1,136 matches
-
intense combustii ca aceea a scriitorului decât compensarea ei, măcar tainică, prin acide Rapoarte către Posteritate. Literatura Însăși se răzbună, s-ar părea, pentru atâtea bușituri, Închipuite sau reale, proiectându-și Ostașul pe soclul Judecății de Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici, ci, mai ales, către prietenii care nu i-au fost totdeauna deopotrivă. „Sunteți, sunteți prins În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam, din când În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit. „Ne-a adus setea lui arsă de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și neîmplinite, dureri trăite sau numai bănuite, neliniști vaste, chinul Întrebărilor. Inaderența lui la realitate e și a noastră, stinghereala acoperită de zâmbet și ascunsă Îndărătul ochelarilor, teama paralizantă de ridicol, dorința mereu Înfrânată de a o depăși... bovarismul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o contempla și o trăia zilnic? Ca un bun soldat al Cauzei, sperase, ca și prietenii săi, În perioada de „cucerire și consolidare” a Puterii, că va veni momentul când Își va pune calitățile, nu defectele, În slujba visului mult visat. În cei 40 de ani de paradis comunist În România, cel mai frecvent repetată replică a activiștilor de partid, de toate gradele și calificările, fusese, Însă, mereu aceeași: „nu e momentul”... Normalitatea, ca și mult promisa fericire abnormală și generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care, crede elevul Blecher, ar face posibil conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
azi, peste tot În lume unde numele și-a cucerit meritata audiență. Și aici, bineînțeles, la Berlin, oraș de care sunt legate perioade semnificative ale zbuciumatei sale existențe. În Berlin și-a căutat Musil mereu, În condiții materiale apăsătoare, locuința visată... O locuință care, cum notează În Jurnal, „dacă ar fi avut vreun locatar Înaintea mea, să fi vrut să fi fost eu acela”. În imobilul de pe centralul Kurfürstendamm 217, care Îi păstrează amintirea printr-o placă comemorativă, Musil a ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trupul viorii o mângâia ușor, mai mult cu umbra mâinilor sale. Apoi, timid, cu grijă, punea arcușul peste strune și sufletul lemnului dăruia improvizații suave, adevărate declarații de dragoste simple, nevinovate, ca ale unei fecioare ce-și găsește iubirea mult visată. Orfan de tată, muncise mult să ajungă la Conservator și pentru că nu avusese bani sa-și cumpere o vioară, în primul an învățase să cânte exersând mișcările degetelor peste corzi imaginare. Toți profesorii erau convinși că aveau în față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continua să stea sprijinit în cârjele lui, privind din balcon strada plină de lume. Parca nici nu îi venea să creadă că o femeie atât de fermecătoare se ivise - Deus ex machina - în viața lui. Da, Arm era femeia îndelung visată a vieții sale, la o asemenea femeie visase în adolescență și după aceea, fără să mai spere cu adevărat că ar fi avut vreo șansă de a o întâlni... Arm..., o, Arm..., ce nume frumos și ciudat, ca însăși făptura
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
materie de qigong. Un sport chinezesc și atât, așa i se părea qigong-ul acesta, dar Arm îi deschisese ochii și mintea și era nerăbdător să vadă el însuși, pe net, cum stăteau lucrurile cu adevărat. Oare era acel panaceu universal, visat îndelung de omenire, din vremea copilăriei sale preistorice? Da, avea să vadă, doar era ziarist, “mama lui de ziarist” - cum îl tachinase ea. Ciudat. El, un tip care uneori se enerva repede și nu-i trebuia mult să se simtă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Scriu pentru a fi citit, și aș adăuga chiar - e și ceva orgoliu în asta - că scriu pentru a fi recitit! Dacă m-aș gândi doar la mine, n-aș mai scrie. Îmi cunosc ideile, fantasmele, obsesiile, întâmplările trăite sau visate. Nu-i nevoie să transpun toate astea în scris. Scriu pentru a fi citit și pentru a face să existe în continuare literatura, prin modestele mele mijloace. Are Blaise Pascal o frază care m-a marcat în adolescență: „Ceea ce există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
amețească măcar) și cu care fuma țigară de la țigară - delicioasele țigări comuniste Carpați fără filtru (al căror miros i-ar face atât de rău astăzi, Întrucât americanizarea ei Însemnase, printre altele, abandonarea fumatului și a altor proaste obiceiuri Încântătoare, precum visatul cu ochii deschiși și urcatul pe scena teatrului de două ori pe săptămână). Nisipul, valurile, alcoolul, tutunul și pericolul de-a fi arestați În orice secundă de gărzile de pe plajă, care le ridica nivelul de adrenalină, toate acestea dădeau naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad, până-n adâncul iadului, era singurul accesibil nouă. Exista o simetrie ascunsă, care opunea viscerele de jos celor de sus, sexul - creierului, așa că trebuia să ajungem până la fundul fundului haznalei noastre ca să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din adânc. Eram, da, în Cartea atâta visată, eram Prințul-Spermie gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea și zgârciurile, vinele și oasele, mațele și fecalele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
larg ca să-și vadă culoarea limbii. La sfârșit își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor, care încerca să se facă viu din nou. Dar treptat își dădu seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
măreț, nimic dramatic, nimic special. În sfârșit, un loc făcut pentru studiat: un fel de sanatoriu transformat în campus universitar. Aici să vii când începi să visezi cu Gates care a inventat Windows (sic!), la loc de meditat, învățat, socializat, visat, deprimat, mâncat, sărutat. Mare schemă și Uniunea asta Europeană, cu tot cu bursele ei Socrates sau Erasmus. Fără ele, multe nu s-ar fi auzit și multe nu s-ar fi spus, iar noi, prinși în lentoarea noastră kunderiană de români blazați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
atelier nu mai putea fi vorba. Trebuia să evadeze. Unde? La Bușteni, casa era prea mare și orașul prea departe. Două ore pe o șosea mereu aglomerată! Așa îi venise ideea să închirieze magazinul și să plece în căutarea căsuței visate. S-au prezentat, pentru închiriere, mai multe persoane. Locul era special, spațiul generos și bine întreținut. După îndelungi tatonări, îl alese pe cel care intenționa să deschidă acolo un mic bistrou, cu sandvișuri și răcoritoare. Era în apropierea Universității, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la Bayreuth. Te credeam sau te doream uitat, dispărut, plecat definitiv din gândurile și din viața mea. M-am mințit și m-am înșelat amarnic! De la prima întâlnire la Cireșica, mi-am dat seama că tu ești "alesul", "prințul" cel visat și așteptat. Te-am purtat zi de zi și ceas de ceas în gândurile mele, pe unde mă duceau pașii erai lumina și umbra mea. Mă hrăneam cu amintirile noastre, respiram cu vorbele tale, visam cu mângâierile tale. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul somnului, a doua pretinde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fie minimă. Și chiar a nimerit-o (mare manager). Descopeream din gazetă marile avantaje ale ungerii Românicii ca membru inferior stâng al UE. Și unul dintre ele ar fi minunatele fonduri europene, nerambursabile, cu care îți poti deschide afacerea mult visată. Indiferent ce, numai să faci un proiect beton și să ți-l aprobe comisia. Nu mai este ca acum 5-6 ani, cu Sapardu’, când primeai fonduri numai dacă te declarai țăran cu acte în regulă, dețineai un petec de țărnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
purtat cu atâta amar și suferință; nu știu dacă pentru tine nu a dispărut tot farmecul închipuit de bogata ta fantezie după ce realitatea lucrurilor a înlocuit zborul imaginațiunei; cât pentru mine, tu ești și vei fi pururea iubitul meu ideal, visat și dorit într-un chip vag, nehotărât, chiar din copilăria mea. Mâne e ziua numelui tău; îmi pare destul de rău că nu pot macar să te sărut pe ochii tăi cei frumoși; fă-mi să-i pot săruta cât mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acasă, Îi fugăresc și-i urmăresc prin toate mijloacele posibile astfel că mai devreme sau mai târziu ajung În cel mai bun caz la Închisoare, dacă nu drogați și terminați fizic și psihic În canalele străzilor. Asta este "democrația" mult visată de tinerii noștri și susținută prin toate mijloacele de cei din "jilțuri", ca nu cumva să Înceapă să se clatine ceva din "piramidele bunăstării lor personale", constituite așa de greu din sudoarea plebei a "simplului cetățean". Au dreptate "aleșii noștri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu este pe scenă, el este numai punctul de vedere care, ca prezență invizibilă, percepe visul, conștiința faptului că visul se petrece în afara subiectului, deși se petrece în acesta. Subiectul este „pus“ să viseze, dar se visează nu ca element visat, ca ceva care face parte din relatarea visului, ci numai ca spectator unic a tot ce apare ca vis. El este spectator și asistent implicat cu forța în spectacolul visului, vis care se lasă văzut numai pentru subiectul pus în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
modifice, așa după cum unele semne sugerează că se întâmplă, America ar fi în mod categoric mai vlăguită. Următoarele trei întrebări converg spre ideea centrală legată de ce anume va modela viitorul Americii: Va continua să rămână America destinația și idealul, dorința visată a oamenilor din întreaga lume? Va continua America să își împlinească destinul de susținător al democrației și al drepturilor omului pentru cetățenii întregii lumi? Vor mai fi în viitor imigranții atrași de speranța atingerii valorilor democrației, libertății și independenție? Tineretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mă va împinge să mă despart foarte brusc de domnul Ialomițeanu. Suport din ce în ce mai greu nemulțumirea față de mine, care, în tinerețe, când îmi doream cu ardoare acea liniște sufletească asemănătoare mării neclintite, mi-a tulburat atât sufletul neliniș tit ! Ah, mult visata, intangibila sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă îmi va cere să trec și prin salonașul unde se aud vocile tinere, frații Pallade, bineînțeles
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]