12,728 matches
-
M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru prima oară pe viu. Fascicolul pe care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime, este nervul IX, cel mai sensibil dintre toate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rolul lui de chirurg și cere cu obișnuitul ton autoritar : "Încă o doză de anestezic, stimată colega !" și : "Pensetă micronică de calibrul zero unu !" Minutele se transformă pe nesimțite în ore, în care, cu dexteritate de magician, profesorul descâlcește mănunchiul vital. Tampoanele nu contenesc să îi usuce fruntea, fantele ochilor au devenit și mai subțiri mobilizând până la epuizare acuitatea vizuală. Mâna nu tremură, și-a regăsit siguranța și abilitatea necesare. Lamă de șapte microni ! Așa ! Și încă una de cinci ! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ieși din gura pacientei : "Comunicăm bine, puteți continua." Lipsa de experiență a mâinilor lui Nicolaï este înlocuită cu prisosință de tinerețea simțurilor, de virilitatea gesturilor, de prospețimea cunoștințelor. Se scurge încă un ultim sfert de oră, în care intimitatea forței vitale a pacientei este răscolită pentru a fi reparată, după care : Prelevare de țesut din coapsa stângă ! Închidere durală etanșă ! Închidere plan peste plan în puncte ! Cel de al doilea asistent execută ca un automat comenzile. * * * Dora plutește pe o spirală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
revină din nou la viață. Infirmiera ridică cu delicatețe pleoapele căzute și fascicolul unei mici lanterne cercetează fundul ochilor. Sclipirea vieții începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile cunoscute. Dora își revine din somnul dat de anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oțel. Totul se derulează ca de obicei : verificările de rutină, scurtele ordine rostite cu aceeași siguranță... Trepanul scoate același zgomot înăbușit și monoton ca întot-deauna. Așteptarea vizualizării pe ecran a imaginilor microscopului, de îndată ce complicata rețea care centralizează simțămintele și funcțiile vitale va fi accesibilă, apasă ca o tangibilă greutate de plumb asupra celor care vor trebui să decidă și să execute gesturile salvatoare. Doctorița anestezistă este singura care are alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști. Concentrată din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști. Concentrată din răsputeri, ea imploră divinitatea să o ajute să intre în legătură, să comunice cu Justin. Încercările ei sunt zadarnice. Nu reușește să simtă, ca în cazul Dorei, acel fluid vital care circulă între ea și pacient atunci când totul se desfășoară bine. La ce bun să îi alerteze pe ceilalți, să îl îngrijoreze pe profesor ? Cine ar înțelege oare strigătul ei disperat : Nu pot comunica cu el ! Nu pot comunica cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din partea profesorului, care se găsește ca într-o stare de transă. Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice încercare este fatală, că intruziunea în zona cu contur difuz înseamnă încetarea instantanee a funcțiilor vitale. Într-un târziu, singura indicație care se strecoară printre buzele înghețate este : Doză triplă de anestezic, colega ! Alindora crede că nu a înțeles bine. Doză triplă când nici doza obișnuită nu permisese stabilirea comunicării între ea și Justin ? Ar încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între stănoagele de după gard. Pe Roibu îl bag în primul lot de trei, că numai belele mi-a făcut haramu de chiabur. În cazanul de pe pirostrii își va afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tratamentul prescris și atât!.. Evită discuțiile de orice natură și provocările! Vorbește cu fetele să răspundă cu promptitudine la apel în cazul vreunei urgențe, care nu este exclusă deocamdată... Mă țineți și pe mine telefonic la curent cu evoluția parametrilor vitali ai pacientului! Voi doi studiați cu atenție datele problemei din dosar, urmăriți oră de oră efectul tratamentului administrat! Acestea fiind spuse, profesorul i-a abandonat și s-a alăturat unui grup de trei practicante care îl așteptau în fața salonului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
petrecuți împreună și douăzeci distanță. Și, dintr-o dată, se trezi cu Alex și cu o lovitură de sabie. Ceea ce-1 rodea era că nu luase din Alex ce era mai bun, ci doar ceea ce era mai important, energia lui vitală și nu spiritul acestuia, spirit ce nu avea să-l mai însoțească nicicând. Se despărțiseră brusc și definitive. Ruptura aceea era moartea, apăsătoarea moarte. Îi pierduse pe toți cei dragi și muritori, însă îi păstra în suflet. Alex nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt în conformitate cu cele biblice. Există doar Dumnezeu, Isus, Sf. Maria, Duhul Sfânt, Lucifer. Antihristul e falșii profeți care chipurile redescoperă credința în acest secol tehnologic. Împlinirea nu există, iar homosexualitatea este singurul principiu adevărat. Ea trebuie să rămână neîmplinită, energia vitală, viața rezultând din potențialul homosexualității, și nu din înfăptuirea sa. Există în lume doar binele și răul, ambele în stări pure (și deci dualismul ăsta chiar e matur). Spre exemplu, sunt oameni răi, mârșavi și rupți de ceilalți în ceea ce privește armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vara, fiind cald, simt nevoia să consum lichid, de aceea port ceaiul cu mine. Este sănătos să hidratezi organismul, adăugă Matei. Este necesar când te deshidratezi, printr-o diaree de pildă, dar nu permanent. -lichidul favorizează metabolismul, fiindcă toate procesele vitale se desfășoară în mediul apos, că de aceea apa este denumită aurul alb. — Eu nu sunt de acord cu voi medicii. Ați văzut că dacă plouă prea mult se ajunge la inundații. La fel și abundența de lichid în organism
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește să se țină pe picioare de istovire. De altfel, foarte des ea începuse a-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea ei. Nu a întors o secundă capul să-i arunce o privire. Simți însă cum își strânge în ea energia vitală, cum, abandonând intrusului trupul pe care nimic nu-l mai poate salva, își concentrează forța într-un punct interior imuabil, inaccesibil. De ce nu îl împinge, pur și simplu, cu cotul? Doamne! Nu, nu și capul. Sfâșiată între râs și jenă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vorba despre o încălcare a bunelor maniere, ci o privire în profunzime ajunge cu siguranță în acest punct pentru că dormitul în instituțiile publice se face vinovat de ceva mult mai profund. Nefiind în stare să-și regleze problema acestei necesități vitale în modul prescris de societate, persoana respectivă impietează asupra funcționării optime a diferitelor compartimente în care, ca membru al comunității respective, se găsește angrenat. Cu alte cuvinte, cel dedat somnului interzis eșuează să răspundă așteptărilor pe care societatea le are
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
privesc față în față. Femeia japoneză, în mijlocul dreptunghiului desenat de o rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dumnezeu, mai avem nevoie de un scaun, pentru a nu tulbura deci armonia tăcută a grupului, acel wa fabulos care, asemenea unei meduze tremurătoare cu mii de tentacule, inspirând și respirând în unison cu timpul eternității, concentrează în sine energia vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase locul în grup cu prețul acestei minciuni grosolane, acestui fals care îi desfigura nu numai trupul, chinuit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cheamă din Rusia pe rușii ce se stabilesc În străinătate. Dar nu pot povesti totul. E un personaj viu (parcă Îl văd În fața ochilor) și trebuie citit după ce Îl voi fi scris. Cel mai important aspect e că toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă. E jucător, dar nu un simplu jucător, așa cum cavalerul avar al lui Pușkin nu e un simplu avar [...]. E poet În felul său, dar problema e că se rușinează de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
riscant din contract. Acesta este, În mare, „romanul“ romanului Jucătorul (titlul a fost schimbat la solicitarea editorului). Din schița inițială a dispărut ideea că În Rusia nu se poate face nimic, dar a rămas intact spectrul abrutizării eroului : „toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă“. Acesta, ca multe alte personaje ale lui Dostoievski, are complexul unei copilării tiranizate, Împotriva căreia se revoltă. Toată tirada sa Împotriva modului nerusesc, „nemțesc“ de acumulare a averii prin sacrificiul succesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
există în sine, ea se învață. Erik H. Erikson și alți reprezentanți ai psihologiei dezvoltării în perioada adolescenței au examinat cu atenție și au stabilit cum copilul deprinde literalmente la sânul mamei încrederea în viață. Dobândirea încrederii are o importanță vitală pentru dezoltarea psiho-fizică a copilului. Dacă un copil suferă de carențe cauzate de tulburări psihologice, în urma sustragerii persoanei de referință sau a deficitului emoțional provocat de faptul că cel ce îl supraveghează nu este interesat în a relaționa sau este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întâmplă în natură și ce sursă inestimabilă de îmbogățire existențială pierd. Am trăit des în marile orașe, iar în ciuda faptului că fiecare își poate permite o floare de apartament, îmi lipsea foarte mult natura. Natura este precum soarele, o forță vitală pentru bunăstarea fizică și psihică. Încă din timpul tinereții am preferat să lucrez în aer liber. Îi înțeleg foarte bine pe cei care, dacă nu au o grădină, își cultivă ceva asemănător pe balcon, dar și pe cei ce se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
maltrateze pe cele domestice încredințate lor. Într-o epocă a protecției animalelor, ne gândim mult, diferit față de trecut, la bunăstarea celor domestice și la animale în general, dorind ca crescătoriile de animale să țină cont de bunăstarea lor în raport cu spațiul vital, îngrijirea, hrănirea și transportul. Dacă un animal urmează oricum să fie ucis, acest lucru ar trebui să fie făcut în modul cel mai nedureros și rapid posibil. Din păcate, în mediul creșterii animalelor suntem încă foarte departe de un statut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mi-au explicat antropologii culturali, este logică, plauzibilă, mai mult chiar, este marcată de pasiunea pentru ordinea lucrurilor și pentru relațiile umane. Asta m-a ajutat să înțeleg mai bine un principiu fundamental al evoluției antropologice: acolo unde apăreau nevoi vitale ale omului Antichității, acolo unde se manifestau urgențe și necesități în raporturile interpersonale, se impuneau imediat unele orientări practice de conduită: determinate de obiceiuri și convenții, criterii, reguli, norme, indicații de tip etic. Aceste orientări de conduită ce au fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului sau tribului, prin relatări, parabole, asemănări și tradiții. Dar nu fusese întâmplător că se dezvoltaseră norme etice asemănătoare în cele mai răspândite regiuni ale pământului. Erau concentrate pe domenii de importanță vitală: în primul rând pe protejarea vieții, interzicând uciderea celorlalți oameni, cu excepția anumitor cazuri specifice (reglementarea conflictelor, pedepsirea violenței); în același timp, pe protejarea proprietății, tutelarea onoarei și, în fine, pe reglementarea raporturilor între sexe. Aceste patru puncte de vedere ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]