20,296 matches
-
al inimii unei metropole ce a dezvoltat atâtea epopei subiective și a formulat atâtea cereri de îngăduință pentru întreg cortegiul de neajunsuri și deversări, de devotament și meschinărie, de dragoste și ură, de generozitate și rea-credință, de admirație și netrebnicie. Visăm să zburăm. Și uneori chiar o facem. Iar zborul nostru e ca un fel de poartă prin care evadăm din realitate pentru a pătrunde într-o lume neexplorată, ce seamănă a vis. Uneori e mai ușor să ajungi la această
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
colindul de la noi Pe sub marile căciuli. Lumea-aceasta este plină De povești, cimilituri... BUJOR, PEONY, PIVOINE, BOTANE... Au Înflorit bujorii În Canada, Precum odinioară-n România. Au Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Pe sub marile căciuli. Lumea-aceasta este plină De povești, cimilituri... BUJOR, PEONY, PIVOINE, BOTANE... Au Înflorit bujorii În Canada, Precum odinioară-n România. Au Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară pe care eu o văd cu multe trepte și eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce...” (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun că e frumoasă tare (or fi văzut-o ei oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf de păpădie Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise prostești, pe care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și chiar primisem un sfat să nu-l mai frecventez, că-l Încurajez În stăruința sa În greșeală”... În mod ciudat una din poeziile ce mi le citise se numea „Înecat În vorbele și cuvintele mării”... Mi-a povestit, că visează În fiecare noapte, cum marea se transformă Într-o fecioară ce-l cheamă irezistibil la ea...Am reținut aspectul punându-l pe seama stresului continuu la care era supus, dar se pare că era o premoniție fatală... Pe fondul unei atmosfere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o adresă de email, sufletul meu pornește spre adevăr - și totuși există iubire... privesc vaza: trandafiri, pelin și busuioc. nu mă complic cu niciun weekend. privesc pădurea: stejari, salcâmi și brazi. privesc ploaia și mă tratez cu parfum de piersică... visez raiul, cu tâmpla lângă o petală de trandafir galben. și te visez și pe tine, În brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
iubire... privesc vaza: trandafiri, pelin și busuioc. nu mă complic cu niciun weekend. privesc pădurea: stejari, salcâmi și brazi. privesc ploaia și mă tratez cu parfum de piersică... visez raiul, cu tâmpla lângă o petală de trandafir galben. și te visez și pe tine, În brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tentația grandorii și a monumentalității, apropiată de noua ideologie a Italiei fasciste; această formulă poate reprezenta o altă latură a reînnoirii stilului național. Carmen Popescu expune contextul politic și ideologic al anilor 1930 - 1940 și proiectele grandioase prin care regele visa să remodeleze Bucureștiul; caracterul oficial al arhitecturii, ce se constituie în instrument al puterii, se reflectă și în modificările din denumire: la schimbarea dictaturii lui Carol cu dictatura legionară, așa- numitul "stil Carol al II-lea" devine "stil național legionar
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
poetului". Sanctuar? Prostii, apartament de bloc, tămîiat cu fum de grătare. Și, "constrînsă/ a împărți cu noi grădina/ la bine și la rău, Marina." Episoade după episoade, scene mici dintr-o realitate paralelă. Una debranșată de la filmele alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza unui Scaun") și melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
lung încît cartonul să fie desenat și tapiseria să fie țesută, e absolut necesar să-i întindă o oglindă. Important pare a fi faptul că doamna se uită în zare cu ochi orbi, dar în lăuntrul ei - cu ochi "deschiși". Visînd nu la licornul pe care îl ține în poala ei, ci - cine știe?! - la zăpezile de altădată sau la trubadurul de departe. Sau la un copil (nevinovat, prin definiție), căruia e menită să-i dea naștere și pentru care merită
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
o inexplicabilă stare de exaltare. Nu propria decizie ori vreo motivație oarecare îl împinge spre cea mai apropiată dintre cele trei ferestre ale dormitorului; încearcă o asemenea liniște și o asemenea ușurință când face cei câțiva pași, încât bănuiește că visează ori umblă în somn. Dacă așa stau lucrurile, atunci e dezamăgit. Visele nu-l interesează; dar se pare că totul e real. E complet lucid și știe că a lăsat în urmă somnul: să conștientizezi diferența dintre somn și veghe
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
în fața naturii, a artei, a creației proprii, a iubirii, a jocurilor de tot felul (homo ludens)". Ceva nu e în regulă. După cum e puțin credibilă, în gelozia-i partinică, poeta care a beneficiat de avantaje la care nici nu puteau visa contemporani ai d-sale precum Leonid Dimov sau M. Ivănescu, Radu Petrescu sau I.D. Sîrbu, cînd scrie astfel: Și, mai ales, nu puteam fi cumpărată, nu eram amplasată pe valori materiale, nu voiam privilegii (deși cam invidiam pe acei colegi
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
coborî în acele hale unde se degustau frigărui, fleici și fudulii, cu vin de buturugă turnat din ulcele, reciproca nu se putea imagina. Chefliul de rând, amatorul de fripturi în sânge, înfulecate în grădini cu salcâmi nici nu putea să viseze a pune piciorul în salonul de taină, căptușit cu catifea tomate-aubergine, al unui distins club - poate doar ca să măture... Aspirant la aristocrație, Mateiu I. Caragiale nota în Jurnalul său, ca dovadă a descanalierii înfăptuite - sau pe aproape - apartenența la un
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
Marina Constantinescu Ceea ce rămîne năucitor la Avignon - ca și în alte orașe culturale, muzicale, ca Bayreuth, Salzburg, Edinburgh și atîtea și atîtea unde am visa să ajungem și dacă am fost, să revenim - este pelerinajul oamenilor de pretutindeni ca să vadă teatru. Forme ale artei spectacolului. Biletele nu sînt chiar ieftine, ajung și la treizeci și cinci de euro, rezervările se fac cu ceva vreme înainte, ca și
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
zidurile cetății primei așezări papale și în spiritul ei: teatrul. Aici este o onoare să fii invitat ca artist, să ți se joace un spectacol în inn, aici poți să simți mărirea și decăderea, răsfățul sau antipatia, aici poți să visezi cît vrei și, mai ales, să simți cu fiecare respirație că ceea ce faci, teatrul, este magnetul sufletelor și minților spectatorilor de oriunde. Și nu doar al creatorilor. Aici, la Avignon, te simți, tu și arta ta, în centrul lumilor. În
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Femeia din ultimii cinci ani ai regimului, publicație care prezenta realizările femeilor din câmpul muncii că sudor, macaragiu, ca lucrător pe șantierele hidrocentralelor, în marile combinate ale industriei grele, totodată și soții și mame, cu cel puțin trei copii, care visau să îmbrățișeze meseriile părinților. Ignorarea propagandei și a legii comuniste de către femeile care doreau să devină stăpâne pe trupul lor și să decidă momentul procreării cât și numărul urmașilor se termină de multe ori tragic, iar singurele vinovate erau femeile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
domnului Președinte Traian Băsescu: -Vreți să trăiți bine ? Na-vă, trai! Și ne trimeteau cu scalpul la cerșit la poarta Cotroceniului și la intrarea în Palatul Victoria cu o armată de reporteri tv după noi... Ba, într-o noapte, am visat că monștrii ieșiți din televizor erau, de fapt, două vase de război ai căror căpitani o făceau pe chiorii rânjind sardonic în timp ce fluturau spre mine mii de bancnote de lire sterline... -Cumnățele dragă, încercă să-l mai domolească unul dintre
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
noi nu poate fi umbrită decât de roua cuvintelor iubirii. 1003. Ce altceva poate să fie apă vieții decât o lacrima a acestei lumi? 1004. Numai visul poate să-ți povestească realitatea luminii din iubire. 1005. Cel ce nu poate visa își irosește clipele vieții degeaba. 1006. Oricâte vieți ai primi în dar tot ți-ar mai trebui una pentru ați alege clipă eternă a morții dacă nu iubești. 1007. Viață este cea mai mare risipă de cuvinte. 1008. Rostul morții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lipsi Lui Dumnezeu dar nouă? Poate de aceea avem atât de mare nevoie de El fiindcă nu-I lipsește nimic. 1078. Orice părăsire este o regasire tardivă a unui altceva. 1079. Ziua este absurdul nopții iar noaptea somnul unde își visează ziua viața. 1080. Împlinirea este o fărâma din ceea ce ar trebui să devină un adevăr. 1081. Fără muncă întregul vis al vieții s-ar nărui sub cupola grea a realității. 1082. Odihnă este un spațiu dintre două respirații ale Iluziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
armatei. Nici o veste de la ai mei: noi la Buzoiești nu citeam nici un ziar. Tata și mama erau la Sibiu, conform ordinului de repatriere dat de Ministerul Învățământului. Că învățător, fusese repartizat în comuna Sadu. Acolo mama făcuse o psihoza: ne visa mereu pierduți, ea purtând doliu. Tata s-a încumetat însă și a plecat în Basarabia. Prin unitățile militare și cu sprijinul acestora a ajuns la unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mi-am făcut-o, a fost că voi avea prilejul pentru o bună bucată de timp să trag chiulul de la școală și încă oficial. Mai ales că și eu, ca toți copii ce participasem la piesele lui Nea Costică, mă visăm deseori Iancu Jianu sau Tudor Vladimirescu, eroii mei preferați. Și au început repetițiile, eu fiind numai ochi și mai ales urechi pe toți interpreții dar mai ales pe Nea Costică ce juca rolul lui Răzvan. Cum dacă cu alte daruri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
iubi. versul lui hamletian răsună pest timp: to by or not to by... nu i-au dat odihnă vârcolacii. epoca nătânga nu l-a vrut. El a tras în plug cu toți săracii și acele cnuturi l-au durut. dar visa istoria...istorii pe papirus măiestrit a scris, Doina lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit acasă sau oriunde. prin pădurea vieții poate-i viu. taină lui prin taine și-o ascunde, totuși: a plecat prea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trecut vecin cu imaginarul, frisonat de iluzie. Realul aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]