparabile cu acele literare, totuși nu găsesc de prisos de a reaminti silințele ei și în această direcțiune. Astfel, muzicanții noștri erau: Nicu Burgheli și Artaxerxes Buiucliu, pianiști, Theodor Burada și Grigore Buiucliu, violoniști, și Titu Maiorescu, violoncelist. Aș putea număra și pe Gheorghe Scheletti, un pianist și compozitor de merit care, deși neînscris formal în cadrele "Junimii", era însă în legătură de prietenie cu noi toți, trăia în atmosfera noastră literară și punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care erau admise și soțiile junimiștilor ce se cunoșteau și erau în vizită, aveau același caracter de intimitate cu o ținută, bineînțeles, mai rezervată și se sfârșeau ca și seratele literare cu același ceai tradițional, speranța și mângâierea caracudei. Dar violoniștii junimiști își exercitau talentul și la alte petreceri în afară de cercul nostru literar și muzical. Așa îmi aduc aminte că într-o zi de toamnă, pe la culesul viilor, cu vreo 30 de ani în urmă, căci vai, zecimele de ani trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
maestrul fetiței-minune Aurelia Cionca -, Raoul Pugno, neui tatul acompaniator al lui Isaye, și Emil Sauer, iarăși elev al lui Liszt și care mi-a făcut Înțeles farmecul pianului ascultându-i interpretarea lui Don Juan de Mozart, transpus de Liszt; apoi, violoniștii Jan Kubelíc, Sarasate, Huberman, Isaye, precocele Florizel von Reuter și palidul, inspiratul copil răsfățat al regi nei Elisabeta, George Enescu; apoi cântăreții celebri și divele ilustre: Titta Ruffo, Giovanni Dumitrescu, Tetrazzini, Bellincioni, Félia Litvinne și Lucienne Bréval În repertoriul lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ani, pianistul Boris Berezovsky, Evgeny Kissin, numit de marele dirijor Karajan „un geniu” sau de presa internațională „copilul minune al pianului”, Lisa Batiashvili, una din cele mai vânate violoniste, pianista Juja Wand, violonista Amma Tifu, laureată a concursului Enescu 2007, violonistul Vadim Repin, pianistele Katia și Marielle Lobeque, prima pianistă din România care a concertat la Royal Albert Hall din Londra și care vine în premieră în România. Mulți se miră că numai la Lucerna sau Salzburg se mai întâlnește o
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Dar interesul a sporit și prin faptul că a fost ales pentru deschidere Concertul pentru vioară și Orchestră în Re Major de Johannes Brahms, pentru care l-a ales ca solist pe Leonidas Kavakos. Acesta afirmă că “vioara este vocea violonistului”. Ce crez mai înalt poate oare avea un adevărat artist dăruit să slujească arta? Prin urmare, este de la sine înțeles că se întrevedea succesul înregistrat în concert, fiind chemat la bis. Dar credem că opusul respectiv a fost ales din
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ai muzicii preferința lui Enescu pentru romanticul Brahms, care l-a și inspirat în multe din opusurile sale, ca model în creație. Dar poate și pentru că apreciatul dirijor, cunoscând valoarea celor care fac muzică de calitate, l-a preferat pe violonistul Kavakos ca solist al concertului său, tot ca un gest de curată prietenie și apreciere profesională și, după cum s-a văzut, nu s-a înșelat. Totul s-a înscris în concepția unui program de elită, cum a devenit respectivul concert
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
să aibă vreodată celular. Nini, băiat frumos Pentru un contrabasist, Nini era exagerat de frumos. Nu că pianiștii ar trebui să fie mai frumoși decât contrabasiștii, dar toate femeile îl întrebau de ce nu se făcuse pianist, ca să cânte Chopin, sau violonist, ca să cânte Paganini. Impresarul, care-l plimba de la o orchestră la alta prin Italia, avea mari probleme cu dirijorii. Publicul n-avea ochi decât pentru Nini, iar unele cucoane mai bogate se obrăzniceau și-l invitau să cineze intim cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele violonistului care va cânta deseară în grădina Unic - dar care se consideră în vacanță. Acesta e prezentul imediat. Să-ți povestesc puțin și trecutul recent. Sosirea la Constanța seara - transport cu autobuze la locul cazării - aproximativ jumate drum între oraș și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tobei a încetat. Și-a înfipt bețișoarele într-o gaică specială, a deschis gentuța, scoțând tacticos documentul. A tușit de vreo câteva ori pe note diferite pentru a-și pregăti corzile vocale în vederea marii încercări așa cum ar face un celebru violonist trecându-și arcușul peste cele cinci corzi înaintea concertului; și-a mai aruncat o dată, măreț și triumfal, privirea asupra gloatei care se uita la el ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]