1,084 matches
-
vede nu doar colindătorii (ca revers al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine de-un voinic,/ De-un voinic, de-un grămătic,/ De-un voinic cu calul murg,/ Tare-mi vine și-mi sosește./ Ileana rupse de-a grăiară:/ - Ce stai tu în chibzuire,/ De nu dai înot la mine,/ Să iei mine lângă tine?” (Titești - Vâlcea). îndemnul fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine de-un voinic,/ De-un voinic, de-un grămătic,/ De-un voinic cu calul murg,/ Tare-mi vine și-mi sosește./ Ileana rupse de-a grăiară:/ - Ce stai tu în chibzuire,/ De nu dai înot la mine,/ Să iei mine lângă tine?” (Titești - Vâlcea). îndemnul fetei seamănă cu cel al animalelor jertfite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este marcat de o inversare a principiilor, căci lumina ajunge pe tărâmul întunecat al amorfului și compromite puterea ei creatoare. Divinitatea supremă reclamă aici starea critică a lumii și tot ea recunoaște
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Revenind la probele voinicești, înotul este un scenariu ce revelează calită¬țile ieșite din comun. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru-Căciulă înoată singur, „din genunchi-n coate”. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Pe uscat, eroul trebuie să îi înfrângă în luptă dreaptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
importante despre interacțiunea om-cal. Atrage atenția reflexivul verbului, ce sugerează că armăsarul utilizează un cod lingvistic special, propriu naturii sale, și necunoscut nouă ori feciorului, care nu a atins nivelul superior inițiatic. Așezarea crengii solare la urechea călăuzei sale pune voinicul la adăpost de repercusiunile nefaste, iar gestul lui prohibit își îndeplinește rolul și asigură continuitatea scenariului inițiatic. Ajutoarele năzdrăvane Lucrările de exegeză au subevaluat adeseori rolul jucat de erou, considerându-se că ajutorul supranatural cumulează adevărata forță victorioasă. Simpla dobândire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor omenești, fiindcă cinci „reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capabile să stăvilească expansiunea maleficului: peria de aici se transformă în pădure deasă, gresia în stâncă înaltă. Spațiul otic face să se materializeze puterile năzdrăvane în formă concretă, intimitatea spațiului cranian cumulând energiile spirituale cu cele psihice și cognitive. Mâna voinicului, metaforă a acțiunii ordonatoare, extrage de fiecare dată obiectul potrivit, semn că numai prin unirea celor două naturi, cabalină și umană, poate fi anulat răul. Calitatea psihopompă a calului se datorează în special provenienței sale sepulcrale. V. I. Propp a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui solară impunând spațiul luminos al criptei litotice: „...nu cere nimic numai o lăduță din odaia tatii de pe fereastră (...) că în lăduță se află Calul galbin de sub soare”. Acesta va fi consultat în situații de criză, „fiind inteligența călăuzitoare a voinicului” și dovedește capacități nelimitate de transformare și puteri stihiale. Alteori calul este închis de dușmanul arhetipal, numit în basm Tartacot, și se află în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este colindă¬torul, menestrelul sau povestitorul. Poziția lui are privilegiul panoramei totale asupra lumii, el pătrunde atât în contingent, cât și în sacru, odată cu neofitul, pentru a transmite receptorilor energia numinoasă. În profan găsim personaje precum frații mai mari ai voinicului, împăratul emitent al probelor, boierii și comunitatea sătească din colindele de fecior. Acțiunile lor nu depășesc granițele spațiului social ordonat: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat”, „S-o dus până la pădure. Acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numinoasă. În profan găsim personaje precum frații mai mari ai voinicului, împăratul emitent al probelor, boierii și comunitatea sătească din colindele de fecior. Acțiunile lor nu depășesc granițele spațiului social ordonat: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat”, „S-o dus până la pădure. Acolo ș-o făcut foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în colinde. Atunci când alternează cu alte timpuri verbale, perfectul compus consti¬tuie planul secund al tabloului temporal, cu care intră în raport dimensiunea arhetipală. În colinda voinicului înghițit de șarpe, intrarea în mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu-l găsea”. Fragmentul reia de cinci ori aceeași schemă a reacției în fața dispariției inițiatice a feciorului: conștientizarea, plecarea și căutarea, eșuarea, regretul și abandonul. Aspectul aglutinant al repetiției este sporit de cele cinci tipuri de rude pornite în recuperarea voinicului, ca imagine exahaustivă a grupului familial din care a fost smuls. Structura reiterată obsesiv realizează în plan stilistic imaginea hipertrofiată a dispariției neofitului din durata istorică. Un număr limitat de reacții sunt proprii umanului circumscris planului mărginit și doar neofitul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lămpile aprinse. Și nașa tati și a mamei, nu se mai sătura de sărutat pe tata, nu l-ar fi sărutat parcă l-ar fi mâncat așa îi era de drag tata. Tata a fost bărbat și frumos și f. voinic, și aiștea barbați le plac la femei. Nu-i vorbă că și ea era o femee f. voinică și f. frumoasă și drăgălașă. Eu am văzut tot că eram în brațe la mama. Altă fată a lui Niculai a Gaciței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o vară ploioasă eu mă duceam la Boboești la socrii mei preotul Mihai Vasiliu, cu un cort pe căruță; el, Vasile Știrbu a eșit din Școală bolnav și foarte slab, o umbră de om din cât a fost el de voinic și a zis: "Uite dle Rădășanu n-a avut unde se băga tuberculoza! S-a băgat în trupul meu voinic". Și când ne-am întors înapoi din satul Boboești, comuna Pipirig și am trecut prin Vânători, la școală era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tuberculoza! S-a băgat în trupul meu voinic". Și când ne-am întors înapoi din satul Boboești, comuna Pipirig și am trecut prin Vânători, la școală era o cruce cu o batistă albă și un felinar. Și Vasile Știrbu cel voinic și de treabă și omănos, închisese ochii lui cei negri și frumoși pe veșnicie ! Și din Nigotești ne-am dus și pe la un preot Suceveanu care avea o domnișoară voinică și frumoasă și apoi prin Antoceni pe la Gh.Grigoriu, coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dar pușca nu lua foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a Moldovei. De asemenea polonii, care au năvălit de atâtea ori în țară, n-au izbutit niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar. Că cetatea a servit odată de adăpost voinicilor oșteni care s-au luptat pentru apărarea țărei, că împrejurul ei s-au dat cândva strașnice bătălii care i-au însângerat zidurile, nu încape îndoială, dovadă știrbiturile, rupturile ce se văd în multe părți ale ei, care n-au putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care avea o chestie interesantă. Îl cercetau doctorii și el striga profesorului și armatei de însoțitori, corpului ansamblu, ce faceți, vreți să mă împăiați? După operație, îi șoptise doamnei Aduța că îl deranjează ceva, nu, nu acolo unde-i e voinicului mai greu! Până la urmă, am văzut cu toții că avea un termometru înfipt în fund, fisură anală, vase plesnite. Chestii grele. În plus era atâta cinsim acolo în spital. Cum ieșeai din salon, dădeai de o reclamă la popi, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și ochi griverzui, s-a îndrăgostit de un voinic, un flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
relații de plăți externe importante cu editorii francezi.) Care a fost sistemul lui Poincaré? Nici unul! Afară de Încrederea Franței, care s-a abandonat În brațele lui, la fel ca o femeie despre care se mai miră unii de ce se dă unui voinic de bărbat și se refuză unui savant chelit În speculații. Este riscant, după cum vedeți, să introducem neapărat „sistemă“, „logică“ și „rațiune“ În toate Împrejurările - rațiunea, spunea Montaigne, fiind mai degrabă „un instrument de plumb și ceară, șchioapă la mers, sucită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o pisică lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
au născut, la un moment dat renunțau la totul și luau calea codrului hotărâți să-și facă singuri dreptate, pedepsindu-i pe cei ce furau și ultima bucătură dela gura supușilor lor? Pentru că din rândurile acestor oprimați s-au ridicat voinici ce au luptat în ceata lui Bujor la începutul secolului XIX, după cum de aci s-a ridicat întru apărarea dreptății și a celor obidiți de lifte străine, la începutul secolului XX, Andrei Budac, ultimul haiduc al Transilvaniei. CAPITOLUL VI 1848
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]