1,035 matches
-
lui Lizzie cedaseră, în primul rând pentru că în momentul de față erau lucruri prea importante în joc. Se abandonase din nou în voia vechii ei iubiri pentru mine și avea toate motivele să-și spună că prada gâtuită își pierduse vlaga, și curând avea să se prăbușească. Iubirea ei era lacomă, flămândă. Gândea că în scurt timp o să fiu al ei, întru totul, și dorea să se știe în siguranță. Sâcâitoarea îngrijorare a vinovăției făcuse cauză comună cu onestitatea ei, îmboldind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dealul mă simțeam foarte obosit și greoi. Poate că, după boala mea, ar fi trebuit să mă mai odihnesc câteva zile. Sau poate că n-ar fi trebuit să beau cidru. Ori poate că Lizzie și Gilbert îmi absorbiseră toată vlaga în vitalitatea lor, în abilitatea lor de a schimba fața lumii și de a supraviețui. Luaseră cu ei o parte din mine, pe care nu aveau să o folosească niciodată pentru propriile lor scopuri. Ar fi trebuit, poate, să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
produse pe vremea aceea să aibă faima celor de mai târziu. Cel care le-au făcut celebre prin schimbarea sortimentelor existente cu altele mai bine aclimatizate și de înaltă calitate a fost Șt efan cel Mare. Aceste soiuri au dat vlagă vinului fără egal - vinul de Cotnari. Ștefan cel Mare a intuit cu mintea lui iscusită amestecarea soiurilor și a ales amplasarea lor în locurile cele mai potrivite. Ulterior acestea s-au adaptat în cele mai bune condiții la biotopul local
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
desfunde. Nici în Bordeaux nu vor să se scufunde Căci au aflat că n-are același har Cu Zeea cea plinuță de Cotnar Ce-i învinsese în cam multe runde. Chiar cavalerul falnic, Lancelot, Ce-și cam pierduse cu domnița vlaga, Se uită cam albastru spre Malaga Și nici nu se îndeamnă spre Merlot... Deci se-avântă-n luptă temerar Doar dacă miza-i... Grasa de Cotnar. BENJAMIN FUNDOIANU B. Fundoianu alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler), (n.15 noie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind În jale și revoltă. Avuțiile localnicilor au fost adesea răpite, multe din obiceiurile pământului au fost oprite, iar pentru a slăbi vlaga oamenilor, mulți dintre localnici au fost deportați În regiuni inospitaliere, pentru mulți ani sau pentru toată viața. Reintegrarea Basarabiei În anul 1918 În patria sa România a Însemnat un act de reparație istorică, de progres, prosperitate și de afirmare a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
-i întreabă cine sunt. "Francezi. De ce-ați venit în Rusia ? Ca să ne luptăm cu voi." Cazacul dispare în pădure; trei soldați trag cu arma în direcția pădurii; nu li se răspunde: liniște totală. Bonaparte stătuse toată ziua lipsit de vlagă și fără să se poată odihni: simțea că îl părăsesc puterile. Coloanele armatelor noastre înaintară prin pădurea Pilwiski. (Chateaubriand, Mémoires d'outre tombe, XXI, cap. 1) Aici, trecerea la prezentul narațiunii permite un contrast la două niveluri: pe de o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
România populară și ținea să-i mulțumească lui Gheorghiu-Dej, în decembrie 1960, pentru că îl salvase de ura stupidă a "cioclilor otrăviți, ai pismei și falsei culturi": "(...) gestul dvs. revoluționar m-a înviat, mă întinerește entuziast și mă simt pornind cu vlagă nouă la datoria mea niciodată împlinită"22. Poetul își exprimase public, încă din 1956, în timpul lucrărilor congresului scriitorilor, recunoștința pentru grija deosebită a partidului față de scriitori: "Ființa scriitorului e de un timp aproape răsfățată. Case de odihnă și sănătate ale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care l-a adoptat n-avea înfățișarea vioaie și nici siguranța unui stăpînitor de pămînturi. Dimpotrivă, semăna (fapt care se va accentua odată cu trecerea anilor) cu un ins ieșit dintr-o țară ploioasă, rece, chircit de o durere ascunsă, fără vlagă, dezabuzat. Prin urmare, una sugera numele și altcumva arăta purtătorul lui. La început, probabil, această diferență a surprins, dar mai tîrziu ea a dispărut, locul contrastului luîndu-l asemănarea dintre autor și opera sa. Iar asta a dus la modificarea celorlalte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
datorită faptului că London milita în mod deschis pentru cauza socialismului și reflecta generalizările atotporuncitoare și obsedante ale acestei cauze: "Este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în lupta fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară" (31). În mod clar locuitorul de la mahala nu are nici o șansă. Reprezintă un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în lupta fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară," este clar că el le atribuie acestora statutul de Alții, de fără valoare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lungă durată, o durere prelungită, o moarte care sfâșie măruntaiele omului, o moarte nemiloasă pe care o ai mereu înaintea ochilor... Foamea usucă măruntaiele și seacă sângele din trup, nimicește căldura corpului, micșorează greutatea și sleiește puțin câte puțin toată vlaga din corp. Carnea rămâne întinsă pe oase ca o pânză de păianjen, iar pielea își pierde culoarea, căci împuținându-se sângele, dispare albeața și roșeața și, de slăbiciune, corpul se învinețește, căpătând o culoare pământie; ...încetul cu încetul picioarele nu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cu aplomb, lacrima chivuțelor, și a rezistat, sfidător, laserelor ucigașe, esență de torturi imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită de copii și ignorată de bărbat, raza de soare și icoana dătătoare de speranță că, da, mai sunt și femei care au noroc pe lumea asta. Brava, Mihaela, maică! A fost? Ea care a făcut din panseurile de oracol
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fumate de-a lungul unei zile, fumătorul nu-și poate aminti decât o mică parte - prima țigară de dimineață sau cea de după o masă. Adevărul este că țigările mai curând sporesc, indirect, plictiseala, căci te fac să te simți fără vlagă și în loc să fie activi, fumătorii au tendința să lenevească, plictisiți, calmându-și chinul lipsit de nicotină. lată de ce este atât de important să contracarezi spălarea creierului. Cum fumătorii au într-adevăr tendința să fumeze când sunt plictisiți și cum ni
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
slava ta de pe Pământ, ca-n slava ta divină! În alergări, și-n lupte-apari la-ntrecerea de forță Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta torță! Din ramul cel nepieritor coroana sa s-aleagă Dârzenie dăi trupului și oțelita vlagă! Câmpii și munți și mări, prin jur ți-or străluci curate În templul vast de purpură și dalbă puritate, În templul tău, un' se postern, popor lângă popor, O, antic Spirit, duh etern, o duh nemuritor. Deviza olimpică Citius-altius-fortius (mai
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
acestuia, așa că în oceanul de feseniști feroci sprijinitori ai lui Iliescu, nici măcar conferința de presă a fostului monarh n-a fost liniștită. A dat mâna cu noi, vrând să fie popular, dar presa îndoctrinată l-a primit rece și fără vlagă. După atâta comunism și capitaliștii țipau... socialist! Deja mi s-a părut înfrânt, vorbea greu, cu glas dogit și contrastant ca logică față de Iliescu și mai ales incapabil să contracareze răspândacii care-și ascundeau capetele. Regina nu vorbea de loc
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
gîndul cît de departe și de greu de ajuns este scopul. Premisa acestor două sentimente este o cantitate suficientă de energie psihică, pentru ca să nu trăim doar în prezentul sensibil, ci într-o anumită independență față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
păruse că mai simte încă sângele pulsând sub pielea caldă. Și din micul loc umed de sub gât, câțiva stropi cleioși se prelinseseră pe blana strălucitoare. Deodată, cum stătea acolo, gândindu-se la stropii de sânge și la trupul lipsit de vlagă al antilopei, și la tânărul care râdea cu soția lui, simți cum mintea i se limpezește și i se răcorește, iar senzația de apăsare îl părăsi. Oftă adânc și ridică din nou pușca, ținând-o strâns lipită de el, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
risipitor cu talentul dat, de care poate nu știe, își bate joc de sine și de Pronie. Însă Dumnezeu nu se supără prea mult. Își ceartă alesul cu blândețe, îl salvează din căderea la care bietul om se împotrivește fără vlagă, îl pedepsește luându-i apropiații, pentru că planurile Lui sunt necunoscute și nebănuite. Când toată lumea, văzând starea jalnică în care a ajuns Alesul, pune cruce destinului său, cel căzut se ridică și deschide ochii spre El, pronunțând tare, să fie auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroși duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îți treci vârful limbii peste buze cu parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi dorește să te sinucizi împreună cu dânsa... Și câte și mai câte nu ți se pot întâmpla! Copil, adolescent, matur, mă cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să fiu prezent. M-am despărțit de studenții pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase momente ale istoriei ... Boala mi-a măcinat și ultima fărâmă de vlagă. Sunt la capătul puterilor. Mă vedeți în ce hal am ajuns. O caricatură de om.... Mă ucide suferința prin care trec prietenii de celulă. Știu că mă despart de ei. Îi rog să mă ierte că-i părăsesc. - Dragă Mircea
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
umbră neagră”, în fiecare săptămână fiindui percheziționata locuința. În 1928 devine secretar al filialei Zagreb a Partidului Comunist Iugoslav, fiind arestat și condamnat la cinci ani de închisoare. La ieșirea din detenție era, cum spun mărturiile, „galben și lipsit de vlaga”. Întors clandestin pe meleagurile natale, croate, câștigă încrederea unui episcop local, căruia i se prezintă drept inginer al unei companii feroviare din Austria. În familia acestuia, undeși etală calitățile de pianist, o va cunoaște pe Vida Kogey, mult mai tânără
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
meu dinspre mamă, a început să plângă ușor, tăcut. Pe noi nu ne-a impresionat: știam bine că așa se întâmpla întotdeauna. Dealtfel, ca și alte dăți, nu a trecut mult și a încetat să se mai smiorcăie înfundat, fără vlagă, a băut puțin vin, apoi m-a întrebat iarăși de lucruri pe care i le povestisem puțin mai înainte. În timp ce se îndrepta spre ușă, m-a privit din prag și mi-a spus, convinsă, că eu trebuia să mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau incorect, stufos sau arbitrar, stilul secolului al XVIII-lea ne face să ne gân dim la o cădere în perfecțiune, în neviață. Un produs de seră, artificial, lipsit de vlagă, refuzând orice slăbire a frâului, nu putea cu nici un chip să producă o operă de o originalitate totală, cu tot ce implica aceasta ca im pur, năuci tor și irezistibil. În schimb, un mare număr de scrieri în care se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
unui spirit care îi frecventa pe amatorii aceia de iluzii care au fost enciclopediștii: ea urma să devină vădită unor vremuri mai dezabuzate, în chip deosebit vremii noastre. Societatea secolului al XVIII-lea, acum știm, era tolerantă pentru că îi lipseau vlaga și avântul necesare pentru a persecuta, deci pentru a dăinui. Despre Ludovic al XV-lea, Michelet spunea că „în sufletul lui nu se află nimic“. Cu și mai multă dreptate ar fi putut spune același lucru despre Ludovic al XVI
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zile, poate fi câștigată prin talentul unui general; însă libertatea, ca să existe, trebuie să-și aibă temelia în națiunea însăși, și nu în calitățile sau în caracterul unui cârmuitor. Părerile politice ale lui Julie, departe de a-și pierde din vlagă cu vremea, dobândiseră, spre sfârșitul vieții ei, și mai multă vehemență. Cum raționa corect, ea, spre deo sebire de atâția alții, nu ajunsese la concluzia că, dat fiind că sub numele de libertate se instituiseră succesiv diferite moduri de tiranie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]