4,713 matches
-
că Îi zâmbiră, și că doamna Îi făcuse chiar un semn discret cu mâna stângă, eliberată pentru o clipă din manșonul din blană de vulpe, iar domnul Își scoase cu eleganță pălăria, salutând-o la rându-i. Se Îndepărtară privind vitrinele cu o curiozitate reținută, ca și cum ceea ce Îi interesa cu adevărat pe ei era faptul de a fi Împreună și de a privi Împreună lumea printr-un singur ochi, ca un ciclop mic și blând, jumătate femeie, jumătate bărbat. Puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cine trăiește printre porci, Începe să semene cu ei, kutya fasza de viață! Scurta sa revoltă făcea cât o clipă de pocăință autentică. Dacă m-am porcit in timp ce tăceam și ghindeam? Se privi În oglinda mare cât o vitrină dintre geamuri și se liniști: era tot el, Húsvágó Tamás Húnór, cel ce plecare acum două ore și ceva de acasă. Mai avea timp doar pentru puține comentarii. Orașul este tot așa, adică nici mare, nici mic. Ceva schímbări pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
case, agitația creștea o dată cu presiunea gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că nagan Îi grad În armata țarului Nikolai. Ăla de l-o belit bolșevicii, cu familie cu tot. Păi, pe vremea mea, se Învăța mai multă istorie la film decât la școală. Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar la cerere. Și Încă ceva, bijuteriile din vitrina lui Cain erau făcute de mîinile Marusiei. Ce mîini! Dar ce picioare! Ce ochi! Și ce buze! Dar văd că te-ai uitat bine la ea! Uiți că am fost și eu activ cîndva. Vă rog să mă iertați, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
are absolut nici un sens. Iar ea m-a împins într-un tufiș. — Asta-i. — Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
corp-gând dintre cuvintele și literele acelui bilet împăturit și înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de vitrine de sticlă pline de obiecte, boluri și urne străvechi, monede de aur, bijuterii și unelte. În dulapurile mai înalte se aflau statui de marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
științifice privind contribuția sa personală la istoria Filipinelor, la opera eroului național Dr. Jose Rizal. A făcut importante donații de carte românească și copii ale unor documente istorice aflate în arhivele Academiei Române, Universitatea Ateneo de Manila consacrând acestei donații o vitrină specială, permanentă, în cadrul muzeului Bibliotecii Universitare amintite. A inițiat și realizat o importantă expoziție de pictură românească contemporană, găzduită de Galeria Ateneo de Manila și vizitată de peste 3000 de persoane, pe durata a 2 luni de zile. A participat activ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Lemnaru; ca Șerban Cioculescu pentru Paul Georgescu; ca Vladimir Streinu pentru N. Moraru. În doua etapă, același ins devenea infractor politic și decădea din societate. Era nu exclus, ci distrus. Reciproca: pentru cine "adera", stimulările curgeau. Comuniștii aveau nevoie, în vitrină, de intelectuali de nivel și-și deschideau băierile pungii: premieri, plecări peste hotare, "un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de paranormal și cinci linguri de naturism, sex cît cuprinde, plus o picătură de Dumnezeu. Casa asta editorială, instalată în fostul sediu CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o vitrină de librărie. O vindeau (în aranjamentul directorului general) oficiile poștale, pe lîngă felicitări muzicale cu rățuște, formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de amanet. Nea Ilie vinde Pop Corn, din păpușoiul cultivat pe trei prăjini. Reclama Kent domină peretele taberei sportive: Think Options, Think Kent. Ferească sfîntul să fi scris Kant. "Curată moftologie! a exclamat Magda U., picînd cu ochii, într-o vitrină de pe "Sărăriei", pe anunțul: Beans, 60 lei kg. Ca și cum n-am deține cuvîntul fasole. Cîți or fi știind cu ce se mănîncă Beans?" Făceam una dintre plimbările tip răsfoind Iașul, așa cum ne pace la amîndouă să facem. Flanam pe "Sărăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea, îi spală și lenjeria, mare cît o husă de mașină. Ioana le "lucrează" ca pe obiecte sexuale dezirabile. Își bate joc de sufletele și de trupurile lor. Le minte cu farmecul legăturilor primejdioase, al erosului clandestin. Și totul în vitrină de casă mare, casă de lume bună, cu mobilă stil (care stil?). Ioana are indulgență pentru scene de sex ca o adevărată patroană de bordel. Nu-s bordeluri de lux? Dar sînt saloane, cercuri, apartamente de împrumut pentru "servicii ecologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă sparg sau mă simt mereu în doi, duplicat. Desigur, în principiu pentru asta îmi trebuie o oglindă, dar nu neapărat. Simțea nevoia să-și contemple chipul din când în când, în orice îi era la îndemână: oglindă, geam, o vitrină, un ochi de apă, o pereche de ochelari... orice era capabil să-i rețină chipul și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
2. răul ademenitor și perfid al iubirii și 3. răul speranței. Citadela sfărâmată E ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de peretele estic, fără ferestre, nu putea sta indiferentă mascota casei, un băiețel gol de ipsos, cu pălărie albă pe cap, cu obrajii viu colorați și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul. Mioara se trezi singură, fără casă, ea însăși o apă cu formă umană, clătinându-se gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]