1,403 matches
-
pesemne, cum dansa pe masă (așa se zvonea) la petrecerile tătucului... Katarina avea trei frați mai mari, ca brazii, toți pădurari, toți cu cicatrice adânci de la-ntîlniri cu urși sau cu oameni. Și ea se ivise pe lume mare și voinică, fusese mai năltuță decât mai toate fetele până pe la șapte ani, după care oasele ei refuzaseră să mai crească. Făcuse sâni tari și frumoși și șolduri rotunde pe trupușorul zvelt de fetiță și, cum de mică fusese luată la gimnastică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înalte, pe care puiul le putu vedea, strecurîndu-se pe sub cortină. De fapt, aruncă doar o privire spre spectacolul fiarelor, lei, tigri și pantere care urlau și scuturau din cap, neîndrăznind totuși să se miște de pe postamentele lor de frica femeii voinice care le stăpânea privindu-le-n ochi și arătîndu-le că nu se teme. Era acolo și mama puiului, ghemuită ca o pisică și mârâind la dresoarea care, cu sânii vârâți în două conuri enorme de piele, tocmai apucase fălcile celui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care o să mi-l dați acum. Urmă o nouă pauză, la capătul căreia din două navete ieșiră câte trei soldați care se îndreptară în fugă către bătrân. N'Gai Loon se trezi apucat de fiecare braț de câte doi soldați voinici, în timp ce ceilalți doi aținteau asupra lui două arme imperiale standard de asalt. - Domnilor, nu c nevoie. Sunt pașnic, nu vreau să vă atac în nici un fel, zâmbi din nou N'Gai Loon. Sigur pe el, Carrin ieși și el din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Să-l apere, să moară pentru el”... Cu o strofă nu s-ar face gaură în cer. (În cer, nu - fredonez pentru mine - dar în ozon, da, căci astăzi brav răsună moderncosmopolitul (s)hit: “Ți-am dat bip și sunt voinic”...) La întoarcerea trupelor de pe Frontul din Răsărit a fost mare jale și bucurie laolaltă. Militarii au defilat păstrându-și exact locurile din formația în care plecaseră. Au pornit de la gară spre centrul orașului. Un ofițer purtând un drapel, zece rânduri
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
curs și alt înțeles. Griji mai multe, alte bucurii. Bucuriile, pe lângă griji, au fost și ele umbrite de tristeți, ca de obicei în toată viața mea. Nu ajunsesem încă în Italia și starea sănătății soției începu să mă neliniștească. Din fata voinică și sănătoasă care fusese devenise acum de nerecunoscut. Stare ce a durat până ce a născut singurul copil ce-l avem noi. Această stare rea a soției a impus vieții noastre în Italia un anumit regim de viață. Totuși, am umblat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
orar stabilit footnote> Brăila-Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie a Brăilei. Mă urmărește
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: - Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. - Mariana
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în rata Brăila Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie a Brăilei. Mă urmărește
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. Mariana
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tușeam. Era o tuse puternică. În spatele stației, unde sunt și băncile, era o țâșnitoare cu apă rece și m-am dus să-mi clătesc gura. Cineva a urlat în gura mare: „Un om a căzut la pământ!“. Strigase un tânăr voinic. Când m-am întors, l-am văzut pe bărbatul de mai înainte, grămadă pe jos. Căzuse chiar lângă scaune, paralel cu ele. Nici mie nu-mi era bine. M-am dus la țâșnitoare și am făcut gargară. A început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet la picioare, Candela neadormită, de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât de slab, Căci în inimi e cetatea, bade Gruie Basarab. 3 2254 Între mâni împlătoșate răzimând a sale tîmple: "De-om muri - întreabă jalnic - oare ce-o să se întîmple
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa. Las' că punem noi la cale să ți se facă județ drept, fără strâmbătate, Vulpe, cu dreptul Vulpe, ca-n carte, fătul meu. Nu te uita tu oamenilor ce zic, mergi înainte cu dreptul tău pîn-în pânzele albe, Vulpițe voinice, că dar n-a intrat zilele-n sac, ce n-aduce ziua de azi aduce vremea cârpită cu hârțoage vechi de mână de răzăș. Mergi înainte, Vulpe. (vornicului) Ia sama, vornice, prea-mi are multe judecăți. Să nu fie vreun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Când munții răspund cu răsunet doios, Aduce-voi flori și cânturi. {EminescuOpVIII 382} COR Purtând podoabă de flori Cînta-va vesele hori, Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate! MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când păstorii strigă și cheamă voios, Cât munții răspund cu răsunet duios Aduce-oi flori și cânturi. COR Atunci purta-va el flori, Cînta-va veselitor. S-arate-odată Simțire bărbată. Purtând o podoabă de flori Cînta-va vesele hori. Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate. MARIA Cum vei putea să cânți vodat Unde se șterge semnul urmei {EminescuOpVIII 410} Neauzind talanga turmei Ș-al câinilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii, Iubiții ochi, ca două stele, Și prin amarul nopții mele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericit, însă într-o astfel de slăbiciune încît, când veniră iar la mine peste o jumătate de ceas, mă aflară tot în poziția în care mă lăsaseră, atât nu puteam să mă mai mișc! Acum veni altul, era un arap voinic și vânos. Se apropie de patul meu ca un om ce are treabă cu mine. Mă cam temui când [î] văzui că se apropie așa, pățisem biet destule și mă temeam și de altele; însă eram așa de slab încît
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
importanță, să presupunem că, primăvară fiind, vântul a amestecat în vârtejul său tot ce a găsit în cale.(...) Nicu Ionescu își aștepta băiatul. Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și cinstită e cheia succesului în SUA. Să revenim la casele noastre și mai ales să cerem scuze pentru graba cu care am relatat boala micuței Viorica. Din nou în casa familiei Ionescu. Din strada Fortunei. Fetița crește frumos e voinică, sănătoasă, și spaima primei luni a rămas în urmă ca un vis urât. Are acum 5 luni și e timpul de făcut prima fotografie. Copilul e dezbrăcat și e așezat pe o masă pe care s-a așternut o blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru că niște nebuni bețivi și apucați îl puteau snopi și o și făceau cu regularitate. A crescut, a început să lucreze în sala de forță și nu l-au mai putut bate, căci pusese carne pe el, era un flăcău voinic și putea, la o adică, snopi și el pe oricare. S-a mai întâmplat și asta, mi-a spus, dar numai cât să atragă atenția că s-a terminat cu Marcel-sacul-de-bătaie. L-a luat unul la el la perș. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic și falnic”... În această frântură de timp, cu sufletul greu, Costăchel se întreba: „Chiar atât de mult m-am schimbat?” Măriuca a insistat: Tata te așteaptă și tu stai în poartă?... În clipa următoare, cele câteva trepte au dispărut sub
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o atrăgea tocmai ceea ce nu Îi aparținea ei, ceea ce nu aparținea spiritului; iubea tocmai neputința și rușinea, și chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau să se Întoarcă acasă”. Bucuroasă că el rămâne vag, „masă Întunecată a unei ființe străine”, simte, totuși, că „limitele ființei sale păreau extinse”. Recunoaște această stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel Viteaz. Văzându-l vodă pe clucer, i-a poruncit să-l caute și să-l aducă pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreau, să fiu îmbrâncit și să râdă lumea de mine, să ajung piele și os, ca să mă dărâme de pe picioare până și un strănut, sau vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt când o să fiu mare, slăbănog sau voinic, să ajung un om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să mănânc, răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau șoarece? De ce, doctore, de ce, vai, vai, vai, de ce, de ce, de ce se repede o mamă cu cuțitul în mână la propriul ei fiu? Am vreo șase-șapte ani, de unde să știu că n-are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]