35,255 matches
-
politician". Libertate, Demnitate, Curaj, Frica... - Domnule Ion Ioanid, ați cunoscut toate ipostazele: ați fost liber, arestat, evadat, astăzi vă aflați încă în exil. În închisoare v-ați simțit liber? - În închisoare, libertatea era mai mare decît afară. Gîndeam fiecare cum voia și discutăm, cum cred că afară, în ultima parte a detenției noastre, nu se mai putea vorbi. Tocmai datorită solidarității și încrederii create între noi, cei de-acolo, ne simțeam liberi. "Afară", încrederea despre care vorbesc dispăruse încetul cu încetul
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
de la Praga, ocupată de ruși, era enormă. Cehii veneau cu mașina la Zirendorf, luau contact cu cehii aflați acolo, se informau asupra celor ce-aveau de făcut și plecau înapoi în țară. Abia apoi își luau familia, lucrurile - tot ce voiau - si reveneau pentru azil în Germania. În cîteva zile, li se rezolvau problemele. Am stat cam o lună în lagăr, pînă să mi se dea pașaport de azilant. Apoi am avut o pățanie amuzantă. M-am trezit într-o zi
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
că am cetățenie germană. N-am renunțat la cetățenie nici măcar atunci cînd am adus-o aici pe mama. Cei rămași în țară nu primeau pașaport, dacă cel plecat nu-și "reglementa" situația, adică nu renunță la cetățenie. Statul român nu voia să aibă exilați români cu azil politic. I-am telefonat mamei, ca să mă interesez de "cum merg lucrurile, ca să știu ce am de făcut aici". Mare lucru nu aveam de făcut, dar știam că securitatea nu era amatoare de scandal
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
a facut Radu Vasile, premierul care a spus că nu mai avem de nici unele, pînă acolo că nici de furat n-a mai rămas mare lucru, eșecul grevei generale de 24 de ore e o dovadă că moțiunea pe care voiau să i-o ofere liderii centralelor sindicale lui Radu Vasile nu stă în picioare în raport cu argumentația buzunarelor întoarse pe dos de care s-a folosit premierul. Că de aici, premierul a început deja să construiască planuri destul de improbabile că izbîndă
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
în al doilea guvern Sănătescu și în cel al generalului Rădescu), scăpat, printr-un hazard, de înscenarea de la Tămădău, fuge din țară în decembrie 1947, ajungînd în exil. Avea, în decembrie 1989, 77 de ani, locuia la Romă și a voit să revină în țară pentru a-și lua locul ce i se cuvenea în conducerea P.N.T.C.D. Dar, deranjînd enorm pe liderii care se instalaseră în fruntea partidului, a fost sfătuit să nu nu se repatrieze (cu argumente fals protectoare) și
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
în exil. Deși toate preparativele plecării erau gata, Maniu a refuzat să plece din țară, dar nici nu a lăsat pe altul să ajungă în capitala Angliei. Apoi Ghilezan amintește de cele trei principii după care se călăuzea Maniu: El voia morală creștină, democrație națională și justiție socială. Era un mare democrat. Pentru el, daca poporul voia într-un fel, așa trebuia să fie. Pentru el personal nu pretindea absolut nimic, nu era interesat de nimic material...Singura lui avere (înainte
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
nici nu a lăsat pe altul să ajungă în capitala Angliei. Apoi Ghilezan amintește de cele trei principii după care se călăuzea Maniu: El voia morală creștină, democrație națională și justiție socială. Era un mare democrat. Pentru el, daca poporul voia într-un fel, așa trebuia să fie. Pentru el personal nu pretindea absolut nimic, nu era interesat de nimic material...Singura lui avere (înainte, firește, de dictatul de la Viena, n.m.), de cînd era avocat, era o mină de aur în
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
chiar că moralitate". Și dl Neagu Djuvara își aduce aminte de un alt gest într-adevăr caracteristic pentru omul politic Maniu că, în iunie 1930, la venirea în țară a prințului Carol, după ce acesta a refuzat toate propunerile lui Maniu, voind hotărît să devină rege, șeful guvernului care era, atunci, presedintele P.N.T., a demisionat, formal, pentru o saptămînă (lăsînd un înlocuitor) pentru că numele lui să nu fie implicat în procesul devenirii prințului drept rege al României. Si toata lupta morală a
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
mi-a mai dat răgazul necesar consultării proiectului de dialog schițat cu o seară înainte, așa, pentru orice eventualitate... Mă temeam să nu spulber, pe de o parte, starea de grație ivită în mod neașteptat, pe de altă parte, nu voiam să abuzez de timpul și disponibilitatea dăruite cu atâta generozitate și spontaneitate de către venerabilul Maestru. Așa se face că, întrebările referitoare la circumstanțele în care-i cunoscuse și fotografiase pe Faulkner, Matisse, Braque, Giacometti, Claudel și alte figuri proeminente ale
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
încă din februarie 1869. Șerban a stăruit efectiv pe lîngă părintele său să-l întrețină pe Mihai la studii superioare, iar poetul a notat despre tatăl său: "...oarecare nobleță de inimă, nu i-am putut niciodată disputa, și el a voit să-mi dea pentru abnegațiunea mea o satisfacere în înțelesul splendid, trimițîndu-mă în străinătate pentru cîțiva ani." Lui Șerban, Mihai i-a rămas recunoscător. " Mai în urmă, - scria I.L. Caragiale - l-am întîlnit tot aici /în București/ pe Eminescu, cu
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
fusese atît de prigonit în istorie? Chit cu eliberarea aia, de formă. Auzisem că, în cartierele rău famate, seara, se îmtîmplă să vie unul cu cuțitul, să ți-l proptească în burtă: Give me money! Dar nu era asta. Negrul voia să-i fiu recunoscător! Într-o secundă, mă gîndisem dacă nu era cazul să-i fie el recunoscător unui alt american, alb, care făcuse din el un cetățean liber și cu atîtea drepturi... Pe urmă, în altă fracțiune de secundă
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și l-a îngropat. El credea încă în învierea trupului și nu voia să renunțe la un deget. Abia după aceea s-a legat la rană. Ești scriitorul romanș cu cele mai multe lucrări traduse în românește (cinci romane, nuvele, poezii), ce știi tu despre România și ce legături ai cu ea? Când eram student
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
sub ocupație rusească. " Credeam că acest guvern putea să fie înlăturat și mă întrebam de ce nu o face. Răspunsurile ce veneau erau aceleași cu cele pe care Mureșan și Gheorghe Pop mi le dădeau mereu: "suntem oameni pașnici" și "nu voim să recurgem la forță și așteptăm cu încredere alegerile libere, garantate prin Convenția de pace.". S-a văzut cât de garantate!" Încercând să treacă în Apus, Oliviu Beldeanu este arestat și torturat în închisoarea de la Cluj. Atmosfera de iad de
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
și profesional. Nu e atît o problemă strictă de limbă, cît una de cultură a limbii. Comunicarea între oameni implică respect. Poți fi nerespectuos prin aroganță, adresîndu-te unui om fără multă școală în cuvinte neînțelese de el, dar și invers, voind să fii prea popular în exprimare cu parteneri cultivați. Nu există rețete generale și infailibile. Comunicarea corectă (în toate sensurile) e reglată exclusiv de bunul simț al vorbitorului. Și acesta depinde de cei șase-șapte ani de acasă și de cei
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
Constantin Țoiu Suma cheltuită de amfitrionii de care eram invitați, de obicei o calcula tînărul jurnalist american, de la un ziar local, pe care țin minte că-l chema Charles și care rîndul trecut voise să știe cum arăta în realitate Fidel Castro. Ziaristul, care mă luase în simpatie de cînd cu țigările mele de foi cubaneze, ținuse să-mi arate mai întîi bucătăria gazdei - formidabilă ca un laborator spațial, - un profesor în vîrstă foarte
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
dădeam de cîte o sticlă neagră, nedestupată, de Château - neuf du Pape... Rar am auzit de cărturari mari care să aibă cultul bucătăriei, fără a fi niște mîncăi, găsind în pregătirea bucatelor o pasiune de gospodine adevărate. Înțelesesem de ce Charles voise să-mi arate încă de la început bucătăria profesorului, lăsîndu-i pe ceilalți oaspeți să se întrețină cu gazda în holul principal de primire decorat cu cele mai năstrușnice plante exotice. Mă învățasem cu mîncarea din America, îmbelșugată, servită pe niște platouri
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
serioasă competiție cu Mihai Eminescu ; revistele de liceu nichitizează abundent, am văzut de curînd un exemplar al unui prestigios liceu bucureștean, liceenii se simt avangardiști și cîștigă premii cu poezii în stilul Frunză verde de albastru, un onorabil inspector financiar voia să mă convingă nu de mult că Nichita mînca și dormea poezește. E bine, e rău? Vorba lui Moromete, depinde de facultăți. Antologia realizată de Alex. Ștefănescu e foarte utilă, în scopuri didactice și nu numai. Orice cititor de poezie
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
eternă. Astfel, încît, în ziua aceea nu mai intrasem singur în bazilica San-Giovani in Laterano. La Giotto, mă oprisem ca de obicei; iar V., grăbit, mă îndemnase să trecem mai departe spre cabinele de spovedit de care îi vorbisem. Nu voia Giotto. Dar e Giotto și trebuie să vezi Giotto!, ești poet! Nega violent, scuturînd din cap și mi-a spus grăbit că Giotto nu există; și că dacă el a izbutit ceva, a fost talentul său primitiv de a picta
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
cei mai catolici (și mai inchizitoriali). Alături, la cîțiva pași doar, era o cabină în italiană pe care scria, evident, Penitenziario, cu z, altă poveste. Virgil mă obliga să vorbesc spaniola; îi atrăsesem atenția, că nu mă descurcam, dar el voia la spanioli din cauza lui Don Quihote - spusese - și îi explicasem preotului spaniol pîntecos ce semăna cu un popă de-al nostru din ăia care îți pun patrafirul în cap, ca să te spovedești, și unde, de mic copil, știam că era
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
și egal, alb ca o zi de toamnă acoperită de nouri... În vorba lui se dă pe față o multiplă și greu de analizat preocupare. Vorbește nu ca un orator, ci ca un profesor de elocință. Și ar părea că voiește să țină o lecție model, după ce într-o lecție anterioară a expus elevilor care sunt principalele reguli ale bunei elocuțiuni". Portretul e mai amplu și întreg, dar am extras din el doar cîteva linii lămuritoare. Prelegerea aceasta maioresciană a rămas
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
română a lui N. Petrașcu. Îi mersese buhul de tînăr talentat, cu mare viitor literar nu numai în cercul de prieteni. Capul nu-i stătea la examene, pe care le tot amîna, în timp ce tînăra sa consoartă își vedea de treabă, voind să absolve facultatea și să devină dăscăliță. Iar Doru numai la asta nu gîndea, în minte ivindu-i-se ideea unei noi nuvele, la care tot trudea greu în odăița lor matrimonială, deranjîndu-se reciproc. Doru a înțeles că s-a
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
sa eroină din Maitreyi) se află în vizită la Tagore: "și am vorbit mult cu acest bătrîn genial". Avea un program de lucru riguros și aspru, se scula la cinci dimineața și se culca la nouă seara. Muncea fără istov. Voia să publice, încă în India fiind, cîteva lucrări, sperînd că numai în acest fel va sili rectoratul din București "să fundeze o catedră specială de Istoria și Filosofia Religiilor și să pună bazele unei "Școli orientale", în care aș putea
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
înștiința pe tatăl său, "un privilegiu unic și foarte puțin european - după cîte știu sînt primul în Calcutta - îl pot avea". Apoi le comunica alor săi că toți inițiații îl sfătuiau să rămînă la studii în India cinci ani, dacă voiește să acumuleze temeinic cunoștințele trebuitoare. Cred că drumul meu e filosofia orientală și istoria religiilor și pentru nimic în lume nu-l părăsesc. Sînt de 23 ani, nu mai pot începe în fiecare an un alt studiu... Sînt chemat să
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
criză". Cine va studia critica deceniului 7 va trebui, desigur, să analizeze felul în care eseurile lui Balotă au tulburat apele și au dat naștere unor vii reacții. Toate acestea rămîn instructive dincolo de a căuta să știm cine avea dreptate. Voiam să observ însă un alt lucru, legat de diferența dintre noi, tineri critici ai vremii, care aveam în jur de treizeci de ani, și Balotă, Negoițescu ori Cotruș, care ne întreceau în vîrstă cu un deceniu și jumătate, și anume
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
cu simțurile/ în expansiune și îți iei rămas bun/ de la zdrențele împărăției pămîntești/ făcînd cu ochiul rugului aprins al eurilor" (Piatra scrisă). Tendința de geometrizare sfîrșește prin a agasa creația ce se simte damnată aidoma ființei ce a produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura acută a unui Ion Caraion: "se mai văd semnele// la mîini și picioare legați cu insomnii/ trecem prin grădina lui Academos
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]