37,159 matches
-
Este tot atît de imprevizibilă ca o fantomă. Este un fel de bîntuire, dar o bîntuire intermitentă, din care trbuie să deducem, dacă avem curajul, certitudinea unei existențe mai bune și speranța de a o atinge prin exercițiul zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil că i s-a părut omului a fi, în orice timpuri, lucrul cel mai bun dintre toate; iată de ce, fără a lua în considerație doar voluptatea imediată și
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
Încercînd a-l restitui tiparului său originar, sîntem convinși că-i circumscriem importanta personalitate literară în chip propriu. În legătură cu creația de cultură a ardelenilor, Nicolae Balotă vorbea despre manifestarea ei sub forma "spiritului de observație al gospodărescului", "sub aspectul unei voințe de a pune stăpînire pe obiecte", în cazul literaturii - "pe construcția epică". Se cuvine a recunoaște în scrisul critic al lui Cornel Regman tocmai preeminența acestui "simț al gospodărescului", în felul atent, minuțios, temeinic de analiză, de asamblare a pieselor
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
formularea unei exigențe morale, ea însăși o lege din cele mai dure. Dacă ar fi vorba numai despre implacabil, omul, atunci, ar fi absolvit, ar fi total neimplicat în căderea sa, ar fi doar o păpușă trasă de sfori, după voința și capriciile zeilor. În cădere ar dispărea eventualele reproșuri și întrebări pentru că, în aceste condiții, omul nu este responsabil de nimic, nici pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
Înmânându-ne pașapoartele, colonelul ne lămuri cu multă gentilețe că documentele noastre nu purtau agrementul de trecere în Berlinul de Vest al ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
le atribuie un rol mult mai important decît au avut atunci. Partea a treia a cărții este intitulată �Lovinescu și lovinescienii - între intuiția și conștiința modernității". Autorul alcătuiește un scurt și cuprinzător tablou de familie în care gîndirea liberală și voința de sincronizare se îmbină cu un semnificativ deficit teoretic - mai toți au promovat scriitura critică �artistică", �de vocație". Singura problemă pe care I.B. Lefter o �lasă în aer" este configurarea noului tip de istorie literară pe care, se pare, îl
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
întrebările din titlu. Cred că pentru cei mai mulți, dacă nu pentru toți cei care lucrează în învățământ, răspunsurile sunt simple și clare: reforma învățământului o fac Parlamentul și Guvernul României, prin MEC; întrebările adiacente ar fi: Cum? și Cu ce? Cu voință politică și cu bani (atâți câți sunt). Până acum, bani au fost puțini, voință, ceva mai multă; acum am impresia că nici voință nu mai este suficientă (ca să nu zic deloc). Cu cine se face reforma? Categoric cu oamenii învățământului
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
în învățământ, răspunsurile sunt simple și clare: reforma învățământului o fac Parlamentul și Guvernul României, prin MEC; întrebările adiacente ar fi: Cum? și Cu ce? Cu voință politică și cu bani (atâți câți sunt). Până acum, bani au fost puțini, voință, ceva mai multă; acum am impresia că nici voință nu mai este suficientă (ca să nu zic deloc). Cu cine se face reforma? Categoric cu oamenii învățământului, dar nu cu cei de tip Farfuridi, încremeniți în proiect, de ale căror opinii
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
o fac Parlamentul și Guvernul României, prin MEC; întrebările adiacente ar fi: Cum? și Cu ce? Cu voință politică și cu bani (atâți câți sunt). Până acum, bani au fost puțini, voință, ceva mai multă; acum am impresia că nici voință nu mai este suficientă (ca să nu zic deloc). Cu cine se face reforma? Categoric cu oamenii învățământului, dar nu cu cei de tip Farfuridi, încremeniți în proiect, de ale căror opinii ține seama d-na ministru; aceia sunt dascălii cu
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
organizat în Sala mică a Filarmonicii în onoarea profesoarei Josette Hârsu, la împlinirea a 80 de ani - pe care nu-i ghicești privindu-i mica făptură neschimbată de-a lungul timpului. A fost inițiat de fostele ei eleve, oarecum împotriva voinței sărbătoritei care, în modestia ei proverbială, n-ar fi sperat nicicând într-o asemenea festivitate. Lor li s-au raliat și doi oaspeți din Statele Unite, violonistul Valentin Hârsu, fiul sărbătoritei, și flautista Darima Alexandru, și ea o fostă elevă. Într-
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
decât mâna, atunci când iubita intră în spuma lor". Manualul... este, în fond, obsesia "bucuriei (plăcerii) care este și durere, durerea care e și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
mare sacrificiu. Dacă o familie de țărani își ia lumea în cap, pleacă, practic, cu bocceaua și începe o viață nouă, pentru a asigura o origine socială sănătoasă copilului lor, aceasta înseamnă, de fapt, că au avut într-adevăr dorința, voința de a proteja un posibil destin. Cît despre apropierea de literatură, cred că ea s-a petrecut mai degrabă în liceu, pentru că, la fostul Seminar pedagogic, actualul Liceu �Emil Racoviță", am avut parte de cîțiva profesori, și în primul rînd
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
punînd în valoare tipologia personajelor lui Caragiale în comedii, despre tipologia feminină observa deosebirile în simetria lor prea evidentă: "Asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe, trei fețe ale "eternului feminin" vulgar, romanțios, cu un limbaj, cu gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități surprinse în nuanța lor specială. Zița, generația de mahalagioaică mai evoluată, aspiră la "intelectualul" Venturiano și îi plac escapadele sentimentale, grădinile de vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
cu titlurile aprobate, iar când editorii, intrați în criză de timp, îi trimit adresă după adresă, rugând-o, implorând-o, somând-o să facă publice numele editurilor câștigătoare, vine lovitura de teatru: d-na Andronescu anunță ritos că, din proprie voință, reduce la doar trei numărul manualelor aprobate pentru fiecare disciplină! Că ministresa n-are în descrierea fișei de post astfel de atribuții, probabil că nu interesează pe nimeni în România, unde dacă nu faci câte un abuz pe minut înseamnă
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
urcă în fugă o pantă. Raportarea preliminară la Cioran, într-unul din comentarii, este edificatoare: "De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decît germanii, a trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Astăzi la ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
pe buletinul de examen, ci "tresar prin somn". Așa ceva nu e permis. Nu e doar o minoră... aproximație în transcriere. E o chestiune de sens. Și de respectul ce se cuvine arătat, și pe care elevii trebuie să-l deprindă, voinței autorului. Și acum, întrebările. între altele, s-a cerut elevilor să "prezinte semnificația simbolului apă, din fragmentul citat". Lasă că nu știu ce caută aici virgula, dar unde există în text cuvîntul apă? în poezie, un simbol e totdeauna un cuvînt. Și
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
plecare traumatizantă la învățătură, cea din Amintiri din copilărie. Sînt apoi cîteva "mistificări" elementare care nu pot fi trecute cu vederea de către un cititor atent. Octavian Paler insistă asupra lipsei sale de vocație de om public. I-ar lipsi și voința de a deveni o figură publică. Nu poți să nu te oprești asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
sale de vocație de om public. I-ar lipsi și voința de a deveni o figură publică. Nu poți să nu te oprești asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost un hedonist, am vrut să fiu un stoic, sînt un ratat așa cum sînt toți cei cu idealuri mari, sînt un romantic, un sentimental incurabil etc.
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
ț Nu este vorba de rezistența care precede posesia, de îndoieli, de reticențe; tangoul anunță posesiunea stabilită și plătită dinainte cu certitudinea săvîrșirii unui act legal.[..] Tangoul este lipsit de inițiativă, de inteligență... [...] În cadențele sale ascunde tristețea sclaviei și voința de a îngropa în propriul său trup dorința de evadare, transformînd-o în plăcere." No comment.
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
septembrie mai ales, se vede limpede că Europa a rămas morală și tolerantă, că, în orice caz, înțelege atât ateismul, cât și credința ferventă. Iar politicienii Europei sunt și ei, încă, mai apropiați de tipul uman puternic, având gustul clasicității / 'voința de a simplifica, de a fortifica, de a face vizibilă fericirea, de a accepta teribilul, de a avea curajul nudității psihologice (simplificarea e o consecință a voinței de fortificare; transparența fericirii, ca și nuditatea sunt consecințe ale voinței de a
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
sunt și ei, încă, mai apropiați de tipul uman puternic, având gustul clasicității / 'voința de a simplifica, de a fortifica, de a face vizibilă fericirea, de a accepta teribilul, de a avea curajul nudității psihologice (simplificarea e o consecință a voinței de fortificare; transparența fericirii, ca și nuditatea sunt consecințe ale voinței de a accepta teribilul...') Aforismele nietzscheene, apărute într-o selecție incitantă pentru curiozitatea cititorului contemporan (Amelia Pavel) sunt utile politicianului zilelor noastre, măcar ca punct de construcție a unor
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
gustul clasicității / 'voința de a simplifica, de a fortifica, de a face vizibilă fericirea, de a accepta teribilul, de a avea curajul nudității psihologice (simplificarea e o consecință a voinței de fortificare; transparența fericirii, ca și nuditatea sunt consecințe ale voinței de a accepta teribilul...') Aforismele nietzscheene, apărute într-o selecție incitantă pentru curiozitatea cititorului contemporan (Amelia Pavel) sunt utile politicianului zilelor noastre, măcar ca punct de construcție a unor replici. Dacă aș fi parlamentar, n-aș pleca la muncă fără
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
am fost uimit și speriat de valul de resentiment revărsat asupra mea, chiar și din locuri de unde nu mă așteptam absolut deloc. Am fost de multe ori insultat în public, nu mai vorbesc de ura (nu găsesc alt cuvînt), disprețul, voința de a răni cu orice preț, justificate uneori sofisticat ideologic, alteori așternute ca atare, din coloanele presei. Și au făcut acest lucru oameni care nu auziseră nici un cuvînt rău din partea mea, unii chiar despre care scrisesem cu căldură, unii care
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
fost evitate. Și totuși, mișcările de reformă, schimbările spectaculoase de filosofie a procesului de învățământ, spectaculoase cel puțin în intenție, inițiativele (controversate) care au urmărit sincronizarea didacticii românești cu aceea occidentală, toate acestea n-au fost emanațiile impersonale ale vreunei voințe supraumane. Și n-au fost nici decizii eminamente politice. Un grup de oameni le-a gândit, le-a discutat și le-a propus, asigurând astfel o coerență la nivel conceptual între componentele sistemului de învățământ. Consiliul Național pentru Curriculum funcționează
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
cîștigă cu brio. Semnificativ e faptul că Partidul Poporului, după treisprezece luni, nu obține decît 1,8% din voturi, neizbutind să fie reprezentat în Camera Deputaților cu nici un mandat. De fapt, se poate spune că guvernele țării nu erau expresia voinței electoratului ci invers. Apoi, în februarie 1938, regele Carol al II-lea a desființat toate partidele, alegerile, instaurînd dictatura regală. Din rău în mai rău. Ardelenii din PNȚ (pînă în 1926 singuri) nu se puteau adapta acestor practici politice, mai
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]