1,060 matches
-
cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era de ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne vor duce la hotel. Attendent-ul turc, Sezer Duru, se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune nimic însă despre cum dansase kazaciok și savurase vodca la Kaliningrad). Pe scurt, o artistă plină de haz, care profită de entuziasmul actorilor polonezi, bucuroși să găsească un complice cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de soluții existențiale profunde. Poate, într-o zi, un robot, da, o mașină gânditoare și simțitoare, îi va convinge pe oameni de acest lucru mai mult decât o pot face cărțile noastre. Sunt liber să beau una sau mai multe vodci pe zi, dar gândește-te: cel care mă obligă la această experiență este un factor constrângător Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
azi? Dacă ai intra în politică, care ar fi mobilul care te-ar îndemna să o faci? De trei ori, Nu. Spune-mi o definiție a libertății. Cât de liber ești tu? Sunt liber să beau una sau mai multe vodci pe zi, dar gândește-te: cel care mă obligă la această experiență este un factor constrângător. De fapt, sub această aparentă libertate stă o teribilă dependență. Libertatea are gratii. Nu-i nimeni obligat să le vadă, pentru că, până la urmă, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pământ? Desigur că nu. Nu mă feresc să beau apa În care trăiesc plante; așa cum arătam În capitolul anterior, planta purifică; acesta e și răspunsul pe care l’am dat atunci, astăvară, prietenului meu bucureștean, ce-i drept, bând o vodcă... Ele, algele, au fost doar martorele unui fenomen mai complex, iar culoarea le-a dat de gol. Incolore și insidioase, alte organisme erau cauza reală, dar mai ales pericolul. Socotită la rece, toată povestea n’a fost decât o reglare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biocenoze și, implicit cheia Vieții − la factorul temperatură, de data asta așa cum e ea prezentă În natură. Punctul de plecare În comentariul de astăzi se leagă de aniversarea prietenului meu bucureștean, de mâine, pe care am anticipat-o cu o vodcă, exact În perioada catastrofei de la Podu Iloaei, admirând algele din sticla cu apă. Deci algele... care mă determină acum să mai scot din sertar niște date. Între cei inițiați În domeniul elegant, dar și subtil, al proceselor redox se știe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În mod paradoxal, dacă luăm În considerare părerea generală, petrolul nu este propriu-zis toxic. De exemplu, prima Întrebuințare ce i-au dat-o rușii când, În secolul trecut l’au aflat În zona Caspicei, a fost aceea de surogat de vodcă; i se atribuiau, de asemenea, Însușiri terapeutice miraculoase, În acord cu tradiția ce cobora, pentru alte zone, până În antichitate. Efectul ecologic, cert negativ, se datorează altor proprietăți: aceea de a nu se amesteca cu apa și de a avea o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pentru că, prin Însăși simplitatea tehnologiei sale, a putut fi produs de multă vreme, spontan chiar: puneți un strugure Într’o ulcică și peste câteva zile veți avea vin; puneți o mână de grăunțe și nu veți avea nici bere, nici vodcă, nici Într’o sută de ani; mai sunt necesare câteva operații intermediare pe care nu natura le face... Se spune că vinul e o ființă: se naște, se maturizează și moare. Și, dacă e o ființă, are desigur și suflet
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar lemn deosebit de rezistent și cu un ritm de creștere de invidiat. Tot ele asigură furajul pentru animalele noastre, chiar și pentru vacile nebune: sorgul, iarba de Sudan și altele. Ele ne delectează, vara cu o bere, iarna cu o vodcă ori un whisky. Ba chiar și cu “vin”, bineînțeles de palmier. Ele ne Încântă privirea, din cea mai timpurie primăvară - ghiocelul - până În cea mai târzie toamnă - brândușa - timp În care se succed viorele, lăcrămioare, prin păduri, ori iriși prin bălți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Arpaș, cum am și pomenit mai devreme, din păcate acum fiind închisă. Îmi aduc aminte că am urcat pe vremea liceului la Cabana Podragu, într-o vară târzie, eram 5 persoane în grup, iar în rucsacuri aveam 5 sticle de vodcă, băutură foarte periculoasă pe munte. Eu am gustat din alcool doar puțin și am plecat înainte, ajungând la cabana Podragu pe la ora 17, apoi au ajuns alte două persoane pe la ora 19, iar când mi-am dat seama că ultimii
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
metru. Și dacă te cuprindea foamea, trebuia doar să cauți și să observi unde în mijlocul stufului se ridică un firicel de fum. Acolo găseam pescari care făceau celebra ciorbă de pește pescărească și unde dacă le dăruiai o sticlă de vodcă, te puteai ospăta după pofta inimii. Ciorba de pește de acolo se făcea în ceaune mari, cu apă din Dunăre atât de tulbure de nu se vedea fundul ceaunului (se steriliza prin fierbere), se făcea obligatoriu din 4-5 sorturi diferite
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și în afara deltei mai ales ca săpători, foloseau scule de săpat speciale, mai puternice, construite de ei, li se spunea „excavator cu barbă”, dar le plăcea băutura. Când aveau de săpat un șanț, adesea lat și adânc, puneau sticla de vodcă la doi-trei metri în față, săpau până la ea și atunci mai trăgea un gât și iar o puneau la câțiva metri mai în față. La Maliuc, l-am cunoscut pe Vanea Cornenco, căpitanul remorcherului Mihai Viteazu, om în floarea vârstei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
seamă. Nu mă ploconisem. Probabil de-aia mă înjurase ulterior cu o isterie porcină de pacient externat pripit și îmi transmisese printr-o cunoștință comună ceva de genul: bă, puteai să treci și tu pe la băiatu’ cu o sticlă de vodcă. Scria despre mine lucruri extrem de flatante de genul: „Condei de primă mână (...) rupe în două pisica în proza ultimilor ani (...) prozator cu o personalitate distinctă, vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prozator cu o personalitate distinctă, vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva mai accentuat, sau ți-o luai în cap. La puțin timp după ce-mi făcuse cultul personalității, pentru că sticla de vodcă întârzia, i s-a încins tărâța și m-a făcut cum i-a venit la gură. Dincolo de lipsa de imaginație a invectivelor, că eram analfabet și nespălat și papagal, oricum era absolut descalificant să dai două verdicte care se bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și unde după vreo două Americanii când aveau undeva pe glob vreun ostatic, trimiteau o armată întreagă să-l elibereze. Republica Moldova îl trimetea pe deputatul A. Păpușoi la Strasburg ca acesta să convingă Consiliu Europei că trei sute de grame de vodcă, nu-și mai aminteau de Ilașcu. cetățeanul lor , reținut nelegitim de un regim neconstituțional, care și-a creat stat pe teritoriul țării pe care o reprezintă, ar fi un „terorist” ordinar. Unele publicații de la Chișinău („Comunistul”ș.a.) nu încetau să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Brutus Comănescu devenise dintr-odată una de ungur vechi, cu toate trăsăturile cuceritorului de pustă marcate pe chip. Ceea ce era de neacceptat. Nici un nas ridicat trufaș în sus nu-l prindea. Arăta ca un slav cu mai multe butoaie de vodcă pe conștiință. La orice variantă îi prezenta medicul, Comănescu strâmba din nasul său acvilin și zicea: „Da’ unul mai așa, mai de pe la noi, n-aveți?“. Singurul model care l-a mulțumit a fost un nas de boxer, însă nu foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a fost cel scontat: bărbierit, arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce s-a îmbătat și s-a purtat exact ca orice rus, după ce a turnat în el două, trei stacane de vodcă, femeile au început să țipe „Vai“ și „Oh, oh!“ și s-a trecut la alt subiect. Numai eu n-am fost deloc mulțumit de direcția în care o luase întâmplarea, de fundătura, mai bine zis, în care se poticnise, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știi că toate aceste paranghelii locale sunt urmate de niște beții crunte, nu destinul e de vină. Poți să nu te duci. Generația mea a resimțit în ficați mulțimea de jurii, prezidii și comisii la care era invitată. Dacă în loc de vodcă și vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar fi fost alta.“ Tânărul i-a mărturisit bătrânului că se simte ostracizat. „Am greșit - a zis el -, au tras de mine să merg cu ei la cârciumă și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noi episoade picante. Episodul numărul unu: un grup de tineri ruși, cam opt fete și băieți, media de vârstă 21-22 de ani. Ajung pe terasă în jur de ora zece seara, deja puțin atinși de alcool. Comandă numai băuturi tari (vodcă și coniac), se manifestă zgomotos, vorbesc cu voce tare, au siguranța de sine, dar și bădărănia noilor îmbogățiți, des nouveaux riches. Un pahar de coniac de calitate, de 50 ml (Hennessy sau Napoléon, oricum numai mărcile acestea două le vindem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere "etnică", vinuri puzderie. Marca sârbească "Țarul Lazăr" (eticheta masivă, cu chipul-icoană al țarului martir pus la treabă de către marketing) este însoțit de perechea sa de viața, Țarina Marița. Vinuri roșii, grele de culori, puternice ca poporul sârb. Vinul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că la ora votului pe tot teritoriul francez se găseau doar 150 instalatori cu acte în regulă, și că cei din țară nu prea dau semne că ar dori să invadeze viile cu Bordeaux, ei fiind reglați mai mult pe vodcă. Personal, percep de aici din exteriorul Europei acest vot ca pe un semn de zgârcenie și egoism, de repliere a Bătrânei Doamne în ea însăși. Iar tonul este dat de națiunea cea mai "epuizată" de istorie din interiorul ei, națiunea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a nu da de bănuit. De cele mai multe ori, mergeam la Preotu’ acasă, și atunci ne supuneam la un adevărat maraton alcoolic. Dacă la început, cînd ne strîngeam să bem pe la blocuri, dădeam bani pe băutură (și cel mai des cumpăram vodcă poloneză sau uzo albaneză), de cînd am des co perit chestia cu mersul acasă la Preotu’ n-a mai fost nevoie să dăm nici un ban. Cămara lui taică-său era plină de sticle de vin, țuică sau vișinată. Problema era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un nume original, ca la 2 Mai : Doi) și a decis să nu se mai despartă de el și să-l ia cu ea la București. Am plecat împreună de la mare, iar cățelul a călătorit într-o cutie de Barzoi Vodca. Din cînd în cînd mai era scos afară, să nu se streseze în cutia aia, iar el, de bucurie, uda cu cîteva jeturi pe jos, prin compartiment. și dădea din coadă. Mona și cățelul au fost nedespărțiți doar pînă la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
eu curaj de a mă interesa, despre mica mea pasiune. Imediat s-a apropiat o persoană ce mă anunța că artistul vine imediat, se afla peste drum în micul bar de la Restaurantul Cina, unde încerca să se încălzească cu o vodcă, afară fiind foarte frig. Stăpânul standului, fără să știu mă observase de la masa la care se afla, se întorsese gâfâind și bucuros, cu un zâmbet că are un client la lucrări. Cu timiditate i-am explicat că nu vreau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pentru micul dejun. Unde naiba am mai văzut cuțitele astea?!", mă întreb, privind cum în albul mînerului se pierd cîteva firișoare negre, ca niște vene. În viață! rîde Livia. Domnul confundă viața cu literatura scrisă de dumnealui în parfum de vodcă și aburi de cafea. Ca după aceea să vină pe la miezul nopții la urgență, să-i fac calciu bromat, că i se deranjase tensiunea. Literatura aceea, indiferent cum a fost creată, a fost avizată de oameni lucizi și competenți! Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]